3,713 matches
-
umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu'-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamă Că viața asta parcă nu-i a mea? Ce lacrimă pândește gânditoare, Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare, Nici rana sângerândă nu-i a ei! LECȚIA DE PICTURĂ Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Când ochii flămânzi merg iar să se culce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
iubire din lacrima dulce. O parte picteaz-o 'n albastru și verde, N-ai funii să legi soarele, știu; Citește mai mult CE VINĂ ARE TOAMNA? Ce vină are toamna că mă doare,Căci rana-nsângerată nu-i a eiși lacrima pândește gânditoareSub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasăși-o oblojesc de vreme rea,Căci umerii adesea mi se lasăși iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamăApusu'-n șoapte reci de catifea? Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
vreme rea,Căci umerii adesea mi se lasăși iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamăApusu'-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamăCă viața asta parcă nu-i a mea?Ce lacrimă pândește gânditoare,Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare,Nici rana sângerândă nu-i a ei!LECȚIA DE PICTURĂÎmparte-mi, iubitule, cerul în două,Când ochii flămânzi merg iar să se culce,Stropește-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/353108_a_354437]
-
flămânzi, iar, merg să se culce, Împarte-mi, iubitule, cerul în două, Un strop de iubire și-o lacrimă dulce. CE VINĂ ARE TOAMNA ? Ce vină are toamna că mă doare, Căci rana-nsângerată nu-i a ei Și lacrima pândește gânditoare Sub pleoapa ochiului de clei? Ce vină are toamna că îmi pasă Și-o oblojesc de vreme rea, Căci umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu’-n
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
umerii adesea mi se lasă Și iarna o-nțelege, numai ea? Ce vină are toamna că mă cheamă Apusu’-n șoapte reci de catifea? Ce vină are lacrima de mamă Că viața asta parcă nu-i a mea? Ce lacrimă pândește gânditoare, Sub pleoapa ars-a ochiului de clei? Nu-i vina toamnei că ceva mă doare, Nici rana sângerândă nu-i a ei! PRIMĂVARA ULTIMULUI GÂND Iubirea noastră a născut poeme, Dar a-nțeles cuvântul mai întâi, Când în tăcerea
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
cuvânt iubirea mă alungă în iaduri să m'ascunză și-apoi să mor *** Povești de dor M-o-mpins diavolu-ntr-o seară Să-mi iau ceata și pe-afară Să pornim hai-hui prin sat La fete de măritat. Oarbă, luna ne pândește, Mândrele le-adăpostește, Prin cotloane și unghere Chicotind a îmbiere. Nu-i nici vorbă de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
mijloc de evadare din lumea, care e departe de a fi maculată. Nu este o complacere necombatantă, ca în „Miorița”, ci este una activă, autoarea punându-se-n gardă, pentru „seniori”, care numai seniori nu sunt - acea „haită” de „hămesiți”, pândind parastasul și praznicul ei. Cartea este cea care o mântuie și care o apără. De ea însăși, „scârbită de turmă”. E o „altă naștere, după moarte”, dar strigătul ei, „mai tare ca lupii”, devine urlet îmbrăcat estetic! ... ... ... ... ... ... ... ... ... Lui Răzvan Ducan
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
covoare, unde le puneam de mâncare diferite grăunțe, uneori chiar si bucăți de pâine, cu speranța că vor ciuguli cu plăcere. Cum ei se mulțumeau doar cu insectele prinse din zbor, iar meniul oferit de mine atrageau vrăbiile ce tot pândeau să le ocupe cuibul, am renunțat la tablă și de a le mai da de mâncare. Observam cu interes, cum atât timp cât unul dintre lăstuni alerga după pământ pe care îl amesteca cu salivă, îl modela și-l lipea de peretele
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
tale, eu de ale mele. Discuția se încheiase și cei doi se sărutau. " Lichele !" -V-ați rătăcit, domnișoară? Alma încremeni. - Papa, șopti făcându-i semn să vorbească mai încet. Mirat și surprins, contele o privi mai atent: - Alma ? Dumnezeule, pe cine pândești aici ? Îl trase într-un colț mai ferit. Putea oricând să treacă cineva și să-i vadă. - Papa, știi că ador balurile, mă uităm din culise. E periculos să fim văzuți împreună. O guvernantă și un conte. - Nu am fost
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
înger bun salvat din iad, din chinuri infernale... În suflet mi te-aștern și-n vis mă rog în vis să luneci Ca într-un paradis divin, să nu te mai întuneci De frig, de spaimă, de dureri ce te pândesc în zboru-ți, Și înger păzitor să-ți fiu, măcar în vis și-n doru-ți... În suflet mi te-aștern și-n vis mă rog în vis să mântui Cu suflul meu primit în dar cu Ceru-I și Pământu-I Tristețile
SEMNELE DIN VIS de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1172 din 17 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354143_a_355472]
-
UN COLȚ DE GÂND... Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului De undeva, dintr-un colț de gând, Chiar dacă noi nu dorim nicicând Ca taina ei să ni se-arate, Ea ne pândește de la spate. Ne observă cu atenție Perioada de detenție, Pe care noi o numim viață În fiecare dimineață, Când privim cu drag răsăritul Și ne ocupăm cu trăitul, Pân' la amiază, până seara, Sau până își face intrarea Pe marginea
DE UNDEVA, DINTR-UN COLŢ DE GÂND... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354159_a_355488]
-
2011 Toate Articolele Autorului Nu știe nimeni ce culoare port Și nici ce-ascund la răsărit sub cer Mi-am cumpărat tristețe de import Aici e prohibită, lacrimi pier Mă plânge-un dor de mine peste drum Tăcută vorbă mă pândește-n vers N-am timp de mine , a venit acum Comanda lacrimii din Univers Nu știu cu ce-o plătesc,e prima oară Și din ce ochi să o aleg, nu știu Sunt ochi de ape și un ochi de
CE ALBASTRU ESTE OCHIUL MEU! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354193_a_355522]
-
-mi căpăstrul și lasă-mă-n brazdă, Nu-mi trebuie băț la,,heirup”. . . Și lasă-mi mâncare mai multă la gazdă, Mai trag, până ștreangul îl rup!. Nu-mi trebuie hățuri, nici bici pe spinare, Nici ,,sfinți” ce din umbră, pândesc. Mi-e frică de TATĂL. . .și-a lui supărare, Cât puii mei scumpi, îi iubesc!. Iar când Maricica, iubita-mi soție, Iar pleacă, mă ia disperarea . Cu gândul acasă, îmi spun c-o să fie, Mai calmă și blândă-nserarea!. Aici
CALUL de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354579_a_355908]
-
grâu. Tata s-a tot ascuns cât a putut cu noi la vie, însă milițianul, primarul și instructorul de partid, văzând că nu pot raporta la organizațiile raionale și regionale de partid încheierea colectivizării în comună, până la urmă l-au pândit și l-au prins când a venit acasă, apoi l-au dus în beciul miliției, unde a fost bătut de milițianul Foca și activistul de partid de la Raion. Cum era printre ultimii din comună care nu se înscrisese “de bună
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
despre care s-a scris mult. Sedus de această trăire, de această lavă a sufletului care nu cunoaște "țărmuri", prozatorul Virgil Stan n-a ezitat să aleagă tema iubirii pentru volumul său. Personajul principal, șarmantul profesor de matematică ( Condurache) este pândit ( practic) și râvnit de mai multe personaje feminine. Atât colege de catedră cât și eleve: Angelica și Minodora, cele două olimpice care fac pregătire la d-lui acasă. (lucru sancționat, de obicei, de societate). Cei doi se avântă într-o
IUBIREA ŞI FORMELE EI ISPITITOARE... VALENTINA BECART BISOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347139_a_348468]
-
natură. Lupta cu necunoscutul de unde se iveau fel de fel de primejdii, nesiguranța zilei de mâine și încercări de tot felul îi solicitau mult curaj, tărie de neclintit, promptitudine în decizii, unele chiar pe muchie de cuțit. Neprevăzutul l-a pândit la tot pasul: "Odată ce-ai pășit pe drumul exilului, nu poți să știi niciodată spre ce prăpăstii te îndrepți sau pe ce culmi te poți înălța". Întâmplările relatate îți zguduie ființa, sunt fapte care ți se par incredibile chiar dacă
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]
-
nu primea nici un fel de mâncare de la nimeni, ci singur și-o agonisea din pădure. Numai ursul, ca ucenic credincios, îi aducea vara în peșteră rugi de zmeură și mure. Se mai spune din bătrâni că, odată, doi vânători au pândit ursul în zmeuriș ca să-l împuște. Apoi s-au luat după el până s-a ascuns în peșteră. Și cum pândeau ei în apropiere, a ieșit pustnicul afară și le-a zis: - Ce căutați, fraților, în pustiul acesta? - Să ne
PUSTNICUL SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357110_a_358439]
-
aducea vara în peșteră rugi de zmeură și mure. Se mai spune din bătrâni că, odată, doi vânători au pândit ursul în zmeuriș ca să-l împuște. Apoi s-au luat după el până s-a ascuns în peșteră. Și cum pândeau ei în apropiere, a ieșit pustnicul afară și le-a zis: - Ce căutați, fraților, în pustiul acesta? - Să ne iertați, părinte, suntem vânători. Urmărim un urs. Parcă s-a ascuns aici în peșteră. - Dar v-a făcut vreun rău? Lăsați
PUSTNICUL SFÂNT de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357110_a_358439]
-
de prezența mea, după care, liniștită, își vedea de treburile ei. Într-o zi, fetele din fața casei noastre mi-au făcut semn pe furiș să intru la ele în curte. Fără să aștept să mă cheme a doua oară, am pândit-o pe mamaie când a intrat în casă și cum pe drum era multă gălăgie, m-am strecurat la ele. Fetele lui „Gafton” m-au împins în casă cu un aer conspirator. Stăteam toate ascunse după perdeaua din camera de
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
la cineva ? - Cum adică să dau ?...Ce ?....Aaaa ! Am dat fân la dobitoacele altora !... Nu râde că io știu bine !... Știu că e bine când îmi dați !... Când anii l-au desputerit, Ciubucică găsea sprijin în gardul Bisericii de Mijloc, pândind în gol măcar o vorbă ... Toți îl vedeau și-i ocoleau privirea rătăcită deși aflasem că doarme într-un grajd din mila unui rucărean, în chinuri de pustiu uitat de cei care voiau să-i râdă chiuitul ... Doamne iartă-ne
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
a dospit în palma stângă Jocul de-a viața, fără de coșmar, Karmei, încearcă lacrima să-i frângă Luminând zilele din calendar. Mă pierd între iubire și miracol, Nopțile toate le-mpletesc cu stele, O lacrimă de dor am drept obstacol Pândind din umbra zâmbetelor mele. Rodesc sămânța veacului ce vine, Sperând că voi renaște într-o zi Și las în urmă ce mi se cuvine, Trăind doar din dorința de-a ... Citește mai mult Am născocit o Lună peste toateBifând stele
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ani, iar locuitorii clujeni sunt toleranți și prietenoși. Mulți dintre foștii studenți la medicină s-au îndrăgostit de acest oraș și s-au stabilit aici, întemeind o familie. În glumă, se poate spune că acesta este singurul pericol care îl pândește pe cel/cea care ar vrea să studieze aici. Suntem mândri să vă invităm să citiți aceste rânduri și, ca urmare, să veniți să ne vedeți lucrând.” Îmi vorbise doamna profesor despre UMF Cluj cu un respect deosebit. S-a
LUCIANA STĂNILĂ (CAPITOLUL XXVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357311_a_358640]
-
și să moblizeze resursele limitate pentru a nu se pierde nimic din ceea ce am avut și nici a se irosi talanții generațiilor contemporane. Grație eforturilor sale concretizate într-o întreagă generație de adevărați români și creștini, planurile dezintegratoare care au pândit valorile românești, au fost zădărnicite și vor mai fi prin neîntrerupta prezență vie a exemplului „Profesorului” și a recursului permenent la spiritualitatea și cultura generate de el în tezaurul neamului. Spiritul filosofic al lui Nae Ionescu trăiește și va trăi
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/357646_a_358975]
-
la furat de prune. Mamă, ce prune bune am mâncat!... Bou’ cela de șofer n-a vrut să frâneze, că n-o lovea, dacă frâna. Îl știu eu, că lucrează la fermă. Îl cunosc și îi cunosc și mașina. Îl pândesc și îi sparg farurile... Trebuie să mă ascund după tufanu’ ăla mare, în tufăriș, că dacă mă vede... Mă bate și el și tata! Nu-i spun mamii nimic... Dacă tata nu mi-a făcut dreptate, nici mama nu-mi
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
înțeleagă efectele dezastruoase ale politicii sale. L-a însărcinat pe Mihai Antonescu să înceapă tratative secrete cu Aliații, fără știrea sovieticilor. A oprit și deportarea evreilor. Era deja târziu, Aliații nu-l mai priveau ca pe un pericol real, Hitler pândea în orice moment un prilej de a ocupa România. Urmările se cunosc. România devine adversară a Reichului nazist, Antonescu este dus la Moscova în august 1944 și ținut până în aprilie 1946, apoi executat la 1 iunie, împreună cu colaboratorii apropiați. Procesul
MAREŞALUL ION ANTONESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358261_a_359590]