1,547 matches
-
meu de luptă mă cuprinde chiar și acum, după ce am ajuns în Nueva España, mai puternic de fiecare dată când îmi spun rugăciunea. Cu două nopți înainte de plecare, bunul stareț al mănăstirii noastre i-a invitat pe japonezi la un ospăț de rămas bun. Negustorii au băut vin și au cântat ca la nunta din Cana. Cântecele japonezilor ne păreau plicticoase și monotone, însă călugării care stăteau cu noi la masă spuneau că seamănă întrucâtva cu cântecele indienilor. La acest ospăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ospăț de rămas bun. Negustorii au băut vin și au cântat ca la nunta din Cana. Cântecele japonezilor ne păreau plicticoase și monotone, însă călugării care stăteau cu noi la masă spuneau că seamănă întrucâtva cu cântecele indienilor. La acest ospăț, japonezii, puțin chercheliți, au mărturisit pentru prima dată râzând că le-a fost greu să respire aerul subțiat de pe înălțimile orașului Mexico și că abia au îndurat uleiul de măsline și mirosul mâncărurilor ce le-au fost servite. Tanaka a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uleiul de măsline și mirosul mâncărurilor ce le-au fost servite. Tanaka a băut vârtos, fără a fi câtuși de puțin amețit. Solii n-au uitat nici o clipă buna cuviință japoneză cât au mâncat atrâgându-și astfel adânca prețuire a călugărilor. Ospățul s-a încheiat. Tocmai părăseam sala de mese împreună cu ceilalți călugări și mă îndreptam spre altar cu mâinile împreunate pentru rugăciunea de seară, când m-a oprit Matsuki. În timp ce fiecare cerceta gândurile celuilalt, dar fără să arătăm nimic pe chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
San Francisco de Ulúa, acesta avea pe fruntea cheală aceleași urme lăsate de cozorocul de ostaș ca și data trecută, dar își atârnase mândru pe peretele din cabinet sabia japoneză primită în dar. El ne-a invitat la cină. La ospăț au fost de față și căpitanii și soțiile lor. Cu toții ne-au întâmpinat cu multă căldură. Japonezii s-au arătat mai în largul lor decât data trecută, așa că au băut vin și au mâncat din felurile fără gust. După ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de față și căpitanii și soțiile lor. Cu toții ne-au întâmpinat cu multă căldură. Japonezii s-au arătat mai în largul lor decât data trecută, așa că au băut vin și au mâncat din felurile fără gust. După ce s-a încheiat ospățul la capătul unul lung șir de întrebări și flecăreli mărunte, Tanaka a vorbit solemn în numele tuturor japonezilor prezentându-și recunoștința. A mărturisit deschis că deși nu-și îndepliniseră țelul, n-aveau nici o părere de rău, întrucât câștigaseră bucuria de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
văzut acolo o sfoară, pe care erau înșirate aceste urechi tăiate... Le păstra ca pe niște trofee. Am trecut în altă cameră, cu o masă în mijloc. Mariana a plecat cu câțiva ofițeri, să vadă caii vânătorilor. A urmat un ospăț în toată regula, iar vânătorii de partizani au cântat marșul lor, adaptat pe o melodie rusească". Din Crimeea 3, Stela a rămas cu amintiri pentru toată viața, dar și cu câteva zeci de fotografii, care constituiau ele însele prețioase documente
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
să răsune sala Tronului de cele mai entuziaste aclamări. După trecerea celei din urmă deputațiuni, Majestățile și Altețele-Lor s-au retras din sala Tronului, iar delegații s-au îndreptat spre Șosea, unde, lângă palatul monetei, le era pregătit un mare ospăț oferit de Capitală. Pe la orele 5 M.S. Regele, însoțit de adjutantul de serviciu, a mers de a asistat câtva timp la acest ospăț unde a fost, asemenea, primit cu indescriptibile urări și ovațiuni de către delegați, adânc mișcați de această neașteptată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Tronului, iar delegații s-au îndreptat spre Șosea, unde, lângă palatul monetei, le era pregătit un mare ospăț oferit de Capitală. Pe la orele 5 M.S. Regele, însoțit de adjutantul de serviciu, a mers de a asistat câtva timp la acest ospăț unde a fost, asemenea, primit cu indescriptibile urări și ovațiuni de către delegați, adânc mișcați de această neașteptată și Augustă vizită, și Regele a binevoit a se întreține în modul cel mai afabil cu mulți dintre acești reprezentanți și, mai ales
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
este Domnul. Isus a venit, a luat pâinea și le-a dat-o; la fel și peștele. Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor, după ce a înviat din morți”. Această scenă reprezintă un ospăț, un ospăț al lui Isus cu ai Săi, așadar o experiență comunitară; mai mult, așa cum știm, masa, a mânca împreună, este simbolul fundamental al comunității, aparține simbolurilor elementare. Studioșii în simbologie evidențiază că există câteva simboluri elementare-primare de caracter personal
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
Isus a venit, a luat pâinea și le-a dat-o; la fel și peștele. Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor, după ce a înviat din morți”. Această scenă reprezintă un ospăț, un ospăț al lui Isus cu ai Săi, așadar o experiență comunitară; mai mult, așa cum știm, masa, a mânca împreună, este simbolul fundamental al comunității, aparține simbolurilor elementare. Studioșii în simbologie evidențiază că există câteva simboluri elementare-primare de caracter personal, singular, care
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
adorația; - A merge, care simbolizează atitudinea dinamică a omului, urmarea unui obiectiv. Dar există un simbol comunitar fundamental, un simbol care este valabil pentru toate popoarele, în toate timpurile, care comunică dincolo de orice limbă, cultură, rasă, tradiție, și acesta este ospățul comun. Este simbolul fundamental al comunității, deoarece reprezintă faptul de a sta împreună, schimbul de bunuri, participarea la aceeași masă. De asemenea, este locul unde se discută, se analizează proiectele, se vorbește de trecut, se hotărăște viitorul; la drept vorbind
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
totul era sub controlul strict al terifiantului guru, adulat de mulțimi realmente la modul religios, al unui surogat de religie, desigur, adulatorii smulgeau înnebuniți hainele de pe el, mame cu fiice feciorelnice de mână veneau să se ofere plângând de fericire ospățului nupțial al zeului care poate totul, fascinate de spectacolul măreției, puterii și gloriei lui, într-o țară în care nimic nu mai era posibil, adolescente rebele fugeau de acasă, sărind pe geam din camerele în care le încuiaseră părinții, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în transmigrarea sufletelor și-n nemurirea lor, dar presupuneau că înainte de a fi conduse la ultima lor locuință de Kitchi-Manitu, rătăcesc încă ceva timp printre cei vii și că iau parte la veseliile lor. De aceea ei și puneau la ospețele lor, aparte, porția sufletelor și puneau lângă morți merinde spre a se putea hrăni mai multe zile. Moartea era, după credința lor, trecerea din această lume în alta mai bună. Ceremonii la moarte. Puneau mortul într-un coșciug pe care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat deasupra picioarelor oaspetelui, Abraham culege „semnele” și le ascunde în sân, sincer încredințat că Mihail nu bănuiește nimic. Urmează ospățul îmbelșugat, într-o încăpere pregătită anume de către Isaac. Arhanghelul însă, scuzându-se pentru o nevoie „firească”, omenească, iese afară și urcă direct la Domnul pentru a-i cere de două ori sfatul: o dată, cum să vestească moartea unui asemenea om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
chinuri cumplite și mărturiseau orice, pentru a scăpa. În cadrul acestor petreceri existau, se pare, și manifestări de canibalism, unele documente credibile afirmă că se consuma carnea pruncilor morți sau nebotezați, a hoiturilor de animale și a cadavrelor celor spânzurați. Aceste ospețe Înfiorătoare erau urmate de dansuri sălbatice, cărora nu o dată le punea capăt călăul. Firește că la aceste petreceri infernale discipolii diavolului dansau goi, iar unii cronicari arată că, de obicei, multe dintre prostituate erau fie trecute de prima tinerețe, fie
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Abu Dis, deci din punctul tău de vedere e strict cușer 1. Asta Îi aminti bătrânului de o anecdotă hasidică nostimă. De ce, conform tradiției noastre, li se permite În rai celor care au trăit cu sfințenie să aleagă Între un ospăț cu carne de balenă și unul cu taur sălbatic 2? Răspunsul este că Întotdeauna se va găsi câte un evreu excesiv de grijuliu care va insista să mănânce pește, fiindcă nu are Încredere nici măcar În cașrutul Atotputernicului În persoană. Și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi nouă cauza, noul „something to be“. Lupta de clasă va fi înlocuită cu lupta de casă (de marcat). Unii vor pune tunul pe marile corporații (sprijiniți de jucătorii mai mici, care, sub slogane generozitare, vor vâna firimituri din marele ospăț). În replică, coloșii industriei vor mimă atât de credibil că „le pasa“, încât lumea tot pe ei îi va crede: pe mării poluatori că salvează Amazonia; pe mării otrăvitori că însănătoșesc planetă; pe mării dezinformatori că ne mântuiesc sufletul. Al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
justă mirare pentru astfel de principii. Lică nu avea principii, avea gusturi. Nu-i plăcuse procedarea. Le obicei însă femeile se purtau cu el așa cum îi plăcea lui.. Dacă îi trebuia un mic împrumut, îl găsea, și totdeauna găsea un ospăț fin, fără de care amorul nu ar fi fost complet. Lică nu avea numai tacâmul pus, ci și patul așternut pretutindeni, fie ca oaspe, fie ca amant. Din toate aceste peregrinări, rezultă că anume stradă era legată pentru el de un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se vlăguiseră din lipsă de hrană. De fiecare dată, se năpustise asupra acelor trupuri inerte, zdrobindu-le pentru a le stoarce fărâma de id care continua să le țină în viață. Corl se înfiora de plăcere, amintindu-și de acele ospețe. Scoase apoi un fel de mârâit, un sunet sfidător, repetat de ecou din stâncă în stâncă, înainte de a se întoarce în propriii săi nervi. Era o expresie instinctivă a voinței lui de a trăi. Deodată, încremeni. Zărise, cu mult deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
se ascunse înapoia unei movile de moloz. Când își ridică din nou privirea, naveta zbura încetișor spre stânga, dar Corl pricepu că-i dădea ocol și că s-ar fi putut întoarce. Deși furios că fusese nevoit să-și întrerupă ospățul, își părăsi prada și porni înapoi spre nava spațială, alergând ca un animal hărțuit. Nu-și încetini pasul decât în clipa când văzu primul grup de lucrători. Se apropie cu băgare de seamă și trecu pe lângă ei: erau prea ocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fragila-ți durere de pe încheietura mâinii. Un rug de cuvinte aprinse între iubire și indiferență. Nimic nu mă mai pândește de parcă iubirea-mi ca o punte salvatoare pe un peron din ce în ce mai nesigur... Mâinile mele-n trupuri șterg parfumul dezastrului... Un ospăț înfruptat în văzduhuri bându-mi otrăvuri tot mai departe; Cu o sete nebună a unui timp neliniștit unde iubirile se devoră-n noapte... LUMINA GEAMĂTULUI În brațele timpului sunt ruina unei iubiri pierdute, ce-n fiece zi mă transformă în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am convins să mă lase, că voia să mă ia cu forța. Tot vorbind ele în bucătărie, Vasile și Petrică la masă în curte, era gata și mâncarea. Femeile au aranjat pe masă bucatele și s-au așezat toți la ospăț continuând discuțiile, acum toți patru despre cele întâmplate în Murgeni, ori în Cocora, despre problemele legate de gospodăriile lor, despre planurile de viitor. Aproape de ora sosirii autobuzului spre Murgeni, s-au pregătit de plecare. Copiii n-ar mai fi vrut
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
n-ai, hapleo? Îi tai o bucată dă slănină, săreau ceilalți la Rozmarin. Scoate briceagul și taie și pentru ea și pentru noi. Rozmarin tăia bucățele slănina ca să le îmartă. Când împărțitul se termina, s-așezau turcește toți și începeau ospățul. Mâncau cu poftă slănina, cu vreun covrig sau vreo bucată de pâine ce se mai găsea prin trăistuțele lor. Când ajungeau la ouă erau în impas. — Sunt fierte ouăle? — Să vedem, îi crăpa puțin coaja Păun.văzând că sunt crude
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de mîncare, se hotărîră să guste ceva din cele luate de-acasă. Numai Bărzăunul n-avea nimic, nimic... și nici acasă nu mîncase nimic... Iar foamea mușca din el cu colți de hienă. Pentru a nu mai fi martorul acelui ospăț total nepotrivit cu starea sa, se hotărî să intre în iaz și, de va reuși să prindă vreun păstrăv de sub stînci, să-l frigă în ochii tuturor și să-l mănînce singur, pentru a le da tovarășilor săi de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la cel mai grozav ospăț. Hotărît lucru, ochii și zîmbetul Ilincăi puteau ține și de foame și de sete și de toate la un loc! Și Bărzăunul se blestemă iar în gînd, cu mult mai puternică tărie pentru faptul că îndrăznise să se supere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]