1,924 matches
-
gît. Bréhat era În viață. Știrea Îl lovise ca un pumn În piept. Skipperul Își datora viața unei crize de apendicită. Cargoul rus Își schimbase ruta pentru a-și debarca pe unul dintre marinari, care suferea de cumplite dureri În pîntece, și zărise un om care plutea Între viață și moarte, foarte departe de zona naufragiului, la mai multe mile distanță de orice drum comercial. O șansă la un milion ca un vapor să se aventureze În acea redutabilă trecătoare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bună de trimis la apa care curge ca să aducă burți de băut, sau să jupuiască vânatul, sau să tragă pietre mari la intrarea În peștera iernii când Începea viscolul. Habar n-aveau ei pe atunci că ea Îl purta În pântece pe Moru, cel ce avea să ne fie Vindecător. Mama mea era din neamul nostru. Eu n-am cunoscut-o, căci o puseseră ai noștri În pământ chiar În ziua În care am venit pe lume. Asta s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ultima vreme la Îndemână, cele recent oferite de noile tehnologii - adică urmărirea traseului digestiv sau a inimii. Inima - care, În fond, nu‑i decât un grup de mușchi. Dar ce tenacitate au acești mușchi, care Încep să pulseze Încă din pântecele mamei și Își mențin ritmul vreme de aproape un secol. În cazul lui Herbst, inima se poticnise pe la cincizeci de ani, dar transplantul o să‑i mențină ritmul până după optzeci de ani. O dată pe an se interna În spital pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tot globul tabuizează pierderile lunare de sânge feminin, substanță magică de o mare virulență, otrava universală a alchimiștilor, aducând moartea pentru că prevestește nașterea. Iar nașterea e necesară pentru că moartea e inevitabilă. Dar specia biruiește moartea. Femeile însărcinate ce plămădesc în pântece destinul omului sunt privite peste tot ca deținătoare și veritabile acumulatoare de energie fertilă, a căror atingere garantează succesul recoltei. Tot mai mulți cercetători moderni încep să recunoască și să exploreze legătura misterioasă dintre lună și femeie. Un asemenea grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
roșcată, acoperindu-și tocmai țuguiatele râvnituri ale sânilor. Clickă cu ochii holbați, ca în transă, pe Back to, să refacă faza. Surâzându-i șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală. Cam așa vorbea și generalul Afanasii Mihailovici Ștrunțkovici care se instalase în august ’44 în apartamentul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
studie îndelung, ca și cum se descoperea după o lungă absență. Se pomeni fredonând Boema lui Aznavour, trecându-și jetul de apă, ca într-un alint, peste umeri, peste sâni, peste coapsele lungi, încă zvelte, lăsându-se înfiorată de atingerea șuvoaielor pe pântece, de zvâcnetul apei căutându-i parcă sexul. „Bat spre șaptezeci“, oftă ea, „și-mi arde de prostii.“ Nu se putu abține și se mai cercetă câteva clipe în apele verzui ale oglinzii. Se șterse apoi, îndelung, cu prosopul mare, vișiniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că e o imagine clișeu, așa că nu m-am mai gândit la nimic. M-am așezat pe un scaun și m-am uitat la ea. Avea un corp format parcă numai din bile. Bila capului, bilele umerilor, bilele sânilor, bila pântecelui, bila șoldurilor, bilele feselor. Doar mâinile și picioarele, formând un fel de șirag pe care se aliniau toate bilele, erau lungi și suple. Era frumoasă și țineam la ea, dar voiam să-i dovedesc că și eu am vitalitate, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
continuare pe Lola! Era o fată frumoasă. Poate cea mai frumoasă pe care o văzuse vreodată, cu părul ei lung fluturând în vânt și tunica ei albă, transparentă, care îi scotea în evidență mugurul roz al sfârcurilor, ușoara arcuire a pântecelui și părul negru al sexului. Era o viziune care neliniștea spiritul și, cu toate că se străduia să dea pagina, se întorcea mereu la ea, visând acea imposibilă fantasmă de a alerga tot pe plaja aceea, de a simți mirosul mării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
te întorci. —Cum? — Întoarce-te cu mine. Acasă. În Anglia. Naști copilul și te gândești la ce vrei să faci cu restul vieții tale. Ai spus cu tine? — Sigur. De ce nu? De ce să ai grijă singură de copil? Porți în pântece copilul meu. I-a sărutat abdomenul, a privit-o în ochi și i-a zâmbit. Alice a simțit din nou cum se topește. În seara aia, Jake a dus-o la Rainbow Room, barul ei preferat din oraș. Stând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe un șevalet. Hugo s-a cutremurat văzând rinichii colorați într-un roșu țipător și tuburile intestinelor și mușchii contorsionați ai inimii. S-a holbat îngrijorat, venindu-i aproape să vomite, la copilul roz, așezat cu susul în jos în pântecele ilustrat. Hugo nu știuse că pruncii se formează cu capul în jos. În mod sigur, asta nu putea să le facă prea bine. Amanda se plângea constant de greșelile de design ale sarcinii. El crezuse că se referea la haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
adorm! Unu, doi, trei,... cinci... zece... cincizeci, dar somnul tot nu venea. -... Să mă rog, să mă rog, poate că adorm!... ”Bucură-te Fecioară, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești între toate femeile, și Iisus, rodul pântecelui tău, e binecuvântat... Prea Sfântă născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pre noi... Bucură-te Fecioară cea plină de har, Domnul este cu tine... Tatăl nostru carele ești ăn Ceruri, Sfințească-se numele Tău...!” Dar, pădurea gândurilor tot la Vasilica îl purta
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dar nu poate. - Iartă-mă, Doamne, Dumnezeule, că nu-mi pot stăpâni gândurile. Trebuie să le risipesc... ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... Bucurăte, Fecioară, cea plină de har, Domnul este cu tine Binecuvântată ești între toate femeile, și Iisus rodul pântecelui tău, e binecuvântat... Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-ne pe noi... Bucură-te, Fecioară... ” - De-aș putea să dorm, unu, doi, trei... zece... dar, nu pot să dorm. Nu mai cred în nimic! De ce aș crede în El!... își
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ne Învîrtim Într-un cerc. Așa că eu aș crede că e mai bine să lăsăm răspunsul să reiasă din cele ce vom discuta În continuare. Hai să ne gîndim puțin la ce se Întîmplă cu noi odată ce am ieșit din pîntecele mamelor noastre. Ieșim dintr-un mediu În care trăiam Într-un fel și intrăm Într-un alt mediu În care vom trăi altfel. La orice vîrstă am fi, viața noastră se desfășoară Într-un mediu complex, În care de-a
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
cardinale. Un cîștig substanțial pentru clinică și unul nu cine știe ce pentru Thomas; o ședință și, gata, o sută de dolari. Nu prea des, existau niște reguli, dar totdeauna banii erau bineveniți. Din recoltarea trecută deja, Între timp, se plămădeau În pîntece necunoscute feți. Nu se știe cîți, dintr-o singură donare. Femeile purtătoare de mici Thomași erau vegheate de medici, asistente și soți. Liniște deplină, alimentația potrivită, minerale - calciu, mai ales, pentru viitoarea osatură a celui ce avea să se nască
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
presupusă epocă de piatră. Strînși În aceeași peșteră, pădure. Alfa, un fel de duh sfînt ce cobora un rod mult așteptat asupra unor femei necunoscute; putea fi socotit un binefăcător. Cui făcuse Thomas rău Însămînțînd, indirect, nu se știe cîte pîntece? Încercase, uneori, chiar el să răspundă, fiindcă nu cei care vorbeau În fel și chip despre asemenea lucruri erau În situația lui. Însă nici el nu mai era cel de odinioară; asta nu Însemna că devenise un Înțelept, era doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
amănunt toată istoria. Lucreția, ca o mamă iubitoare, responsabilă și cu dreaptă judecată, a sfătuit-o de atunci și a susținut-o să păstreze copilul. A convins-o că avortul este un păcat greu și pruncul, având deja viață în pântecele mamei, nu este cu nimic vinovat. „De ce să-l ucizi? E mai curat ca tine. Ce vei fi tu în fața lui Dumnezeu? Doar o criminală oribilă. O păcătoasă jalnică...”. O prevenise, în același timp, cu privire la toate riscurile și la suferințele
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să citească spontan și lua și ore de engleză. etapa grădiniței o depășise cu brio lăsînd amintirea unui copil supradotat, iar vecinii îl lăudau pentru politețea și maturitatea sa. Cum vă spun, nu este ușor să fii proaspăt ieșit din pîntecele mamei și să primești botezul focului existențial prin compararea neîncetată cu fratele tău. „ah, Victor n-a plîns nici măcar o secundă cînd era bebeluș.” „Victor a făcut mai repede la oliță.” „Victor a învățat mai repede să vorbească.” „Victor a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la ei, sufletul meu se simțea răvășit, înfiorat de plăcere. în același timp simțeam că acel loc era și al meu, că mai devreme sau mai tîrziu Casa monteoru trebuia să mă accepte și pe mine în sînul ei, în pîntecele ei secret, în labirintul ei de birouri și de uși, pe terasa cu care se prelungea restaurantul în spatele palatului... Chiar dacă eram doar un tînăr poet fără volum, debutasem de cîțiva ani în presa literară centrală și frecventam toate cenaclurile literare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe punctul de a întîlni șansa. odată intrat în lumea boemei literare bucureștene m am simțit dintr-o dată la adăpost, într-un fel de magmă protectoare. Iar restaurantul de la Casa scriitorilor era centrul acestei galaxii, miezul ei oficial. în acest pîntece protector se bălăceau tot felul de figuri și de personaje, scriitori de toate vîrstele și de toate calibrele, adevărați poeți și falși artiști, iluminați ai cuvîntului și mercenari literari ai sistemului, tineri avizi de glorie literară și condeieri bătrîni roși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de a-i vîna și de a-i da afară pe toți cei străini de Uniune, altfel spus pe toți bieții aspiranți la celebritate care nu aveau încă legitimație, dar doreau să se bucure pentru o oră sau două de pîntecele cald al restaurantului, de atmosfera sa boemă și mai ales de produsele sale ieftine și de negăsit pe piața obișnuită. Șapira se repezea ca un uliu la intruși și le cerea imediat să se identifice și să prezinte dovada că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
timpan.” — nu mă pun pe listă, lasă-mă în pace. Pleacă. Pleacă! Domnul Busbib deschise ușa izbind-o cu furie de perete și se precipită în stradă pentru a recupera pubelele golite. mașina de gunoi se îndepărta încet macerînd în pîntecele ei enorm tot ceea ce umanoizii nu putuseră să consume și să digere. în fața pubelelor goale domnul Busbib se simți parcă și mai umilit, și mai descurajat. Problemele lumii continuau să-i defileze în creier, așezîndu-se parcă la coadă pentru a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cînd ne-am cunoscut, ar vedea în ele amprentele unui corp de femeie și ale unor explozii de senzualitate feminină. Cuvintele tale au curs șiroaie pe buzele, pe gîtul, pe sînii și pe coapsele mele, mi s au lipit de pîntece și au ciugulit din sexul meu... niciunul nu a rămas neatins de mine, e ca și cum aș fi scos din mii de cochilii mii de melci docili și curioși. Iată ce a devenit, de fapt, romanul pe care l-ai scris
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
părea foarte firească, și însăși Aglae își îndemna fiul, cîteodată: - Dacă te-ai plictisit, du-te și te leagănă! Într-altă zi, Felix găsi pe Titi așezat pe o bancă, cu o mână în dreptul inimii și aplecat cu bustul peste pântece, ca și când ar fi fost chinuit de o mare durere lăuntrică. Fața îi era tânguitoare, iar Aglae și Aurica ședeau îngrijorate în juru-i, îmbărbătîndu-l: - Dar n-ai nimic, omul lui Dumnezeu, de unde ți-a maivenit și asta? - Așa spui dumneata, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că aici fusese o stațiune preistorică pe palafite, din care nu mai rămăsese decât pilonii. O spumă groasă, băloasă ruina toată fața apei verzi, și un miros pătrunzător de lintiță umplea aerul. Dinspre sălcii, câteva bivolițe și vaci înaintau până la pântece în apă, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget răsună prelung din depărtare, și din băltoacă îi răspunse, cu tonuri scurte de flaut, broaștele. Era o apă mocnită, smârcoasă, cum apare uneori în visele grele în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
are vreun drept să se amestece, ori, în sfârșit, este prea preocupată de boala lui Simion." Într-adevăr, bătrânul, trecând cu iuțeală hipocondrică de la o ipoteză la alta, părea totuși bolnav cu adevărat. Ochii îi erau injectați și ficși, și pântecele îi era balonat îngrozitor, încît părea o minge învelită cu broboadă. Se văieta de bătăi de inimă după masă și declara că inima lui bate din ce în ce mai tare, fără să se mai poată opri. - Ești nebun, strigă Aglae, cu hipocondriile tale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]