2,905 matches
-
calcă apăsat talpa străinului sufletul incandescent să mă cuprinzi întreg și tu apoi mai dă-mi o formă de fruct a otravei păcălește-mă păcălește-mă viață că ești frumoasă să-mi accept căderea ca pe o înălțare din cuibul otrăvurilor în forme năucitoare de fructe se umple se umple cerul de cruci și aerul de spini și totuși toți o luăm la goană închipuindu-ne acut înălțarea ca o cădere ca o înălțare în căderea ființei rămâne credința picătura de
ÎNCHIPUIND ÎNĂLŢAREA PRIN CĂDERE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379756_a_381085]
-
rajahii din Jaipur, ascult sunete de flaut din trecut brâncovenesc, caut și nu știu ce caut, parc-aș fi cocon domnesc, joacă zaruri Dumnezeu peste suflețelul meu, adu-mi, doamne, ochii murgi coborâți ca demiurgi, făptura ei cea suavă cu țâțele de otravă, așa cu coapsele goale ca două mănuși de oale, mai fă și tu o greșală, în lumea transcedentală, pune-mă la munci, blesteme, cu ocări de crizanteme, să mă-mbolnăvesc, să zac, într-o pădure de mac, pe un plai
TRECĂTOARE MAI SUNT TOATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379808_a_381137]
-
Acasa > Poeme > Antologie > MORALĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Viața noastră e poluată De surogate, dulci complimente, Urări de bine, ură ascunsă Sub ingrediente, otrăvuri lente. Cum să găsesc izvorul rece, Curat cristal, iubire rară, Apa cea vie, eternă, pură, Cum ne-nșelăm, a câta oară? Astfel petrecem un veac, războaie, Batjocoriri fără de număr, De mi se pare că omul este Pentru diavol o biată
MORALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379813_a_381142]
-
stele cu păcate Din aburi cu migală ies nori de argăseală Înfranjurite molii-și adunnă-n grabă solii Podoabe de-ntuneric, stropșite nefeeric Ciupiți obraji de lună, în gură cu-o alună Păzite păsări frânte, în colivii răsfrânte Țânțari goliți de-otravă, zâmbind mai jos c-o-'ctavă În sâmburii rânjiți, ucigași mânjiți E lumea asta plină de plagă și-i venină Mustește îngropată în propria-i armată Cu tunuri, lănci și prize, sărind, în gând, reprize Nesomnul fantomatic, minciuna-n Democratic Că
O VACĂ... ȘI LUMEA ÎN CARE TRĂIM* de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374658_a_375987]
-
Pe-o margine de lume, când aripa-mi întind, găsesc dureri trecute, poporu-mi pustiind, năpârci atât de multe, la miere jinduind, feroce și flămânde, azi, zestrea-i siluind... Si-n zboru-mi făr'de margini sub Soare bântuind, privesc astăzi năpârca otrava-și înghițind; și-a adunat averea pe semeni jefuind, dar, azi, brațele legii se-ntind și o cuprind. Se apără și-și varsă lăturile mințind, iar, spaima, lașitatea, dau clocot forfotind, urzesc din greu denunțuri, dreptatea ocolind, trădează chiar complicii
BLESTEMUL NĂPÂRCII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374695_a_376024]
-
-și rupe coasa / Într-o stâncă de iubire.” (Sculptură). Motive care dau de gândit sunt pretutindeni. Iată: „Ziua, o antică scenă”, „zâmbetele / Ascund nuanțe maligne, / Verbele mieroase, nevinovate plante carnivore”; ...” Aburul celui fără lumină / Își poartă ochii ca pe o otravă și arde totul în jur. // În cer, o gaură prin care vine noaptea.../ Când se nasc prunci, lumina coboară cu ei...// Cu toate acestea, / Pe pământ / viețuiește prihana!” (Gaură în cer). Practicând versul liber, Teo Cabel și-a format un
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
frumoase, eram dispusă acum, să le înec în apele tulburi ale uitării, ca pe victimele unui atac sinucigaș. Mai mult sau mai puțin conștientă, mă aflam sub acțiunea instinctului de autoapărare, întrebându-mă automat, de ce ar vrea cineva sa bea otravă, chiar dacă ar fi dulce ca mierea. Răvășită de gânduri, am îmbrăcat o rochie de in, mi-am pus sandale de pânză cu toc ortopedic, am luat poșeta și am coborât în viteză, fredonând un cântec nostim, din copilărie, după care
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
iubire și încredere, ignori pericolul ce mocnește în piepturile animate de energiile devastatoare ale geloziei, avariției și urii. Cât de naiv să fii, să nu deslușești semnele evidente ale pericolului? Am căzut rău și mi-am fracturat sufletul, am înghițit otrava cumplită a decepției și mi-am schilodit echilibrul existenței. De regulă, când se primesc astfel de atacuri, suntem tentați să ne revărsăm frustrarea îndreptând armele către cei ce ne-au făcut rău, dar apoi ne dăm seama că durerea se
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > LUMEA Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2302 din 20 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului LUMEA Lumea, acea femeie ideală, Frumoasă, răvășită, imorală, Vindecătoare ea fiind bolnavă, Privirea-i de seducție născută ca otravă, Cu buze fragede, senzuale, Ce rătăcesc pe noi fără de cale, Copilăroasă, ademenitoare, Profund pragmatică dar visătoare, Geloasă pe imaginea ce-a fost, Pe rostul rostului fără de rost, Lucidă- n propria ei confuzie, Că însăși ea e doar iluzie, Lumea cu-
LUMEA de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375781_a_377110]
-
Să treci ca marea languroasă, Prin minutarele ce tac în paranteza savuroasă. Să-noți iubito în acvarii săpate sobru în retine. Eu să-ți citesc poeme varii dintr-un Villon uitat în tine. Să vii iubito în alcov. Să beau otrava dintre sâni. Ți-oi desena în tușuri mov, O toamnă verde, fără mâini. Să mușc absent și nonșalant, Din macii ce-mi zâmbesc profetic, Ascunși sub sâni, mirobolant, Și nencepuți de-un cerb eretic. Adun firimituri de vise. E toamnă
SĂ VII IUBITO... de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375800_a_377129]
-
de umbrele ei privea încruntată Te văzuse iubite lunecând afară din castelul tău de iluzii și gând furișându-te șerpește, căutând ascunziș în unghiurile secrete ale umbrelor ei cu ochii-ți de sfinx ce scrutau din înalt m-ai zărit otrava dulce a iubirii în inima mea poeme neliniștite să-mi cânte mi-ai trimis-o pe-o rază de gând tu, fascinant Zburător cu plete de argint. m-ai ispitit să deschid fereastra visând să ridic privirea către cer implorând
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
tine, pe fire de gând căutând în adâncuri de genuni infinite prin oceanul de stele pulsând cu șoapte de torent sălbatic ce crește peste stânci montane și creste. Ochii mei ferestre de spirit deschise spre zare trimit șuvoi de văpaie Otravă dulce, mortală de iubire păgână și șoaptele unui antic descânt. Din spatele palidei luni din castelu-i de iluzii și gând lunecând cu trup unduios de felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
cu farmecu-i mut ca o părere îmi pătrundea în suflet cu razele ochilor reci de înger căzut hipnotici, profunzi precum adâncul infinit al întunecatului cer al nopții tăcut; m-a încătușat cu un dulce sărut pecetluindu-mi suflarea cu patimi otravă divină, iubirea îmi creștea aripi devenind una cu flăcările inimii. Căzusem prada vrăjilor sale ușor eram fascinată de chemarea himerelor. Ma adunat în strânsură șerpească sub privirea-i de sfinx ademenitor m-a hipnotizat cu privirea-i de demon al
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
ea ni s-au creat străbunii. Cea mai puternică dintre puteri, Mai curajoasă decât orice luptător, Cea mai fierbinte dintre flăcări, Cel mai fantastic creator. Cea mai gingașă dintre flori, Cel mai teribil dintre spini, O melodie plină de fiori, Otrava cu parfumul cel mai fin. Mai nouă decât tot ce-i nou, Savantul cel mai iscusit dintre savanți, Ecou ce s-a născut dintr-un ecou; Cel mai priceput inventator de lianți. Unește tot, lipește orice fisuri, N-o intimideaz-un
MĂIASTRA (ODĂ DRAGOSTEI) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369200_a_370529]
-
societății omenești și a relațiilor interumane. Dar pentru a gusta din adevăratul fruct al fericirii, este recomandabil să renunțăm la acele dorințe care se nasc și care la rândul lor nasc orgolii și ambiții nemăsurate, întrucât toate aceste dorințe conțin otrava ce ucide fericirea... Revenind la clasificarea lui Schopenhauer, în ce mă privește o apreciez ca fiind corect formulată și argumentată. Atâta doar că-i incompletă, deoarece au fost trecuți cu vederea anumiți factori auxiliari și conjuncturali cu rol deloc neglijabil
PREZENTUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369212_a_370541]
-
din 18 martie 2015 Toate Articolele Autorului ” A fi sau a nu fi? - Aceasta-i întrebarea” - Și gândul mă frământă de veacuri tot întruna. Întinde palma bine! Cuprinde-n ea chemarea! Nicicând să ai alături Trufia ori Minciuna! Picură-mi otrava, în sânge-al ei venin! Căci Patima se-ntinde în mine; e firesc. Durerea ei plăcută mă-nalță în sublim, Dar totul e zadarnic răspunsul nu-l găsesc. Și mă întreb acum de toate au un rost, Când Pandora, vicleană
RĂMÂNE ÎNTREBAREA DE GÂNGU ELISABETA-SILVIA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374258_a_375587]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > EU SPER ÎN OFTAT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Otrava o simt în laringe este frig și afară tot ninge, se joacă destinul, se joacă tăcerea norii au răscolit durerea. Hai soare, hai soare în dungă adună-ți prin lancea de foc, căldura și mila și vrerea adună-mi un
EU SPER ÎN OFTAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374275_a_375604]
-
de noi împerecheată Cum râde pruncul , sânul când primește Să nu mai știu de care flori, de-odată Zăpada albă-a inimii îmi crește Și-apoi, sălbatic, până-n primavară, Să te topesc sorbind din cupa ta a Cerului albastră,...roz otravă : Să mor iubind ... Iubind, m-oi invia... Am să-nfloresc în vara Lui , povară Din ram nebun de dragoste, firesc, Când pe sub frunze va veni o seară Cu stele albe, iar, o să-nfloresc Si nu va ști chiar nimeni ce
DIN STELE ALBE, OCHII TĂI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374294_a_375623]
-
din casă și că, întrebată fiind de mătușa comunistă de ce e pentru monarhie, se văzuse cu gura închisă. N-avusese replică, aruncase o bolboroseală terminată în ceva de genul :... că m-am săturat de comuniști! Orgoliul la oamenii suficienți devine otravă și cu asta o împroșcase Mira-Mică pe ruda cea mai apreciată a familiei sale până atunci. Ce o uimise pe Mira vis-à-vis de această înverșunare a vară-si era faptul că nu-i inclusese între comuniștii ordinari pe tată-său
CAPITOLUL 6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378643_a_379972]
-
rặii Moștenesc aceeași soartặ Totuși este-o Mânặ care Dupặ moarte-o sặ-i despartặ. Deci de clipele de-avalma Se rotesc pe-un ghem de stele, Totuși fulgerul luminii Le separặ între ele. Nu sặpa groapă la altul, Smulge-i șarpelui otravă Dặ cinste cui se cuvine Și-I dặ Domnului tặu slavă. Dặ sặracului de milă, Milă vei gặsi în toate Cu aproapele tặu iarặși Rodul câmpului Împarte. Cât nu știi care e Calea Și-ncotro va bate vântul, Nu opri
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.IX – LUCREAZẶ PENTRU MÂNTUIRE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378784_a_380113]
-
crescând la pieptul ei din smaragdele timpului. departe de toate și de tot, Domnul știu că nu va permite ca bicisnicii lumii să distrugă sămânța energetică al unui areal al Domnului. areal în care noi, românii ne ducem traiul, gustând otrava prostiei celor ce spiritul și l-au vândut demult pe câteva suluri de hârtie igienică mai pufoasă. să mă ierte Domnul, dar simt acum furia tuturor celor care au lăsat umbra vieții lor să ne protejeze și vor continua mereu
TABLOU TRĂIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377744_a_379073]
-
rânduieli nescrise, Se-ascut cuțite dure pe umeri de copii Și în sentințe strâmbe sunt multe vieți proscrise Iar morți de suflet umblă prin lumea celor vii. Se poartă aroganța, această vechitură Ce lasă-n urmă aburi de putred și otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe dinafară Șuvoi
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
zidirea lumii, prin rânduieli nescrise, Se-ascut cuțite dure pe umeri de copiiși în sentințe strâmbe sunt multe vieți proscriseIar morți de suflet umblă prin lumea celor vii.Se poartă aroganța, această vechiturăCe lasă-n urmă aburi de putred și otravă,În inimi mult prea pline de patimă și urăDă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă.E-atâta tulburare între pereți de cearăCă geamandura vieții stă-n umbre ancorată,Amestecate-s toate și dau pe dinafarășuvoi de neputințe cu
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
fi plecat. Ce bine-ar fi fost ca în lumea aceasta Să nu fi venit, să nu fi plecat, să nu fi trăit. - Omar Khayyam Căderile se urcă-n soarta-mi fără leac Khayyam îmi amintește că vinu’-i singura otravă Ce-mi poate liniști pasul meu de veac Sau a luminii nerostită șoavă Poteca moare în inima pădurii Tăcută și-ncă ninsă de-a dorului zăvor Înlemnind în mine inelele sculpturii Ce cresc trunchiul cel verde, pătat și roditor Dacă
VOCEA TA DE STENTOR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377802_a_379131]
-
continuat pe cont propriu litigiul și a cîștigat ceea ce cerea. Calea cea mai excentrică la care recurge un brahman pentru a-l constrînge pe debitor să plătească, constă în a se apropia de acesta cu un pumnal sau cu o otravă în mînă, amenințîndu-l că se sinucide. Înfricoșătoare torturi îl așteaptă, într-adevăr, pe datornicul care este cauza morții unui brahman. 12) Femeile sînt complet excluse de la moștenire. Nu se fac testamente; dacă nu există moștenitori de sex masculin, bunurile îi
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]