2,698 matches
-
tragă. Fără îndoială, era o închizătură care trebuia decuplată. Tubul făcu clic! Brusc, un voal des îi întunecă privirea. Camera se balansă cu el ― deși complet uluit, rămânea conștient, iar răspunsul, respectiv perceperea celor ce se petrecea, era clară ― apoi oscilă, fremătă, vibră din toate moleculele, se tulbură ca o imagine reflectată de oglinda apei unui lac în care s-a aruncat o piatră. Capul începu să-l doară. Bâjbâi cu buricele degetelor în căutarea tubului, dar vederea aproape că 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a trecut încă o zi. Sîntem mulțumiți de noi? Oare nu puteam realiza mai mult?" Când o invitase la el acasă, replicase cu naturalețe: "Nu înainte de a mă numi doamna Ionescu. Consider virginitatea femeii drept
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Noviodunum Isaccea, jud. Tulcea). Ample cercetări și de lungă durată s-au efectuat și în cetățile romane târzii de la Dinogeția, Capidava, Troesmis (azi, Turcoaia, jud. Tulcea) ori în alte puncte fortificate din sectorul dobrogean al limesului roman. Preocuparea cercetătorilor a oscilat de la interesul pentru viața din mediul rustic dintre Dunăre și Marea Neagră și anumite săpături la vilele rustice (Capaclia, Niculițel, Horia, Telița etc.), la diferite așezări și cimitire (Enisala etc.), la arta sculpturală ori limesul romano-bizantin. Descoperirile de caracter creștin (bazilici
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
în mediile intelectuale europene. Situat în contra curentului interbelic ce venerează progresul și Moscova, Hergé evită republicarea unui text încărcat de mitologia „antisovietică”. Reeditate după decenii, desenele sale au capacitatea de a evoca confruntarea dintre ingeniosul reporter și angrenajul birocratic ce oscilează între violență și grotesc. Atunci când visează la întoarcerea în spațiul natal, Tintin visează la echilibrul arcadic al unei comunități și la seninătatea asociabilă acesteia. Al doilea episod din voiajele lui Tintin este unul nu mai puțin problematic ideologic : în Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Poliția secretă din Borduria, oricât de atentă la detaliile supravegherii totalitare, nu este mai puțin grotescă în acțiunile ei mecanomorfe. Evadarea lui Tintin, Haddock și Tournesol în lumea liberă, către Syldavia, este o capodoperă de vitalitate și de ingeniozitate cinematografică. Oscilând între Graham Greene, Buster Keaton și Hitchcock, Hergé își continuă conversația cu un secol care îi oferă cărămizile imaginarului său narativ. Dilema savantului ce realizează latura luciferică a creației sale acordă excursului bordurian al lui Hergé o dimensiune de gravitate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
înțelepciune și curaj. Cetatea semeață își cuprinde, în sine, germenii distrugerii. Ultimii atlanți, călăuziți de Blake și Mortimer, găsesc drumul către stele, către un nou Pământ care să le fie Eden. Șansa regenerării lor este și șansa regenerării umanității însăși. Oscilând între happy-end și mefiența în fața progreselor științei, evocând călătorii în timp și unde cerebrale ce înrobesc intelectul uman, saga imaginată de Edgar P. Jacobs comunică cu întreaga serie de reflecție și de vise, serie ce urcă până la literatura de mistere
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sărut. Este în Corto Maltese o urmă din magnetismul lui Humprey Bogart, cel din Casablanca, după cum este vizibilă în seninătatea cu care se desparte de iubirile sale luciditatea de conquistador a lui Clark Gable, cel din Gone with the wind. Oscilând între aburii băuturii și grația unui vers din Rimbaud sau un pasaj din Utopia lui Morus, Corto este, rând pe rând, filosof, pirat, revoluționar fără cauză, actor și regizor al propriului destin. Ieșind din paginile lui Pratt, el intră în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce expune dilemele identitare - în decorul deșertului, tul burările de conștiință capătă vitalitatea paroxistică a coș marului ce bântuie spiritele opiomanilor. Perspectiva prăbușirii arhitecturii imperiale italiene din Africa conferă siluetelor de ofițeri schițate de Pratt un simț particular al patologicului. Oscilând între eroism și dezertare, pregătiți să-și asume un viitor din care fascismul și gloria sa înșelătoare nu mai fac parte, ei sunt confruntați cu demonii care sfârșesc prin a-i devora și copleși. Nimeni, în cele din urmă, nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
linia de marinari a lui Pratt, care se încheie cu Sven - omul din Caraibe, Cormorant este cel mai aproape de ethosul neîmblânzit al lui Stevenson sau Conrad. Despărțit de semenii săi occidentali, Cormorant alege să se confunde cu acest peisaj ce oscilează între paradisiac și coșmaresc. Cu nava sa, Cormorant pătrunde acolo unde nimeni altcineva nu ar mai îndrăzni. Obiceiurile cele mai sălbatice nu îi sunt străine, iar logica civilizației vestice este uitată în favoarea libertății neîngrădite a vieții sub semnul cerului și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aproape de nivelul versatil și spectaculos al unei linii de seriale de televiziune a căror vocație este jocul cu tainele, dar poate comunica și un etaj al reflecției intelectuale pe care un consumator de media nu îl poate explora decât parțial. Oscilând între cultura înaltă a prozei fantastice și camu flajul televizat al căutărilor mistice, L’homme des neiges este proba posibilităților de expresie pe care le deține această artă, pe jumătate grafică și pe jumătate literară, o artă postmodernă, jucăușă și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este înmânată de comandantul misiunii engleze din Kabul fostului cartofor și aventurier englez. În marginea focurilor care ard între stânci, englezul întâlnește spionii țarului și descoperă minuțiozitatea cu care geografii ruși cartografiază nordul Indiei, ca parte a planului de infiltrare. Oscilând între lumi, consumat de nostalgia pentru patria engleză/indiană lăsată în urmă, Winkie este absorbit în acest vârtej al Marelui Joc. Dinspre sud, dinspre India, pătrunde în Afganistan o vastă coloană engleză - drumul din trecătoarea Khyber o duce direct către
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pare, un vânzător de fructe și legume. Nimic antic în asta. Era un zarzavagiu. Îl chema Afif Aweida. Capitolul 30 Ierusalim, joia anterioară Mâna lui Shimon Guttman tremura în timp ce introducea cheia în broască. Drumul spre casă fusese confuz, mintea lui oscilând între entuziasm și îngrijorare. Nu s-a temut niciodată de tâlhari în toți anii cât a stat în Ierusalim, dar azi s-a uitat și peste un umăr, și peste celălalt, scrutând pe oricine se apropia suspect de el. Vizualiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Să fi fost acela motivul pentru care astăzi nu simțea nici o dorință de a se lupta cu orașul sau, cel puțin, cu ploaia? Pe când indiferența creștea și scădea Înlăuntrul ei Într-un ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era prea puternică. Fiind singura fiică a unui tată armean, el Însuși copil de supraviețuitori, și a unei mame din Elizabethtown, Kentucky, știu ce Înseamnă să fii sfâșiat Între două părți opuse, incapabil să aparții pe deplin vreuneia din ele, oscilând necontenit Între două stări ale existenței. Până În ziua aceea nu scrisese nimic atât de personal și atât de direct nimănui din grup. A respirat adânc În timp ce inima Îi bătea nebunește. Ce avea să creadă Baron Baghdassarian despre ea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
putea rămâne pentru totdeauna În punctul ăla. Ușoară ca o pană. Fără familie, fără amintiri și tot rahatul ăsta... — Toată lumea are nevoie de un trecut, a spus Caricaturistul Alcoolic luând o gură de băutură din pahar, cu o expresie care oscila undeva Între regret și mânie. Nu mă pune și pe mine la socoteală, fiindcă eu cu siguranță n-am nevoie de așa ceva! i-a retezat-o Asya apucând bricheta Zippo de pe măsuța de cafea și aprinzănd-o, doar pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
dezvăluiau. Ținea manualul ajutător pe bancă, umed, pătat de degete, îi cerea sfatul din cinci în cinci minute, uneori înțelegea prost ce citise, alteori o subită intuiție îi lumina o pagină întreagă, nu e exagerat să spunem că Cipriano Algor oscila între nefericirea cea mai sfâșietoare și desăvârșita beatitudine. Se ridica din pat la prima rază de soare, îmbuca ceva pe fugă și intra în olărie până la ora prânzului, apoi lucra toată după-amiaza și seara, făcând o pauză rapidă ca să cineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui. Ajunsese în fundul peșterii. Coborî lanterna pentru a se convinge de fermitatea solului, făcu doi pași și îl începuse pe al treilea când genunchiul drept se lovi de ceva tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-o clipă, ceea ce părea o bancă de piatră, și imediat, în momentul următor, aliniate, niște siluete nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o frânghie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
relief, cu stele ale lui David În evantai. Niște viori vechi, de culoarea pânzei din tablourile de altădată, se grămădeau la intrare pe o masă de o iregularitate anamorfotică. Un crocodil mare atârna, mumificat, din bolta Înaltă a acestei spelunci, oscilând ușor În adierea serii, la lucirea slabă a unei singure torțe, sau a mai multora, sau a nici uneia. În fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin, sub care se Înălța un tabernacul, rugându-se În genunchi, murmurând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a propriei lui arte. Ca să-l privesc mai bine, am făcut un pas Înapoi și m-am simțit atins pe ceafă. M-am Întors cu un fior și am văzut că pusesem În mișcare un pendul. O pasăre mare spintecată oscila urmând mișcarea lăncii care o străpungea. Aceasta Îi intra prin cap, și din pieptul deschis se vedea că-i pătrundea acolo unde altădată se aflau inima și gușa, și aici se Înnoda, ca să se desfacă apoi, luînd forma unui trident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și zici, de pildă, că În punctul indicat de acul pendulului la o anumită oră se află Umbilicus-ul. Dar unde?“ „Locul e În afară de orice dubiu: e Saint-Martin-des-Champs, Le Refuge“. „Da“, subtiliza Belbo, „dar să zicem că la miezul nopții Pendulul oscilează de-a lungul unei axe - zic la Întâmplare - Copenhaga-Capetown. Unde se află Umbilicus, În Danemarca sau În Africa de Sud?“ „Observație justă“’, am spus. „Dar diabolicul nostru relatează și faptul că la Chartres există o crăpătură Într-un vitraliu al corului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Fumul ajungea până În ghereta mea, uscându-mi gâtul și provocându-mi o stare de surescitare febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire și foarte mobilă. Pendulul! Pendulul nu mai oscila la locul lui obișnuit, la jumătatea transeptului. Fusese atârnat mai sus, la cheia de boltă, În centrul corului. Sfera era mai mare, firul mai solid, după toate aparențele o frânghie de cânepă sau un cablu de metal răsucit. Pendulul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
uriaș, așa cum apărea probabil la Pantheon. Ca o lună văzută prin telescop. Voiseră să-l așeze din nou În poziția În care Templierii Îl experimentaseră probabil prima oară, cu o jumătate de mileniu Înaintea lui Foucault. Ca să-i permită să oscileze liber, eliminaseră unele infrastructuri, creînd În amfiteatrul corului acea grosolană antistrofă simetrică, marcată de felinare. M-am Întrebat cum putea Pendulul să-și mențină constanța oscilațiilor acum, când sub dușumeaua corului nu mai putea exista regulatorul magnetic. Apoi am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la Rio, mă gândeam, ca la serbarea aceea alchimistă. Și n-am agogő-ul la mine. Mi-am pus batista la nas și la gură, ca pe un filtru. Dar deja mi se părea că sunt doi Bramanti, iar Pendulul Îmi oscila pe dinainte În direcții multiple, ca o roată cu călușei. Bramanti Începu să psalmodieze: „Alef bet gimel dalet he waw zain het tet jod kaf lamed mem nun samek ajin pe sade qof resh shin tau!“ Mulțimea răspunse, rugându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spânzuratului. Axa de oscilație forma o diagonală de la ochii mei până la una dintre ferestre, cu siguranță aceea cu rosătura, prin care ar fi trebuit să pătrundă peste câteva ore prima rază de soare. Eu nu-l mai vedeam pe Jacopo“ oscilând pe dinaintea mea, dar cred că așa s-au petrecut lucrurile, că figura pe care o trasa el În spațiu era următoarea: Gâtul lui Belbo apărea ca o a doua sferă adăugată de-a lungul traiectului firului care se Întindea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iar restul - care-l lega pe Belbo de boltă - rămânea acum vertical. Astfel, Belbo scăpa erorii lumii și mișcărilor ei, devenise, el acum, punctul de suspensie, Pivotul Fix, Locul În care se sprijină bolta lumii, și numai sub picioarele sale oscilau firul și sfera, de la un pol la celălalt, fără odihnă, cu pământul fugindu-i pe sub ele, arătând mereu un alt continent - iar sfera nu putea indica, și nici n-ar fi putut vreodată să indice, unde se afla Ombilicul Lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]