3,151 matches
-
pe acest retor promițător la Milano, unde împăratul era creștin, e adevărat, dar era înconjurat de o curte formată din arieni; Symmachus spera probabil (presupune Courcelle) că un orator ca Augustin ar fi putut să sprijine prin arta sa ideile păgîne pe care le apărau atît el, cît și ceilalți aristocrați din Roma. 2. Augustin la Milano: neoplatonismul și Ambrozie Ajuns la Milano în 384, Augustin a descoperit un mediu cultural foarte stimulator, mult diferit de cel provincial de la Cartagina și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în 384, Augustin a descoperit un mediu cultural foarte stimulator, mult diferit de cel provincial de la Cartagina și de cel păgîn, mărginit, orientat exclusiv spre cultivarea unui trecut de-acum apus, de la Roma. Existau aici cercuri de literați, în general păgîni, dar interesați de creștinism; se cultiva nu doar retorica, ci și filozofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de figuri ilustre, și însuși episcopul cetății, Ambrozie, om de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgîne. Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
general păgîni, dar interesați de creștinism; se cultiva nu doar retorica, ci și filozofia, în special neoplatonismul; creștinismul era reprezentat de figuri ilustre, și însuși episcopul cetății, Ambrozie, om de mare autoritate și prestigiu, era un cunoscător rafinat al culturii păgîne. Augustin a avut posibilitatea să observe triumful lui Ambrozie asupra adversarilor de la curte și ridicarea sa progresivă pînă la demnitatea de autoritate religioasă de care imperatorul n-avea cum să nu țină seama; a fost impresionat de personalitatea lui Ambrozie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
precedenți, a fost resimțit de Augustin ca o ruptură definitivă cu viața din trecut, chiar și cu cea de filozof dusă la Milano; în consecință, el a vrut să renunțe și la profesia de retor, pe care o considera prea păgînă nu numai prin conținutul lecțiilor predate, ci și (mai cu seamă) pentru că a ține în continuare cursuri ar fi însemnat să rămînă legat de ceva care era străin de convertire. De acum înainte, asceza este concepută ca nucleu central al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în sine, pentru că sînt efemere și provizorii, nu atît prin durată, cît prin calitatea lor. „în baza unor astfel de concepte - observă von Campenhausen - se înțelege răceala, caracteristică unui convertit, cu care Augustin vorbește despre tatăl său, ce nutrea sentimente păgîne și se botezase doar cu puțin înaintea morții, ori pasionata tenacitate cu care se căznește să-i facă pe fiul lui Romanianus și pe Romanianus însuși să urmeze calea ascetică - și tăcuta indiferență cu care, după nereușita tentativă, îi va
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de neoplatonism; astfel este Despre adevărata religie (De vera religione), dedicată lui Romanianus, în care scriitorul vrea să prezinte religia creștină apărînd-o de interpolările maniheiste și să o confrunte cu păgînismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgîne. Profund neoplatonică este și opera învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Cînd ne rugăm, urmînd preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci vorbim în interiorul nostru, amintindu-ne învățătura lui Cristos. Pornind de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De musica), din care primele patru cărți și o parte din cea de-a cincea fuseseră scrise la Milano; acum Augustin completează cartea a cincea și o adaugă pe a șasea. Acest tratat este semnificativ pentru cultura antică tîrzie, atît păgînă, cît și creștină, prin interesul său pentru teoria numerelor, pentru raporturile dintre ele, și conține expuneri de prozodie și metrică deoarece amîndouă se bazează pe număr: numărul, atunci cînd este descoperit în interiorul realității, are rolul de a conduce spre lucrurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
temei principale. De exemplu, toată cartea întîi, care are funcția programatică de a face distincția, în cazul diferitelor lucruri, între cele de care omul se bucură (frui) și cele de care omul doar se folosește (uti): o distincție de origine păgînă, dar pe care Augustin o reinterpretează conform credinței, în virtutea distincției platonice între realitatea durabilă și lucrurile trecătoare. Adevărata sursă de bucurie sînt numai Treimea și adevărul credinței și al moralei, pe care scriitorul îl explică în același context. în schimb
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a scris aceste considerații ale sale mai cu seamă pentru predicatorul sacru, pentru autorul de omilii, chiar dacă problema privește toate persoanele culte adepte ale creștinismului. Există, într-adevăr, pasaje din Scripturi la fel de valide pe plan retoric ca acelea ale autorilor păgîni: motivul pentru care Augustin instituie această opoziție este că, deși imperiul devenise creștin, învățămîntul nu se schimbase și se baza pe disciplinele culturii păgîne. în consecință, Augustin vrea să delimiteze o cultură creștină care să nu fie bazată exclusiv pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
creștinismului. Există, într-adevăr, pasaje din Scripturi la fel de valide pe plan retoric ca acelea ale autorilor păgîni: motivul pentru care Augustin instituie această opoziție este că, deși imperiul devenise creștin, învățămîntul nu se schimbase și se baza pe disciplinele culturii păgîne. în consecință, Augustin vrea să delimiteze o cultură creștină care să nu fie bazată exclusiv pe cunoașterea autorilor antici, ci și pe a celor creștini, și care să păstreze totuși ceea ce anticii descoperiseră, nu numai în sfera literaturii, ci și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a o justifica, asupra opoziției dintre stilul fără podoabe și adîncimea și adevărul conținutului; dacă mai tîrziu unii (de exemplu Ieronim) crezuseră, cu destulă naivitate, că vor găsi în Scripturi aceleași norme retorice și aceleași genuri poetice ca în cultura păgînă, acum Augustin consideră Scriptura valabilă în sine, cu scopul de a configura o elocvență creștină și, în consecință, identifică în scriitorii creștini, care s-au format tocmai în spiritul acelei Scripturi, pe primii auctores. De aceea, creștinul nu are de ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fie educat prin studierea păgînilor. Cu îndreptățire, cercetătorii au insistat asupra acestei noutăți a poziției lui Augustin, amplificată și de faptul că scriitorii creștini evitaseră și înainte această problemă. E important să observăm însă că Augustin nu vorbește despre „retorică păgînă” sau „retorică creștină”, ci despre o singură retorică: modul de exemplificare a acesteia este diferit. Compunerea acestei opere s-a prelungit multă vreme; așa cum aflăm din Retractări (II, 4), în acest interval de timp (între 395 și 397) au fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dovedește un interes neobișnuit pentru toate procesele psihice ale sufletului. Omul, pus în fața lui Dumnezeu, își dă seama nu doar de propriul păcat, ci și de lipsa sa de armonie și își pierde încrederea în puterea rațiunii, care domina filozofia păgînă. în sfîrșit, Augustin găsește în experiența sa confirmarea credinței care în acel moment - adică la multă vreme după evenimentele povestite - îl animă, motiv pentru care opera are și un pronunțat conținut teologic. în diferitele întîmplări pe care le trăiește omul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa neoplatonică din cercurile creștine din Milano, profesată de Simplicianus, Manlius Theodorus, Ambrozie; în timp ce în cartea a opta narațiunea se concentrează asupra convertirii, care se rezumă la trei episoade fundamentale: colocviul cu Simplicianus, care îi povestise despre convertirea faimosului retor păgîn Marius Victorinus; întîlnirea cu Ponticianus, care, la rîndul său, îi povestește despre trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea din Treveri; în fine, faimoasa scenă din grădină, în care Augustin, însoțit într-o zi de Alypius, cade
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, autorul, atunci cînd exaltă funcția civilizatoare a Romei păgîne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filozofiei păgîne, de care Augustin era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă istorie a filozofiei este materia cărților următoare: ea culminează cu paginile în care Augustin acordă o atenție particulară platonismului, subliniindu-i meritele, chiar în cazul unor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
putem întreba dacă nu este scrierea cea mai importantă a lui Augustin, o expresie a geniului său mai semnificativă chiar decît Confesiunile. Din spirit enciclopedic, scriitorul vrea să folosească toată știința vremii pentru a rezolva toate chestiunile cu care cultura păgînă îl face să se confrunte; este o atitudine comună a literaților din Antichitatea tîrzie, în cazul cărora, totuși, intenția este complet diferită, deoarece enciclopedismul și erudiția corespund dorinței lor de a păstra ceea ce a fost transmis de înaintași. în această
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian, care își trage originea din filozofia păgînă. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar, așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu există deloc. Potrivit lui Augustin, dacă e adevărat că eu posed
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de judecat ca scriitor, inclusiv pentru că multe din operele sale nu au intenții artistice. Dar cum pot fi evaluate cele în care el este angajat total? Caracteristica fundamentală a scrisului său este aceea de a fi produsul retoricii: Augustin, încă păgîn, a fost maestru de retorică timp de aproape cincisprezece ani și s-a aplecat mereu asupra ei și după aceea, cînd s-a gîndit să construiască o cultură creștină. Dar numai o prejudecată romantică, valabilă multă vreme și în secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
practică), iar alții voiau să găsească mijloacele pentru a se folosi de forțele proaspete ale acestor popoare ieșite la rampă pe neașteptate, în ciuda tuturor dificultăților pe care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgîn din secolul al IV-lea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezent ale barbarilor. Pentru Biserică (sau, mai bine zis, pentru diversele Biserici creștine care, în această privință, nu s-au comportat ca și cum ar fi fost legate între ele) a apărut o problemă similară: aceea de a stabili relații cu barbarii păgîni, însă, nefiind încă formată mentalitatea misionară ce va deveni foarte clară abia la două secole după ilustrul pontif Grigorie cel Mare, constituind apoi un element esențial al creștinismului din Evul Mediu timpuriu, răspunsul dat problemei barbarilor a fost, în secolul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și a tratatului teologic), dar demonstrează soliditatea (mai ales în Gallia) bazelor culturale pe care dominația romană le construise acolo în trecut; totodată, oferă un răspuns problemelor momentului, un răspuns pe care de obicei nu-l găsim la puținii literați păgîni încă activi. Scriitorii creștini din această perioadă sînt numeroși; ne ocupăm doar de cei mai importanți și omitem multe opere mai puțin semnificative, mai cu seamă pe acelea care nu ne-au parvenit, ci sînt cunoscute doar indirect, și îl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Evul Mediu, cînd a fost considerat istoricul creștin prin excelență. Narațiunile sale, plăcute pentru că sînt construite ca un manual, sînt clare și pline de date cronologice, de trimiteri și de sincronii, înlocuind, se poate spune, istoriile celor mai vestiți autori păgîni, precum Tit Liviu. Originar probabil din Bracara, Gallaecia, în Portugalia de azi, iar după alții din Bretania, prezbiterul Orosius (prenumele Paulus nu e deloc sigur) s-a dus în Africa la vîrsta de treizeci de ani, poate pentru a evita
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trebuit să vorbească despre epocile istorice, nu s-a mai folosit de diviziunea făcută de Orosius. Pentru perioada veche și pînă la momentul epocal al înfrîngerii romanilor de către goți la Adrianopole în 378, Orosius a folosit în esență scrierile istoricilor păgîni, ca Tit Liviu, Florus sau Iustin; de aceea, valoarea scrierii sale este limitată. în schimb, pentru perioadele ulterioare și mai ales pentru evenimentele din vremea sa, Orosius oferă o interpretare mult mai interesantă, chiar dacă e vorba de o interpretare pur
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omenirii a fost determinată încă de la început de păcatul originar, observă Orosius, reluînd doctrina lui Augustin, și s-a desfășurat ca o succesiune de violențe și de opresiuni exercitate de un popor asupra altuia, inclusiv a celui roman; față de istoricii păgîni, Orosius este adesea critic, subliniind aspectele negative ale istoriei romane, înfrîngerile și dezastrele care au caracterizat-o; abia o dată cu imperiul lui Augustus este pusă în lumină o epocă fericită, deoarece pacea lui Augustus prevestește pacea creștină și a permis nașterea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pare să fi fost citită în secolul al XVI-lea de Bernardino Corio, autor al unei Istorii a Milanului. Ca și alți literați din epoca creștină, Draconțiu a scris poeme cu conținut creștin, dar și poeme cu conținut și caracteristici păgîne, destinate evident unui public mai restrîns și animat de un interes exclusiv retoric. Trăsături ale unui stil literar predominant păgîn sînt reperabile și în producția sa creștină, încît distincția între cele două categorii pare în esență nejustificată. Este însă utilă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]