1,696 matches
-
un obiect natural, văzut În mod obiectiv prin cele cinci simțuri”, ci unul sensibil, depozitînd un tîlc profund, capabil să producă În observator o iluminare, o viziune. Starea de nirvana. Forța obiectului este dată de unicitatea sa incomparabilă și ea pălește atunci cînd sînt folosite figurile de stil, precum metafora, comparația, personificarea, care, edulcorînd obiectul, atentează la Înfiriparea viziunii. Totodată Însă, obiectul nu este pentru autor obiectul natural, fizic, ci „propria lui percepție a obiectului, așa cum percepția și experiența au crescut
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tranzitiv", cele două intenții ale limbajului fiind invers proporționale: "Cu cât o manifestare lingvistică este menită să atingă un cerc omenesc mai larg, cu cât crește valoarea ei "tranzitivă", cu atât scade valoarea ei "reflexivă", cu atât se împuținează și pălește reflexul vieții interioare care a produs-o". Aplicate lui Arghezi, tezele lui Vianu fac din el un autor care comunică, dar mai ales se comunică. Pentru Arghezi, actul publicistic este totodată și unul literar, autorul scriind gazetărie ca și cum ar scrie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a secolului XX către al XIX-lea. Religia artei fusese atunci întronată de poeți ridicați împotriva "realismului burghez", iată că revine acum prin establishment-ul bancherilor. "Să ne iubim în artă așa cum misticii se iubeau în Dumnezeu și totul să pălească în fața acestei mari iubiri", scria Flaubert, puțin după ce Ingres, "preot slujind frumosul,/Care formei pure i-a păstrat tiparul"*, mărturisise că ale sale "gusturi elevate fac parte dintr-o religie". Cultul acesta era atunci protestul marilor solitari împotriva mulțimii sordide
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
non solum quia sunt convenientia vel non convenientia ad sentiendum, șed etiam propter aliquas alias commoditates et utilitates, sive nocumenta, sicut ovis videns lupum venientem fugit, non propter indecentiam coloris vel figurae, șed quasi inimicum naturae; et similiter avis colligit păleam, non quia delectet sensum, șed quia est utilis ad nidificandum. Necessarium est ergo animali quod percipiat huiusmodi intentiones, quas non percipit sensus exterior. Et huius perceptionis oportet esse aliquod aliud prin cipium, cum percepțio formarum sensibilium sit ex immutatione sensibilis
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
hrană de dulce pe timpul Păresimilor. În legătură cu acest vegetarianism („țăranul nostru nu bate cu carnea ca alte nații; el nu se simte nenorocit când ea-i lipsește, fiind mai mult vegetarian [...]; carne el mănâncă numai la anumite vremuri și când îl pălește așa, un gust“, scrie Mihai Lupescu) se naște o altă întrebare legată de temeinicia admirației pe care o poartă Radu Anton Roman „marii bucătării țărănești“. Cum poate un autor care nu-și ascunde dezinteresul față de bucatele de post să considere
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din filmele fraților Marx, cu clare trimiteri și la violențele și reconcilierile din Telegramele caragialiene: Apoi se sărutară cu toții cu dulceață și efuziune, de parcă nu s-ar fi păruit de-a valma de când ani și ani de zile. Iar Mihnea pălit de-o toană de amintire, nu-și putu reține un bufnet de râs. Asta e o adevărată compoziție voluntară, lămurește el pe Vulpache, care s-a întors la dânsul nedumerit... Compoziție... !? ...da, voluntară, așa e denumită în Dreptul Roman. Compositio voluntaris
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de o săptămână la limita de optzeci de kilograme, eram sătul de atâtea antrenamente și visam în fiecare noapte numai fripturi, burgeri cu chili și plăcinte cu cremă de nucă de cocos. Speranțele mele de-a prinde postul de la Arestări păliseră până într-atât, încât le-aș fi lăsat în plata Domnului pentru niște cotlete de porc la Pacific Dining Car. Vecinul care avea grijă de bătrânul meu contra sumei de douăzeci de verzișori pe lună mă sunase să mă anunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am văzut pe partenerul de antrenament al lui Blanchard prăbușindu-se la podea. Johnny Vogel urcă în ring și-i scoase proteza. Cel căzut scuipă un jet lung de sânge. Când m-am uitat la Kay, am văzut c-a pălit și s-a ghemuit în jacheta ei sport. I-am spus: — Mâine seară o să fie și mai rău. Ar trebui să rămâi acasă. Kay se cutremură. — Nu. E un moment important pentru Lee. — Ți-a spus el să vii? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Kevin aici? E doar temporar. Insch scoase din buzunar un plic de plastic transparent. În el erau două agrafe de păr roz. — Le recunoașteți, doamnă Henderson? Luă plicul, privi cu atenție conținutul, apoi se uită din nou la Insch și păli a doua oară. — O, Doamne, astea erau agrafele preferate cu Barbie ale Lornei. Nu voia să iasă din casă fără ele! De unde le aveți? Am găsit-o pe Lorna, doamnă Henderson. — Ați găsit-o? O, Doamne... Îmi pare rău, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îndreaptă telecomanda și apasă cu degetul un buton imaginar. — BANG! Drept În nas, zise și oftă fericit. În zile ca asta Îmi amintesc de ce am intrat În poliție. Cum suportă inspector Steel situația? Întrebă Logan. — Hmm? Oh... Zâmbetul lui Insch păli. Păi, e bucuroasă pentru pocnitul În nas, dar nervoasă rău că i-au dat drumul perversului ăluia slinos. Clătină din cap. — A petrecut o groază de timp convingând victimele să depună mărturie. Bieții mucoși au trebuit să stea acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
numele ei de fată, Stephenson. Tata s-a recăsătorit și eu m-am născut după șase ani. Se așternu liniștea. Logan fu cel care o rupse. — Și dacă ți-aș spune că am găsit lichid seminal În gura fetei? Cameron păli. — Pe cât vrei să punem pariu că se potrivește cu mostra de ADN pe care am luat-o de la tine? Cum dai vina pe Doug Disperatul pentru asta? Cameron părea la fel de uluit ca inspectorul Insch. Stătea de cealaltă parte a mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O lovi din nou, apoi Încă o dată, la noroc. A treia lovitură Își găsi ecoul În pereții carierei, acoperind sunetul lemnului crăpat, când elementele de fixare ale zăvorului cedară. Înăuntru era ger și Întuneric, iar mirosul de șoareci și șobolani pălea sub praful de ani Întregi. Rânjind nervos, lăsă femeia să-i alunece de pe umăr pe podeaua de ciment. Pielea ei palidă lucea pe cenușiul Întunecat și el tremură, Încercând să simuleze că era din cauza frigului. Dar știa că e din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pusese în joc viața pentru visul lui de domnie. Dar nimeni nu îndrăzni să spună ceva. Dintr-odată Germanicus declară că, având în vedere primejdia, Agrippina și cei doi fii mai mari trebuiau să rămână la Antiohia. Auzindu-l, femeia păli, așa cum i se întâmpla și lui Gajus, însă nu obiectă; era prima oară când se despărțeau, însă cel care vorbea era capul unei dinastii, iar acelea păreau ordine de război. Germanicus le explică: — Vom călători incognito, fără să anunțăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce am reușit să sculptăm, fiindcă asta nu se poate rupe sau arde. Dar nimeni nu mai înțelege scrierile... Seara se lăsa repede peste deșert, trasând o linie de purpură pe cer, spre apus. Umbrele figurilor gravate pe zidurile templului păleau. — Lasă-mă să le pătrund înțelesul o clipă, zise Germanicus, înainte să se lase întunericul și să nu mai putem citi. — Dacă ai timp, răspunse ezitant preotul, îți voi spune un lucru. Nu confunda simbolurile noastre animale cu tot atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să intre, porunci Împăratul. Callistus percepu duritatea din glasul lui și se îndreptă spre ușă. Sertorius Macro intră și, fără nici un preambul, îl anunță mânios: — Am zis eu: prea am stârnit interesele senatorilor. Calpurnius Piso, Silanus și Geminus complotează... Callistus păli de uimire; Împăratul se întrebă cine îl informase pe Sertorius Macro despre cercetările sale secrete. Își spuse însă că avea timp să afle. Ceea ce conta acum era că Macro îi acuza în gura mare pe ceilalți, pentru a demonstra că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apărare, însă descoperi că, de fapt, erau cea mai cumplită tortură pe care și-o putea aplica sieși. Mulți, angajați încă din vremea lui Tiberius, prezentau bucuroși o scida, o notă, îi șopteau la ureche vești care îl făceau să pălească. Pe masa lui ajunse un denunț precis și extrem de grav: senatorul Papinius și un tânăr dintr-o familie nobilă, pe numele lui Anicius Cerialis, puseseră la cale un nou complot. „Curia senatorială e un câmp de urzici“, spusese Tiberius. „Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar jocurile urmau să se sfârșească în ziua următoare, a douăzeci și patra a lunii ianuarie. În acea ultimă după-amiază, Împăratul, epuizat de insomnie, se odihnea în camerele sale, când își făcu apariția tânărul Helikon; pielea măslinie a obrajilor săi pălise. Helikon puse un genunchi în pământ, îi sărută mâna și șopti: — N-ai vrut să-mi spui nimic, Augustus... Împăratul îi simțea buzele mișcându-se pe mâna sa. — Am auzit despre bărbatul care a venit de la Iunit Tentor. La Iunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii sale o expresie rea și energică, astfel că În fața ei păleau toate frumusețile blonde ș...ț. Ea vorbea aproape Încet; era o voce modulată, muzicală și dulce. Se poate constata cât de atent este adolescentul ca să descrie orice amănunt; el vrea să nu scape nimic, căci descrierea este aici chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în alb și negru. Nici măcar o dată nu m-am gândit că ar fi gri. Mi-am pus în joc toate forțele, spuse el cu un râs trist. Privi din nou de-a lungul holului, iar zâmbetul îngrijorat începu să-i pălească. Unde naiba era doctorul? Își plecă din nou capul. - Poate că dacă aș fi văzut ceva mai mult gri, dacă nu m-aș fi implicat atât de tare și dacă aș fi făcut mai multe compromisuri, nu l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câte complicații ar fi putut fi evitate! Dac-aș fi lăsat lucrurile în pace în dimineața aceea, poate că toată povestea nefericită cu Stacey ar fi rămas la fel de insignifiantă cum părea - o aberație trecătoare care nu-nsemna nimic și care va păli curând. Sau poate pentru că știam că e scris s-o văd din nou mă simțeam atât de înșelător de împăcat și lipsit de griji. Soarele strălucea când am cotit pe Victoria Street, reflectându-se în ornamentele de tinichea atârnate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
odată, la auzul unor pași mărunți, își simți inima străpunsă de-un pumnal și capul invadat de negură. Ușa salonului se deschise și își făcu apariția Eugenia. Bietul de el se sprijini de spătarul unui fotoliu. Ea, văzându-l livid, păli o clipă și încremeni în mijlocul salonului, iar apoi, apropiindu-se de el, îi spuse, cu glasul scăzut și uscat: — Ce-i cu dumneavoastră, don Augusto, vă e rău? — Nu, nu-i nimic; ce știu eu... — Vreți ceva? Aveți nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o mânuță mie pe umăr și cealaltă pe umărul maică-sii, și ne-a spus: „Tăticule..., mămico..., de ce nu-mi aduceți un frățior ca să se joace cu mine, așa cum au alte fetițe, să nu fiu singură cum sunt eu...?“ Am pălit amândoi, ne-am privit în ochi cu una din acele priviri care dezvelesc sufletul, ni le-am văzut goale, iar apoi, ca să nu ne rușinăm, am început s-o pupăm pe fetiță, și unul din acele săruturi și-a schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spun deoarece cred că dumneavoastră că o cunoașteți... — Cum? Cum? Vreți să vă bateți joc...? — Nu..., nu... E o anume Rosarito, care lucrează la un atelier de călcătorie și care, pare-mi-se, obișnuia să vă aducă rufăria călcată... Augusto păli. „Oare ăsta o fi știind tot?“, își spuse el, și gândul acesta îl sperie mai mult chiar decât bănuiala sa anterioară cum că omul acela ar fi știut despre Eugenia lucruri pe care nici el însuși nu le știa. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aceea de a putea, în clipa noastră de pe urmă, să ne plecăm capul în poala cutremurată a unei fiice și să murim, cu ochii deschiși, sorbind cu ei, ca viatic, verdele etern al patriei! Cassou spune că opera mea nu pălește. Mulțumesc. Și asta pentru că e totdeauna aceeași. Și pentru că o fac în așa fel, încât să poată fi alta pentru fiecare cititor care ar citi-o mâncând-o. Ce-mi pasă, cititorule, că nu citești ce am vrut eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Moartea lui Augustin și Învierea sa În brațele Dulcineei. Vreme de un an sau doi, au existat critici și cititori care au văzut În Efraim Nisan o promisiune ce urma să se Împlinească. Însă după un timp și aceasta a pălit, fiindcă muza lui Fima a amuțit. A Încetat să mai scrie poezie. În fiecare dimineață o mașină militară o ducea pe Yael la serviciu, la baza militară despre care Fima nu știa nici unde se afla, nici cu ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]