1,597 matches
-
descompusă Între minciună și neputință. Atunci cînd domnul Pavel va fi la cumpănă nu va mai putea fi salvat pentru că nu vor mai exista medicamentele trebuitoare, medicii vor scrie rețete degeaba, ziarele vor anunța, chiar În ziua aceea cu titluri orgolioase, că industria siderurgică e În plină dezvoltare, că „omul nou”... dar el nu va mai avea puterea să privească această lume; a trăit mereu În alt timp, cu deosebire În cel dinaintea primului război, va pleca zîmbind, va zîmbi timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în pregătirea lucrărilor de control sau a temelor, a avut surpriza să constate că intervențiile lui au fost ,,răsplătite" ulterior cu note mai degrabă mediocre. Aveți o fiică. V-ați confruntat vreodată cu ceva asemănător? - Nu. Fiica mea este foarte orgolioasă și, cât a fost elevă, s-a descurcat singură. Când a devenit studentă, a ascuns că este fiica mea. Predă, azi, cursuri pe care eu nu le pricep prea bine. Așa că nu mă amestec în treburile ei. De-abia am
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
a lăsat o frescă a vremii lui. Ghinionul lui - ajuns la bătrînețe nu-și mai poate citi jurnalul fiindcă îl lasă vederea. Tot așa Stendhal, contemporanul lui Napoleon, scrie un jurnal în tinerețe, cu certitudine nedestinat publicării. Nu cred că orgoliosul tînăr nota cu gîndul la posteritate: "Azi am luat o curățenie" - adică un purgativ, ceea ce îl făcea să stea în casă și să se dedice studiului și scrisului. În zilele obișnuite, tînărul Stendhal avea o intensă viață socială și de
Jurnalul ca șperaclu al memoriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8667_a_9992]
-
noi... Vreo urmă de regret, de melancolie pe chipul lui? Nici una... Tocmai în perioada aceea începea să crească în mine trufia de care am pomenit. Mama a început să-mi devină străină și în același timp glasul meu spart și orgolios de adolescent care îl disprețuia pe Platon a început să se audă tare în casă. "Și tu ce crezi, mamă, am spus odată pe neașteptate, că după moarte o să ajungi în rai?" Ea rămase o clipă nemișcată când mă auzi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
implorare mută, să-i salveze copilul. Dar numai în amintire, în viața mea ulterioară, a început să tresară acest gest, în clipele acelea însă eu simțeam cum încep să jubilez, dîndu-mi seama cum crește în mine o furie rece și orgolioasă... "Ce e, mamă, am spus eu când tata s-a oprit. Mă adresam ei, care suferea cu adevărat, și nu lui, care era doar jignit și înspăimîntat că lumea o să mă arate cu degetul, ca și când n-aș fi fost bărbat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
găsești acasă, nu te mai duce nici tu la ora aceea acasă, nu ești sigur de borșul tău, dă servitoarea afară și mănîncă-l la restaurant!..." La aceste cuvinte prietenul meu se înfundă pentru prima oară într-o tăcere însingurată și orgolioasă pe care n-o mai rupse până ajunserăm în dreptul casei mele. Îmi veni o idee: să urce la mine și să luăm masa împreună. La ora aceea, unu și jumătate, când ne întorceam noi de la școală, mă aștepta totdeauna mama
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și faptul că el se bucura spunîndu-mi acest lucru. Râsul meu jignitor nu-l mai derută însă, expresia înmuiată de o tandrețe ai fi zis generoasă {"o imită", gîndii) i se accentuă chiar și reluă: Zice că ești un om orgolios, dar că orgoliul tău e o platoșă, nu-ți alterează ființa interioară..." "Ce de mai banalități, Petrică, exclamai eu sarcastic, cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zis generoasă {"o imită", gîndii) i se accentuă chiar și reluă: Zice că ești un om orgolios, dar că orgoliul tău e o platoșă, nu-ți alterează ființa interioară..." "Ce de mai banalități, Petrică, exclamai eu sarcastic, cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu cu aceeași tandrețe care începea să mă irite (intuiam, această tandrețe era pentru ea, gândul îi era la ea), există orgolioși care nu ascund
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu cu aceeași tandrețe care începea să mă irite (intuiam, această tandrețe era pentru ea, gândul îi era la ea), există orgolioși care nu ascund decât un vid, în timp ce..." Urma să spună că la mine ascundea nu știu ce comori sufletești. Devenea penibil și îl întrerupsei cu un nou hohot de râs, izbindu-l puternic pe umăr, să-l trezesc din narcoza dostoievskiană în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această căsătorie... Ba nu, ceea ce făcea el acum mi se părea incredibil, un alt Petrică, nu înțelegeam acest infantilism care în conviețuirea cu mine nu se manifesta, ca să-l pot ajuta să scape de el, era normal, stăpân pe sine, orgolios, bățos și deodată clic! din nou fuga acasă, fără să mă prevină, fără să-mi explice... (<Bravo, Matilda! Pac! Clic!>) Bineînțeles că am pus iar mâna pe telefon. Bineînțeles îmi răspunde taică-său, care îmi șoptește la aparat, cu imensă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o altă femeie, îl văzui eu însumi cu ea plimbîndu-se pe bulevardul cel mare, mă oprii, el mă prezentă încîntat cu măsură, fiindcă femeia era într-adevăr frumoasă, și nu se sfia să-și arate printr-o gravitate supusă și orgolioasă dragostea ei pentru el, și în sfârșit îl auzii că îmi spune: Chestia aia se va aranja rapid". Nici pomeneală că s-ar fi convins că eu o iubeam pe Matilda, vrusese doar să se aranjeze el însuși. Matilda nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-o privească în față și să-i sondeze adevăratul chip? Partidul unic! Unitatea partidului! Asta era zeița în numele căreia ci înșiși îi trimiseseră pe lumea cealaltă pe socialiștii revoluționari (S.R.) și pe menșevici... Asta era istoria, consumată demult, când eu, orgolios, îmi chinuiam mama fără să bănuiesc că suflul ei, al acestei istorii fabuloase, avea sa se apropie de ființa mea intimă și să mă confrunte cu ideile ei, cu toate că eu nu eram și nu vroiam să fiu nici un Buharin, nici un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care nu-l puteau înșela, ghicite în privirea femeii iubite. Cei fără experiență se duc spre ea, fără să-și dea seama că acea privire e o cursă în care trebuie să cazi, pentru a fi mai bine lovit, cei orgolioși rămân pe loc bănuitori, bănuială care li se confirmă. Eu m-am dus spre ea și am primit lovitura. "Nu te apropia, mi-a strigat, și te rog să pleci. Pleacă, mi-a șoptit apoi brusc exasperată, nu pot să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
încă dacă o aveam, oricum, chiar dacă o aveam (și simțeam că ași putea-o avea), nu-mi puteam îngădui să sfidez toate acestea și înainte de a mă vedea constrâns să renunț la ele, să mă învălui în trufia unei singurătăți orgolioase. Fără să ajung să semăn cu Acojocăriței, trebuia să învăț să duc un trai dur cu Matilda, până la marginea posibilului. Eram însă departe de a avea sentimentul că totul ar fi pierdut. La urma urmei, gândeam, această labilitate a stărilor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dătătoare de liniște, pace adâncă între două inimi înstrăinate, dar care s-au iubit odată, discuția mă lăsă cu un sentiment turbure că eram amenințat fără scăpare. Această întîlnire fusese de mult pregătită, mi se propusese ceva și eu respinsesem orgolios această propunere. Acum mi se păreau ridicole replicile mele, ca și întrebările ei dacă o mai iubeam. Dădui în cele din urmă din umeri. Dar duminica următoare găsii ușa închisă. Ieși doar, întru târziu, servitoarea, care îmi spuse că nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ele la molia care purta nume de pisică. Erau mai mici ca mine, amândouă din anul întîi, fete de șaptesprezece ani, cum aveam să-mi dau seama mai târziu, niște bănățene... Una blondă cu ochi albaștri, cealaltă o șatenă orgolioasă, dacă pot s-o caracterizez astfel, fiindcă să vezi ce s-a întîmplat... Nu te superi dacă te rog să-mi mai torni și mie puțin vin?" zise cu alt glas, în felul ei exterior, ca și când ne-am fi aflat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bănățene? Chemare care a coincis cu instalarea moliei pe acest post și cu acțiunea de reactualizare a dosarelor în universități. Că Adriana S., blonda cu ochii albaștri, ascunsese că tatăl ei avusese pe vremuri un joagăr, iar Virginia D., șatena orgolioasă, că tatăl ei avusese o moară. Ce puteam să mai zic eu, cu tata, care lucrase mână în mână cu I. G. Farben?! Dar chemările astea încetară și nimeni nu fu exmatriculat. Hm! Gata, a trecut... Într-o zi se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spus sau n-o fi spus bleaga asta astfel de cuvinte care îi aduceau acum pieirea?... Da, pentru că după ce adunarea s-a amânat, urmând să fie reluată a doua zi când avea să-mi vină rândul și mie și șatenei orgolioase, blonda bănățeană s-a dus la cămin, s-a închis în baie și s-a spânzurat cu cordonul de la capot. Șatena n-a mai așteptat nici ea ziua următoare, a părăsit căminul și a dispărut din oraș. Nu mai știu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gând, dimpotrivă, o țintuia cu o privire ucigașă, ași zice carnasieră, pe doamna Cucu, care clămpănea din gură și avea aerul că nici nu ne cunoștea... Niciodată n-o surprinsesem pe Suzy stăpânită de o astfel de furie rece și orgolioasă... Atunci văzui cum timida și micuța fiică a doamnei Cucu, care mă luase drept muncitor-filozof (și care între timp născuse un băiețel, trebuia să aibă acum trei ani), îi șoptește ceva soțului ei. Acesta dădu din cap, se ridică, intră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
adolescență, și până aici n-a fost rău. Nu eu am fost cel mai lovit din epoca mea, dacă am avut timp să fiu și fericit și să-mi realizez (sau cel puțin să cred cu putere în acest lucru) orgolioase proiecte... Cert este că viața mea cu Suzy era, ca a oricărui om fericit, plină, ca să zic așa, de lipsă de spectaculoase evenimente exterioare... Nu când vroiam eu era gravă și patetică, nu când eram eu trist avea ea disponibilități
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
i-am văzut apărîndu-se cu vehemență, învinuind pe celălalt (și nu totdeauna fără îndreptățire) că i-a determinat să comită violența?! Cea pedepsită de lege, îndeobște cea fizică, fiindcă violența pe care o produce inteligența, și nu neapărat doar cea orgolioasă și care stârnește ura nevindecabilă, nu se pedepsește de lege. Dar de ce? protestează el cu indignare în instanță și începe să spună o istorie încîlcită, cu detalii pentru el decisive, și rămâne cu gura căscată de uluire când judecătorul i-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mei, deși sânt și ei foarte reușiți. " Mi-a promis, îmi spuse Matilda după ce se întoarse de la București. "Îl voi feri și de astă dată, a zis, să nu cadă victima unei justiții excesive. Petrini e un tip tare și orgolios. Foarte adesea cei tari sânt mai puțini fericiți în viață decât cei slabi și mai umili", a mai zis el." L-a ferit? mă întreb eu acum. Eu zic că nu! Sau poate că totuși l-a ferit?!... Șase ani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
totală și generală iar Germania dorea dezarmarea tuturor statelor la nivelul impus statelor învinse la sfărșitul primului război mondial. A fost adoptată o rezoluție care stipula o reducere progresivă a armamentelor și un control al dezarmării. Titulescu era o persoană orgolioasă și dorea să fie consultat în orice problemă importantă de politică externă. Astfel, la 1 octombrie 1932, Alexandru Vaida Voevod, președintele Consiliului de Miniștri, a inițiat negocieri cu sovieticii fără să îl anunțe în prealabil pe Titulescu. Ca urmare diplomatul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3072]
-
totală și generală iar Germania dorea dezarmarea tuturor statelor la nivelul impus statelor învinse la sfărșitul primului război mondial. A fost adoptată o rezoluție care stipula o reducere progresivă a armamentelor și un control al dezarmării. Titulescu era o persoană orgolioasă și dorea să fie consultat în orice problemă importantă de politică externă. Astfel, la 1 octombrie 1932, Alexandru Vaida Voevod, președintele Consiliului de Miniștri, a inițiat negocieri cu sovieticii fără să îl anunțe în prealabil pe Titulescu. Ca urmare diplomatul
De la dispute la reconciliere: relaţiile româno – sovietice (1932 – 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1604_a_3070]
-
primit o scrisoare de la el. — Arată-mi-o! Prințul scoase din servietă o scrisoare și i-o întinse Lizavetei Prokofievna. Iată ce conținea scrisoarea: „Stimate domn, eu, desigur, după părerea oamenilor, n-am nici cel mai mic drept să fiu orgolios. După părerea oamenilor, sunt prea neînsemnat pentru așa ceva. Dar asta e după părerea oamenilor, nu a dumneavoastră. M-am convins prea bine că dumneavoastră, stimate domn, sunteți, poate, mai bun decât alții. Nu sunt de acord cu Doktorenko și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]