2,438 matches
-
n-ai văzut-o în viața ta. Gândește-te la ea... Nu pot, nici nu știu cum arată... Ce-o să gândească ea despre toate astea? Ai s-o superi, ai să fii și tu supărat, ai să creezi o zăpăceală penibilă, o oribilă confuzie morală, ceva dezgustător și josnic. Cum ai putut fi un dobitoc atât de iresponsabil? Pot să-i spun oricând că m-am răzgândit. În fond, încă n-am făcut nimic. Slavă cerului că n-ai făcut. Ai să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Brian. E o bestie egoistă, egocentrică. Domnul este vizibil peste tot, în creația lui. Și în ceașca asta de ceai? Da. Atunci nu văd de ce trebuie să fim atât de sentimentali în privința câinilor. Nu-i așa că-i splendidă ninsoarea? E oribilă! Ce părere aveți despre domnișoara Meynell? întrebă Gabriel. O fată copilăroasă, simplă, dar... Simplă, vrei să spui că-i deficientă mintal? Bineînțeles că nu, Brian, interveni Gabriel. Simplitatea e o însușire divină. Sigur, uită-te la lumea din jur. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar disprețul filozofului față de Whit Meynell îl elimina pe acesta din urmă cu totul din scenă, într-un fel în care nu-i fusese cu putință s-o elimine și pe Amy. Amy fusese o pată, un ghimpe, o excrescență oribilă, chiar sinistră. Whit Meynell era nimic. Nu figura nici măcar ca o umbră în tabloul în care începuse să strălucească Hattie. Totuși aneantizarea lui Whit, deși o făcuse pe Hattie mai vizibilă, nu o făcuse și mai accesibilă. Fata păruse întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tăcerea - am tăcut, la început pentru că era un lucru prea înfiorător ca să pot vorbi despre el, și mai târziu, pentru că... asta mă privea numai pe mine, pe nimeni altcineva și nu puteam să... Nu puteai condescinde să contrazici lucrurile, lucrurile oribile care se spuneau pe seama lui George. Da. Intervenția mea nu i-ar fi făcut decât să vorbească și mai mult, s-ar fi spus că vreau să-l apăr și grozav le-ar fi plăcut acest lucru. Da... din cauza nenorocirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebui s-o revadă pe Hattie, ca să spele petele de pe impresia pe care i-o lăsase prima lor întâlnire, când el se purtase ca o lichea. Dar întâlnirea lor din grădina conacului părăsit, privită acum în retrospectivă, îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise să exorcizeze răul. Și după aceea îl apucase starea lui euforică, exaltarea ridicolă, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
legată de Hattie... în nici un alt mod. Ideea aceasta chinuitoare îi venise abia acum. — De ce? Asta-i o prostie. Crezi că John Robert a montat-o într-adevăr împotriva ta? — Chiar dacă nu a putut-o convinge că sunt o persoană oribilă, i-o fi spus că nu mai are nevoie de o însoțitoare-cameristă și că eu nu sunt... decât atât. — Dar ea n-o să creadă așa ceva. — O, ea... nu știu, nu știu. Pearl începu să plângă. Întreaga zi nu vărsase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți milă de păcătosul de mine? S-ar putea ca George McCaffrey să fi fost izbăvit de cel rău și să nu strice nimănui. Oare va veni cândva la mine? Non ragionam di lor, ma guarda e passa. Ce lucru oribil, cât de crud a fost Dante și totuși i s-a acordat viziunea paradisului. Plicticos loc, totuși! Ah, dar dorința de Dumnezeu, dorința, dorința! Dacă eu aș fi traversat podul când George mima accidentul, m-ar fi omorât. Senzațional, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
celălalt ceea ce ar fi trebuit să fim... Dacă am rămâne împreună, și ne-am iubi, am găsi o cale de remediere, o punte peste prăpastia ce ne-a despărțit. — Vrei să spui ca foști iubiți? — Nu vorbi în felul ăsta oribil. Nu vreau să spun... ca nimic altceva, ca noi înșine — Îngerii ar putea. Oamenii, nu. Minților noastre le lipsește acel grad de particularitate. Și oricum, nu mă iubești. Sau crezi că mă iubești, acum, dar e doar un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca nimic altceva, ca noi înșine — Îngerii ar putea. Oamenii, nu. Minților noastre le lipsește acel grad de particularitate. Și oricum, nu mă iubești. Sau crezi că mă iubești, acum, dar e doar un fel de entuziasm, din cauza acestei discuții oribile, de nepurtat, pentru care sunt cu totul responsabil, din cauza acestei drame, cum ai numit-o tu, și pentru că te simți flatată! — Flatată! — Tinerele fete se simt flatate de atențiile bărbaților mai în vârstă, mai ales dacă aceștia sunt faimoși. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Speranțe care au suscitat căutări, acțiuni, politici și diverse organizări sociale de-a lungul secolului al XIX-lea. Și totuși, acest ideal moral făcut din credința în știință, încrederea în rațiune și siguranța în ceea ce privește viitorul n-a putut să împiedice oribilele carnaje care au fost războaiele mondiale, lagărele de concentrare naziste și comuniste, exploziile atomice, foametea nimicitoare, actele de terorism și alte forme de barbarie pe care civilizația modernă a crezut că le exorcizează. Astfel, pentru a nu da decât un
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de morală și de științificitate acelora care nu au șansa să se afle în posesia adevărului. Cu gândul la aceasta, la aceștia, suntem înclinați să-l ascultăm pe șiretul Talleyrand, un specialist al speciei, dacă există una: Există ceva mai oribil decât minciuna, și anume adevărul". Toate acestea ar trebui să ne îndemne la mai multă modestie sau la mai multă prudență, care, din înțelepciunea antică, este caracteristica esențială a inteligenței. Inteligență care, etimologic, este această capacitate de a uni, de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
imorale și ca să le punem în perspectivă istorică, suntem îndreptățiți să ne amintim că în toate cenzurile epocale modurile de viață alternative au suscitat angoase și respingeri. Astfel, pe seama sectanților creștinismului, în momentul nașterii sale, s-au pus cele mai oribile infamii! Iar ceea ce se întâmpla în catacombele romane și în alte locuri secrete ale acestui cult misterios a suscitat numeroase fantasme. Efervescența religioasă șoca raționalismul serios al religiei statului roman. Printre numeroasele exemple în acest sens, putem de asemenea să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
individului, acum că putea fi văzută, desfigurată de lovitura mortală pe care o primise, era insuportabil de respingătoare. Pentru Dumnezeu, să-i acopere cineva fața! cerea o voce înspăimântată. Arată oribil! Dar de ce m-aș fi lăsat impresionat de înfățișarea oribilă a Omului Invizibil la întoarcerea sa la vizibilitate? Era de bună seamă un caz particular. Un altul în locul lui ar fi putut să arate perfect normal și să fie în același timp un caracter integru. Și să n-ajungă în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-i purifică de pasiuni (catharsis), prin participare/eliberare a și sportivilor și suporterilor la competiție. Sportul devine un mod de a face un lucru potrivit unor reguli. Poate pentru a exprima frumosul, diferit de reprezentarea lucrului frumos (abjecția, grotescul, urâtul, oribilul), sportivul oferă o viziune tragică a lumii, viziune pe care o transformă în frumusețe (concursurile de culturism). Cultura sportivă este înțeleasă prin intermediul densității sociale, morale sau dinamice al populației, adică sportivitatea depinde de intensitatea contactelor. Acest drum printre cuvinte reprezintă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
adeseori cu mult mai mare decât necurăția dinafară. Și cel care se curăță doar pe dinafară, dar pe dinăuntru rămâne necurat, este asemenea mormintelor care, pe dinafară sunt frumos vopsite, dar pe dinăuntru sunt pline de tot felul de necurății oribile și dezgustătoare. De aceea este bine să permiteți îngerului apei să vă boteze chiar și pe dinăuntru, pentru ca să vă puteți elibera repede de păcatele voastre trecute, pentru a putea deveni grabnic, și în interior, la fel de puri ca spuma cea minunată
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Am plecat neștiind ce să-i răspund. În vremea asta, de câte ori ieșeam pe stradă mă uitam la toate femeile mai simple în speranța că o voi reântâlni pe femeia de la frizerie. Ajunsese un fel de obsesie. Mă urmărea țipătul ei oribil, insuportabil. Uneori mă înfuriam și dacă aș fi întîlnit-o aș fi fost în stare s-o strâng de gât. Datorită țipătului ei, toate se răvășiseră de la locul lor. Bruma mea de echilibru se dusese dracului... Acum mergeam ca un câine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încotro. Și își făcuse obiceiul să vină la aceeași oră, când umbra amurgului cădea roșie peste oraș însîngerînd acoperișurile de tablă... Ieșeam la ușă, iar el mă întîmpina în tăcere ca și cum eu îl căutasem. Avea ochii tulburi și o gură oribilă. Când deschidea buzele, groase ca niște lipitori, i se vedeau dinții îngălbeniți. Rânjea fără să spună un cuvânt și-și ținea tot timpul la piept o mână ce-mi făcea rău. Avusese, probabil, o boală de piele care-i lăsase
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
certuri, excedat, a făcut imprudența să spună la telefon unui prieten ceva despre bănuiala lui. Din ziua aceea n-a mai avut pace. Îl sunau la diferite ore și de preferință în cursul nopții. Cum ridica receptorul, auzea un lătrat oribil, apoi un râs și iar un lătrat. A încercat s-o lase pe ea să răspundă. Se întîmpla același lucru. După câteva asemenea șocuri, ea și-a pierdut cumpătul cu totul. Tremura de frică și l-a implorat să se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai putea vedea ninsoarea, nici să asculte muzica lui Schubert și mi-am simțit sufletul plin de compasiune. Nu-l cunoșteam, dar parcă îmi murise un frate. Mă lega de el misterul morții. Când însă moartea nu e mister, e oribilă. Lângă eșafod nu ninge niciodată. Nici nu se aude muzică de Schubert. Nu se aud decât râsetele, huiduielile și răsuflarea înfierbîntată a celor care vin să vadă la lucru călăul. Știi la ce m-am gândit în vreme ce te vedeam scriind
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu cinism: ― Pentru așa ceva oricare e foarte potrivit. Tot treaba aia o face. Perfect logic omul de după tejghea, dar simplist, fără un pic de fantezie. E de-a dreptul barbar să-și ridice cineva viața trăgând de limbă un revolver oribil, cu butoi, sau să se arunce sub roțile unui Ford desuet în loc să prefere un somptuos Roll's sau măcar Cadillac. Așa că am ales un Browning mic, cu prăselele încrustate în sidef. O adevărată bijuterie în miniatură. Negustorul mi-a făcut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
decidenți politici, se va alege cât de curând un praf anti-identitar de toată groaza. Voi reveni la acest subiect, mai ales că el se leagă de tema nr. 44 din martie-mai 2010 a revistei Regard: Psihologia românilor. Cât despre războiul oribilelor clădiri înalte ale postmo dernității cu suavele siluete de conac aromitor ale Bucureștilor lui Melik, Ghica, I.L. și Mateiu Caragiale, el e de întâlnit, cu opinii pro și contra, în nr. 3. Nu pot pentru ca să-l las nepritocit. 4 noiembrie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Corneille, cu pretenția lor de a ține în frâu pasiunea, sunt pseudo-clasici. Am avut o noapte rea. Abia spre dimineață am adormit. Afară plouă. Azi, n-am nici o șansă să mă simt "la mare". Nisipul de pe plajă e ud. Oribilă vreme! Undeva, la malul memoriei, valuri nevăzute aruncă, parcă, resturi dintr-o altă viață... reală? ireală? nu știu... un covor roșu, imens, pe care țopăie comic o maimuță... o tufă de dafin înflorit, la umbra căreia un bătrân își curăță
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se lămuresc, însă, repede. Gabriel Dimisianu avea biletul meu, iar eu biletul lui. Răsuflăm ușurați. Și, mai ales, el. Căci dacă eu nu mă decideam să vin, n-ar fi putut pleca! Trebuia să se întoarcă de la aeroport acasă; ghinion oribil pentru un "grec" care va vedea pentru prima oară, acum, Grecia. Atmosferă febrilă, ușor isterizată de euforia plecării. Așteptăm să fim chemați la avion. Cineva în spatele meu glumește sinistru: "La valuri de șapte metri, nu scapă nimeni". Suntem deasupra norilor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
creștin sau mahomedan în fața unui templu "păgîn"), și mai fac o dată experiența care m-a convins, cândva, că, privit din apropiere și privit de la distanță, Parthenonul nu mai e același (de la baza coloanelor pare masiv, lipsit de eleganță, cu cicatrice oribile, ca o citadelă ce a fost îndelung asediată, în timp ce, dacă te depărtezi, redevine senin, olimpian). Cobor, apoi, obosit, în muzeul din pântecele Acropolei, unde, de la primii pași, poți să constați că fantezia greacă se pricepea să plăsmuiască nu numai zei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
după bunul plac barbar și ajutați în sate și orașe de evreii locului dar și de cei plecați din România, oficial și clandestin, revărsând toată nejustificata lor ură pe românii în uniformă, și nu numai, comițând fapte de nedescris, crime oribile. Gheorghiță Savel, care-și aducea din Bucovina de Nord sora și cumnatul, n-a avut cum să le vadă pe toate dar, a văzut și trecut prin destule situații limită. Iadul revărsat pe pământ românesc i-a mărit interesul pentru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]