1,525 matches
-
automobil" < coche [automóvil] "idem"; tc. dalak "antrax, dalac" < dalak [yangısı sau iltihabı] "idem". La fel ca în cazul trunchierilor, unele limbi acceptă dezvoltarea elementului menținut prin atașarea la finală a unui sufix: engl. beano "petrecere, chef" < bean[feast] "idem" (literal: "ospăț cu fasole"); bedder "cameristă; dormitor" < bed[maker] "cameristă", bed[room] "dormitor"; bookie < book[maker] (la curse) etc. Astfel de condensări combinate cu derivarea sunt specifice limbajului tinerilor, dar pot dobândi extinderi în limbajul familiar general. De altfel, condensarea sintagmelor și
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
și de cele petrecute în unele limbi, mai ales în engleză, care constau în dezvoltarea elementului menținut prin atașarea la finală a unui sufix, inclusiv a lui -o sau -i (-y, -ie): engl. beano "petrecere, chef" < bean[feast] "idem" (literal: "ospăț cu fasole"); bedder "cameristă; dormitor" < bed[maker] "cameristă", bed[room] "dormitor"; bookie < book[maker] (la curse); brekker "mic-dejun" < break[fast] "idem"; footer "fotbal" < foot[ball]; fresher "boboc (la școală)" < fresh[man] "idem"; heeler "toc de pantof" < heel[tap] "idem"; nighty
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
vin vechi și de cea mai bună calitate. Vinurile romane nu erau băute în timpul meselor propriu-zise, ci în timpul banchetului (commissatio), adică după cină sau seara. Comesenii beau "à la grecque" (more graeco) după un ritual consacrat: un "magister", mai marele ospățului, ales sau desemnat la întâmplare prin aruncarea zarurilor, stabilea proporțiile după care vinul trebuia să fie îndoit cu apă și cantitatea care putea fi băută. Atunci, vinul era transvazat din amfore în vase cu două torți pentru servit vinul (craterae
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
îndoirea vinului era considerată mai igienică și mai recomandată, ca atare, bătrânilor și bolnavilor. Totuși, la banchetul organizat de bogatul libert Trimalcion, descris de Petronius în Satiricon, un om ce părea sănătos tun, deși era beat, a năvălit la acest ospăț demn de Gargantua, cerând să i se dea imediat "vin îndoit cu apă caldă". Numai romanii bogați puteau pune vinul în pivnița casei lor (cella vinaria, situată de obicei într-o cameră fumarium aflată în partea de sus a casei
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
foarte bine dovada acestui compromis. I. O băutură "festivă" Dacă punem unul lângă altul cuvintele "vin" și "sărbătoare" obținem, prin definiție, o tautologie, deoarece, pentru civilizația vinului, masa a fost dintotdeauna locul favorit al acestei băuturi "festive". În Antichitate, între ospățul zeilor și cel al oamenilor s-a creat o legătură de convivialitate în privința vinului și a bucatelor împărțite în comun. Acest aspect mistic al mesei de sărbătoare s-a răspândit în Europa creștinată prin intermediul unor obiceiuri, cum ar fi cele
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
excelență, o perioadă de coeziune care încununează riturile de trecere."46 Funcția socială este și mai pregnantă în cazul sărbătorilor, care nu țin nici de riturile de trecere și nici de ciclurile calendaristice, precum banchetele, fie ele antice sau moderne, ospețele și mesele festive, unde, după spusele lui Paul Claudel (poet, dramaturg și eseist francez), "toți comesenii devenim egali, iar cupa care circulă pe la toți, ne umple de indulgență, înțelegere și compasiune." Vinul este prezent în zilele noastre la toate mesele
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fi nouă cauza, noul „something to be“. Lupta de clasă va fi înlocuită cu lupta de casă (de marcat). Unii vor pune tunul pe marile corporații (sprijiniți de jucătorii mai mici, care, sub slogane generozitare, vor vâna firimituri din marele ospăț). În replică, coloșii industriei vor mimă atât de credibil că „le pasa“, încât lumea tot pe ei îi va crede: pe mării poluatori că salvează Amazonia; pe mării otrăvitori că însănătoșesc planetă; pe mării dezinformatori că ne mântuiesc sufletul. Al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
n-oi mai fi!". Tânărul pleacă la război și vreme de zece ani nu se întoarce. Bătrânul plânge, dar, respectând voința mortului, îi caută nurorii un nou soț. Iar nunta este o petrecere zgomotoasă. Dar bătrânul tată este trist, la ospăț se ridică și spune: "Vinul care vi-l dau eu L-am făcut cu fiul meu, Dorul sufletului meu, Și cât viaț-oi mai avea, Vin din vie n-oi mai bea". Coboară încet până în via înflorită și o nimicește, smulgând
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
turistică. Pensiunile sunt pline în multe zone turistice, cluburile din București și din țară organizează petreceri de "groază". Vrăjitoarele, vampirii, dovlecii și măturile zburătoare, acestea sunt personajele în vogă ale Halloween-ului postmodern. Urmează apoi balurile mascate, cinele "sângeroase" și, desigur, "ospățul Contelui Dracula". Pentru prima dată, acesta a fost servit de Halloween la castelul Bran, chiar în prezența "Întunecatului Stăpân". În alte locuri din țară, programul special pregătit de Halloween a continuat cu programe speciale în piscine, saune și săli de
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
nici unul nu-i pe tocuri sau machiat. Majoritatea poartă sacou. Per total, atmosfera e de Marele Gatsby după un faliment total și definitiv. Hai să mâncați, băi. Hai, că e păcat de bunătățile alea. Mergem după Răzvan, ajungem în camera ospețelor. Pe mese sunt numai minunății. Salată buf, chiftele, ouă înecate în maioneză. Peste tot e foarte multă maioneză. Hai, crăpați, ne vedem mai încolo. Răzvan se pierde printre coafuri platinate și papioane cu picățele. Găsesc niște pachețele de primăvară și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
În fine, prezenta ediție Humanitas a Strajei dragonilor conține și schița capitolului 3, „O amintire“: este ultimul semn lăsat de autor - învins în lupta cu timpul -, înainte „de a fi fost răpit de Iupiter, ca și Ganymed, și transportat la ospățul celor din ceruri“. Mulțumim, pe acesată cale, doamnelor Marta Petreu, Roxana Croitoru, Olga Murvai și domnului Mihai Sofronie pentru amabilitatea de a ne fi ajutat în clarificarea unor aspecte de natură istorică și toponimică din textul lui I. Negoițescu. JURNAL
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și ea văduvă acum (bunicul fusese al doilea mort ce-l contemplasem pe catafalc - și coroanele de zambile roz și violet care-l înconjurau mi-au făcut insuportabil până azi mirosul insinuant-dulceag al acestor mesagere ale viermilor convocați la ultimul ospăț) - nu mai contenea cu mulțumirile la adresa celei care, zicea ea, îi oferea întâia adevărată vacanță în viață: „Să nu fac eu nimic, să nu muncesc nimic?“ - repeta copilărește, încântată și uimită, fiindcă maică mea îi interzisese orice activitate casnică, deși
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă prostern ca înaintea unei zeități. Nu urcasem oare, pe negândite, în Olimp? Când am plecat de acolo, nu mergeam pe străzi, ci pluteam, cu sentimentul extatic de a fi fost răpit de Iupiter, ca și Ganymed, și transportat la ospățul celor din ceruri. Faptul că sunt iubit sau nu nu are nici un sens din punctul de vedere al iubirii mele, adică al iubirii în sine. Lucru grav și plin de sens e doar faptul că eu iubesc. Căci nu ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
obicei, ca prin contribuția locuitorilor să se procure din timp vin, pește sărat (în trecut), pește marinat (acum), pâine, iar fiecare participant la slujba de Înviere primea câte un pachet cu pâine și pește și un pahar cu vin. Acest ospăț este denumit „praznic”. Când se întorceau acasă de la slujba Învierii veneau cu lumânările aprinse pentru a-și aduce fiecare în familie „lumină sfântă”. Această „lumină” semnifică înțelegere, spor în casă, bogăție. III. 4.4 OBICEIURI DE VARĂ - „PAPARUDELE” Vara, dacă
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
Euharistia creștină s-a dezvoltat din ritul ospățului iudaic comunitar festiv săvârșit de sabat sau de sărbători. Folosindu-se de ritualul iudaic, Mântuitorul a instituit Jertfa Legii celei Noi, Împlinită apoi prin moartea, Învierea și Înălțarea Sa. Astfel, Mântuitorul a investit ritualul cu valențe noi, prin aceasta Întregul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
ochii beliți în stele mai vede la 19,16 pe un credincios de-al lui care vine să lovească Neamurile pentru a le cîrmui cu un toiag de fier. Înainte de măcel cheamă toate păsările cerului să fie gata pentru marele ospăț al lui Iahwe cum ne amenință la 19,18-19: ,,ca să mîncați carnea împăraților, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor și a călăreților, și carnea a tot felul de oameni, slobozi și robi, mici și mari! Am văzut fiara și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
umilirea. După obținerea victoriei de pe Don, Nogai și-a trimis pe unul din nepoții săi la Caffa, în Crimeea, să ridice haraciul. Colonia genoveză de aici l-a primit foarte bine, ca pe reprezentantul emirului, și a dat chiar un ospăț în cinstea lui. Acesta fiind lacom de vin, a consumat mai mult decât îi era necesar și turmentat, a căzut între mese. Unul din noianii partizani ai marelui han a găsit prilejul să se răzbune și l-a ucis. La
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
văzut acolo o sfoară, pe care erau înșirate aceste urechi tăiate... Le păstra ca pe niște trofee. Am trecut în altă cameră, cu o masă în mijloc. Mariana a plecat cu câțiva ofițeri, să vadă caii vânătorilor. A urmat un ospăț în toată regula, iar vânătorii de partizani au cântat marșul lor, adaptat pe o melodie rusească". Din Crimeea 3, Stela a rămas cu amintiri pentru toată viața, dar și cu câteva zeci de fotografii, care constituiau ele însele prețioase documente
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
un colț al patului cu baldachin, așteaptă. "Așteptă cu neliniște, cu inima strânsă de acel nu știu ce, abia bănuit, pe care i-l anunțase tatăl ei în vorbe nedeslușite, acea revelație misterioasă care e marea taină a dragostei"*. Abia la sfârșitul ospățului de nuntă, oferit în vechiul castel al familiei înălțat pe o faleză în apropiere de Yport, tatăl lui Jeanne, nehotărât și stingherit, își luase fiica deoparte. Regretând că se vedea nevoit să îndeplinească o sarcină rezervată îndeobște mamelor, baronul, "un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
demisol, travesarea Pirineilor pînă în Andorra, apoi masa la 2000 m atît de sus, încît cei nou veniți nu vor să ne creadă cînd le arătăm, de pe drum, acel punct îndepărtat din vîrf, spunîndu-le că acolo vom ospăta și ce ospăț! la prînz. Una din plimbările clasice ale acestei mini-vacanțe este cea la Llivia, pe care noi o cunoaștem pe dinafară și o facem de dragul drumului prin Catalonia, atît cea franceză, cît și cea spaniolă. Llivia are o poveste care merită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
esență argheziana, dar nu-și pierde nici lirismul sănătos de care s-a bucurat Încă de pe băncile liceului „Codreanu” de la Bârlad. „Bolnav” de poezie ori În „convalescenta”, autorul poeziei arestate devine sănătos tun, iar În „Flaut tenebra” Îl vedem orchestrând ospețe mari și cântece lăutărești pe buze, În gând și la mese, cu prietenii, fie și Închipuiți, dar și cu vorbe cărora numai el știe să le dea luciul strălucitor care ne poartă de la „Sonata lunii”, la „Sălcia plângătoare”, de la „Splendoarea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și citește!"). Nu-și amintea însă niciun cântec de copii care să conțină aceste vorbe și, imediat, și-a dat seama că îi vorbise o voce divină. Luând Cartea apostolului, citi primele cuvinte care îi căzură sub ochi: "Nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și în fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă; ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos și grija față de trup să nu o faceți spre pofte". Convertirea s-a produs sub influența
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
incriminată drept cauză oficială a izgonirii sale. Critica lui Hilarius la adresa arghirofiliei contemporanilor amintește, de pildă, de pasajul din Arta iubirii, II, 277-278 : Întâi de toate banii, virtutea după bani./ Aceasta e deviza modernilor romani (II 10). Cât privește scena ospățului dat de Ovidiu în ultima sa noapte la Roma (IV 5), aceasta reia mai multe motive din poezia de dragoste a sulmonezului. Ca și în Amoruri, II 4, 47-48, poetul etern îndrăgostit de fiecare femeie ivită în calea lui declară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oferite, tot zadarnic, de Postum lui Getta (III 2) ; bârfitorul Clevetius este botezat de Ovidiu cu numele mediocrului versificator invidios pe faima lui Horațiu drept un Zoil de strade, un rău invidios (II 5) ; hârjoneala dintre Cotta și Actea la ospățul din ultima noapte a lui Ovidiu la Roma este socotită o parodie/ A scenii lui Horațiu cu gingașa Lydie (IV 4) ; reflecția înfriguratului Ovidiu despre soarta lui Prometeu după ce a răpit focul din ceruri (V 3) corespunde notei referitoare la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
auzul numelui lui Pilade și astfel identificarea va putea fi întârziată). Everac transferă informațiile privitoare la genealogia Atrizilor din prologul- monolog într-un dialog al Ifigeniei cu Doris în care eroina rememorează istoria crimelor comise în neamul ei blestemat de la ospățul lui Tyest la sacrificiul de la Aulis (scena 8). Mai târziu, ultimele cuvinte adresate de Oreste Ifigeniei înainte de a fi dus la moarte conțin o aluzie la aceeași fatalitate sângeroasă care apasă asupra Atrizilor : De trei ori blestemul casei lui Pelops
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]