2,742 matches
-
Merge și ea cât merge, tot pe acest drum, pe unde fusese fata moșneagului; se întâlnește și ea cu cățelușa cea slabă și bolnavă; dă și ea de părul cel ticsit de omide, de fântâna cea mâlită și seacă și părăsită, de cuptorul cel nelipit și aproape să se risipească; dar când o roagă și cățelușa, și părul, și fântâna, și cuptorul ca să îngrijească de dânsele, ea le răspundea cu ciudă și în bătaie de joc: Da' cum nu!? că nu
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
slabă de-i numărai coastele. Nu merse ea tocmai mult, și numai iaca ce vede un păr frumos și înflorit, dar plin de omizi în toate părțile. Și, mergând ea mai departe, numai iaca ce vede o fântână mâlită și părăsită. Și, tot mergând mai departe numai iaca ce dă de-un cuptor nelipit și mai-mai să se risipească. Și mergând ea acum și zi și noapte, nu știu ce făcu, că se rătăci; cu toate a-ceste, nu-și pierdu nădejdea în Dumne
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
doi lei. Voi ce credeți, dragii mei, Se găsesc găini în tei ? 3. Cine-odată prin pădure, Culegând tot flori și mure, De bunica a uitat; Știți voi, știți ce a urmat ? 4. De-acasă a fost izgonită Și-n pădure părăsită, La pitici găsi ea casă Și-a rămas cea mai frumoasă. 5. Că-i șireată știm cu toții, Din bătrâni pân-la nepoți Și mai știm dintr-o poveste Cum și-a procurat ea pește. Dacă bine v-ați gândit Știți pe
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
cu trenă lungă de culoarea vântului; aduce toamna în frunzare rotunde, înroșite mere; toamna, cu mantia ei ruginie ; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; se plimbă toamna prin grădini cu năframa-i galbenă; vesela verde câmpie acu-i tristă, părăsită; se zburlesc de frig ciulinii și se scutură pe deal; pe firul de telegraf s-au așezat, ca niște mărgele pe ață șirul ultimelor rândunele călătoare; toamna harnică a strâns de pe ogoare grânele aurii; păsările duc pe aripile lor cântecele
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța văruită/ gândacul cel negru mișună/ și-asemeni lui întregi mărunte seminții/ de apă de aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm de sistolă și diastolă, vertebrând
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
romantică. Eminamente interiorizată, poezia preromantică instaurează climate de singurătate, dominate de liniște, posibile doar departe de zgomotul cetății, sub regimul toamnei, al amurgului, al serii, al nopții, pe fundalul unor peisaje cu păduri, lacuri, râuri ori cu cimitire, morminte, biserici părăsite, ruine transfigurate de lumină selenară sau survolate de vânt, cutreierate de stafii. Dând expresie și impresiilor auditive (dar nu până la absolutizarea muzicii, ca mai târziu în simbolism), poetul preromantic reține vaierul copacilor, susurul apei, ciripitul păsărilor, dangătul clopotelor. Fără să
PREROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
vom cere un lucru capital: să-și însușească o concepție modernă despre viața spiritului și despre felul cum decurg procesele sufletești. Un exeget cu concepții filosofice rudimentare va fi un exeget mediocru și chiar primejdios. Pentru înțelegerea unei opere trebuiesc părăsite prejudecățile arhaice, cum ar fi aceea a stabilității și identității elementelor și proceselor psihice. Trăim în plină spontaneitate, în plin dinamism. Așa s-a creat, așa trăiește și opera literară. Opera literară e o lume, dar nu haotică, așa cum e
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și tensiunea dintre satul părăsit, veșnic țintă a dorului și a nostalgiei, potențate tocmai de imposibilitatea întoarcerii și a regăsirii timpului pierdut, copilăria, și orașul ce rămâne mereu străin, sursă de angoase. Voința „modernizării” nu lipsește însă, relevându-se în afișarea identității dintre autor și
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
finețe picturală, în imagini și sugestii delicate. Dar cum principalul motor este durerea, în cele mai multe poezii se insinuează stări de îndurerare și suferință, care fac din aparentul pastel un revelator al răului sufletesc. Sunt consemnate tot mai des tristețea locurilor părăsite, a ființelor abandonate, ravagiile toamnei în natură, „cântecul frunzelor uscate”, „aspru și amar”, ceea ce o face pe poetă să se simtă și mai pustie, mai singură, măcinată de regrete și de jale. Este fascinată de pacea și frumusețea cimitirelor - o
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
Mihail Săulescu, „Cireșul înflorit”, RP, 1916, 209; Dragoș Protopopescu, „Cireșul înflorit”, „Naționalul”, 1916, 149; Al. T. Stamatiad, Poetul Oreste, „România”, 1918, 319; Chendi, Schițe, 101-105; Lovinescu, Scrieri, IV, 517-518; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 225-227; George I. Stratulat, Morminte părăsite și cărți uitate, RP, 1928, 3103; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), II, 228; Virgil Treboniu, Poezia lui Oreste, „Raza literară”, 1938, 47; Călinescu, Ist. lit. (1982), 652-653, 1014; Scrisori - Ibrăileanu, III, 161-162; Ciopraga, Lit. rom., 353-355; Leon Baconsky, Oreste, ST
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
la căldură ca ceara/ și din stropii mari se nasc statuile cu sâni/ statuile care se plimbă prin orașe când e cald/ și se topesc la rândul lor în ape vagi”. Ceea ce domină însă primele versuri, dincolo de exacerbările erotice juvenile, părăsite ulterior, este figura simbolică a călătorului, a exploratorului, a omului pornit să descopere o nouă imagine asupra lumii și, implicit, o nouă estetică. Instrumentele noii cunoașteri sunt asocierile verbale iraționale - în spiritul tehnicilor psihanalitice -, automatismele de limbaj și aglomerarea de
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Dușman cu lumea, iar prima carte, culegerea de povestiri Ningea în Bărăgan, îi apare în 1959. Textele de aici și alte schițe, povestiri și nuvele strânse în Somnul de la amiază (1960) și Dincolo de nisipuri (1962) sunt reluate în volumul Cantonul părăsit (1964; Premiul Uniunii Scriitorilor). Li se adaugă proza scurtă din Vară buimacă (1967) și, împreună cu mai multe povestiri inedite, vor fi din nou tipărite în culegerile În văpaia lunii (1971) și Fântâna (1974). Și Pierdut în Balcania (1982) include schițe
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
miraculosului și un instinct sigur al limbii, o proză, pe scurt, artistă, pe care noile promoții de scriitori n-o mai cultivă. EUGEN SIMION SCRIERI: Ningea în Bărăgan, București, 1959; Somnul de la amiază, București, 1960; Dincolo de nisipuri, București, 1962; Cantonul părăsit, București, 1964; Apostolii (în colaborare cu Vintilă Ornaru), București, 1966; Caii albi din orașul București, București, 1967; Vară buimacă, București, 1967; Îngerul a strigat, București, 1968; Echipa de zgomote, București, 1970; Casa care se leagănă, București, 1971; În văpaia lunii
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
petrece un an în SUA (la Universitatea Princeton), iar în 1994 se stabilește la Zürich. Revine cu poezii și povestiri în limba română, mai întâi în revista „Luceafărul”. În 1998 îi apare cartea de poeme Meseria exilului, urmată de Oglinzi părăsite (2001). Motivele din Meseria exilului sunt sugerate de rama anunțată în titlu. Critica de întâmpinare a stăruit îndeosebi pe motivul exilului biografic real, însă acesta este numai un pretext pentru etalarea unui „exil” mult mai profund, a disconfortului provenit din
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
bem din paharele grele lumină / și s-adormim apoi beți pe covoare. Ochii maicii din icoana de lemn sclipesc. / Timpul arde-n sobă cu pocnete rare. / Noi mestecăm la masa veche, eu gândurile tale / tu gândurile mele amare.” În Oglinzi părăsite se accentuează ipostazele omului supus degradării biologice aduse de inevitabila „mare trecere”: „Cineva pleacă / din mine / fără să-și ia / rămas-bun”, mărturisește poeta în Uitare, deși ea scrie tocmai împotriva uitării identității și a tiparului lingvistic de reprezentare și expresie
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
din mine / fără să-și ia / rămas-bun”, mărturisește poeta în Uitare, deși ea scrie tocmai împotriva uitării identității și a tiparului lingvistic de reprezentare și expresie a eului. SCRIERI: Die Zeremonie der Erinnerung, Kassel, 1989; Meseria exilului, București, 1998; Oglinzi părăsite, București, 2001. Ediții: Basmele călătoriilor în timp, București, 1976; Lazăr Șăineanu, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1978. Repere bibliografice: Geo Vasile, Exilul inimii
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
eseul monografic H.G. Wells. Utopia modernă (1983), el a abordat într-un studiu istoric și critic Anticipația românească (1994) și problematica generală a domeniului în Discursul utopic (2000; Premiul Academiei Române). SCRIERI: Întâlnire cu meduza, București, 1966; Argonautica, București, 1970; Planeta părăsită, Cluj, 1971; Viața într-o floare, Cluj, 1972; Jocul cu vipere, Cluj, 1972; Nopțile memoriei, București, 1973; Adevărul despre himere, București, 1976; Pasărea de lut. Baladă cu fotografii mișcate, Cluj-Napoca, 1976; Figurine de ceară, introd. Ion Hobana, Cluj-Napoca, 1978; Semnul
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
niște construcții instituționale etalate în tipologii și ecuații, dar se opresc aici într-o asemenea măsură, încât scapă tocmai domeniul acelor schimbări sau constante individuale care le asigură sau le tulbură funcționalitatea. Eu consider că o astfel de abordare trebuie părăsită, întrucât este nevoie să trecem dincolo de construcțiile „programului instituțional” sau, în termeni mai sociologici, trebuie să evităm limitarea la cadrele structurii sociale în general, pentru a explora modalitățile instituționale prin care individualitățile își construiesc viața în tranziție, adică se manifestă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
doar din când în când în situații de urgență. Garajul pentru biciclete, cu cele câteva mijloace de locomoție de acest fel aflate în permanență aici, mai amintește de forfota navetiștilor de altădată și arată că satul nu este totuși unul părăsit. Pe de altă parte, microbuzele - care asigură un transport mai ieftin și mai flexibil din punctul de vedere al orarului - trec peste calea ferată atât de încărcate încât dau senzația că în orice moment ar putea să se rupă, impunându
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
există marginalitate solitară ori în cerc restrâns; marginalul are în consecință o intimitate... publică, asemănătoare cu specific americana afirmare publică a convingerii religioase (pe care europenii o consideră o chestiune strict privată). Centrul nu e niciodată vacant, marginea este mereu părăsită; sfera publică și cea privată se confundă adesea, își schimbă topologiile, conținuturile și funcțiile. Așa arată utopia marginalilor în Statele Unite și, în mai mică măsură, în Vestul Europei: o societate fără periferie, în care federația grupurilor minoritare de egali (de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fost internat în centrul de plasament la vârsta de un an și jumătate, când s-au certat părinții. Mama îl vizita foarte rar. La revocare având 17 ani și jumătate, s-a instalat în spatele centrului de plasament, într-o vilă părăsită. Apoi, a colindat pe la București, Brazi, Bragadiru etc. Cele cinci cazuri prezentate pun în evidență câteva aspecte importante. Sistemul de protecție nu oferă nimic semnificativ acestei categorii de persoane. Strategia lor principală rămâne cea de supraviețuire. La unii descoperim o
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
și la început de industrializare. În acest cartier, la numărul total de femei, 24,2% sunt femei muncitoare, după cum arată graficul nr. 1. Aceste femei muncitoare sunt în mare parte femei fără familie normală, puține căsătorite și majoritatea văduve, divorțate, părăsite sau încă necăsătorite. Tocmai aceste grupuri de femei, cu viață familiară incompletă dau cel mai mare procent de muncitoare (vezi graficul nr. 2). E interesant să constatăm că media de natalitate la o femeie muncitoare din Tei este de 2
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
compactă ne-o dă tineretul sub 20 de ani. Această generație tânără este de fapt intrată în viața industrială. Din punct de vedere al situației familiale a acestor muncitoare, cel mai mare procent îl formează fetele necăsătorite, apoi femeile divorțate, părăsite și cel mai mic grup îl alcătuiesc femeile căsătorite, dar și acestea cu cel mult 1-2 copii. Repartizarea femeilor muncitoare după grupele de vârstă (procentele față de totalul grupelor) e redată în graficul nr. 7. Este interesant să vedem mentalitatea acestor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
femeii. Cazurile când bărbatul este pus, din cauze economice sau sanitare, în imposibilitate de a câștiga, sunt privite cu resemnare, ca o anomalie, și munca femeii, care se impune în asemenea cazuri, este luată ca o necesitate dureroasă. Văduvele, divorțatele, părăsitele, se consideră ca niște ființe care n-au reușit în viață, silite de a duce un trai independent prin forța împrejurărilor. O tendință generală văzută la femeile supuse cercetărilor noastre, s-a dovedit dorința de a avea libertatea de administrare
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
aceste organizații deci, se cere o muncă intensă pentru refacerea căminului dezorganizat și pentru prevenirea acestui proces nefast. Se întreabă: ce economie se obține când fondurile de stat și de comună se epuizează în întreținerea și ajutorarea zadarnică a copiilor părăsiți și delincvenți, a oamenilor neadaptați, nepregătiți, cu sănătatea defectuoasă, lipsiți de tradiție familială și cetățenească, care toți sunt niște așchii ale familiilor părintești dezorganizate. O mai mare economie și un rezultat incomparabil ar urma dacă am adopta politica de combatere
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]