1,307 matches
-
lipit de iudeo-sataniști ca rîia de oaie. Se mai dă în stambă cu ticăloșia făcută împotriva esenilor la 1,20-23 unde îl batjocorește pe martirizatul Ili, conducătorul Frăției Celui Ales din Sarmisetuza, asasinat de ei în anul 30, Saul fiind părtaș la crimă: ,, Unde este vorbărețul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înțelepciunea lumii acesteia? Căci întrucît lumea, cu înțelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înțelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mîntuiască pe credincioși prin nebunia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nou temelia pocăinței de faptele moarte, și a credinței în Elohim, învățătura despre botezuri, despre punerea mîinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică. Căci cei ce au fost luminați odată și au gustat darul ceresc, și s-au făcut părtași Duhului Sfînt, și au gustat cuvîntul cel bun al lui Iahwe și puterea veacului viitor, și care totuși au căzut, este cu neputință să fie înnoiți iarăși și aduși la pocăință, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos.” Ei aș, prea multe pretenții mișelule! În fragmentele prezentate mai sus din scrierile Noului Legămînt, pot dovedi fără putință de tăgadă că Saul și celelalte căpetenii ale Frăției Noului Legămînt au fost părtași la asasinarea Marelui Preot al Frăției Celui Ales, martirizatul get Ili. Scrieri- le lor, peste veacuri, arată că i-au urît de moarte pe eseni, adevărații propovăduitori ai religiei crucii pentru mîntuirea sufletului oamenilor, lăsînd dovezi de netăgăduit în făcătura
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o cultură de maculatură a zăpsit mișelia și l-a dat pe goarnă pe lotru. Mai este și un profesor de filozofie de prin părțile Bărăganului, care, suferind nevolnicul de insolație și prostie siderală, a devenit repede pupincuristul magistrului făcîndu-se părtaș la această nelegiuire criminală. Le zic acestor culturnici de trei parale și ace-lea bortilite/chioare și o apă de closet, că acținnea lor este un act de înaltă trădare de neam și țară fără de care nu și-ar fi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
liber. Căutați împreună cu echipa dumneavoastră și cu cineva din exterior niște soluții. Notați acele soluții și apoi implementați-le. +++ +++ Epilog Efortul angajaților dumneavoastră de a identifica și rezolva problemele 80-20 nu numai că ajută la repararea problemelor, dar îi face părtași la soluție. +++ Ideea 106. Aveți motive sau scuze? Cea mai cruntă pedeapsă pe care o puteți aplica unei alte persoane este să nu comunicați cu ea. În închisori se numește „Izolare”, o celulă unde prizonierii sunt izolați de toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
fizicii și mecanicii, la mișcările care compun motricitatea umană. Copiii mici aleargă, în general bine, corect și chiar frumos. Alergarea lor se denaturează în procesul creșterii, urmare a activităților cotidiene și a unor neglijențe față de propriile mișcării, la care sunt părtași și părinții sau chiar unii educatori, prin indiferență și necunoaștere corectă. În urma studiilor efectuate pe copii de vârste cuprinse între 9 -12 ani K. Erdman (1984), a constatat că „există o diversitate de plasare a picioarelor pe sol”. Efectuarea contactului
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
1. Omul - este un „investigator, un denigrator al calităților și rangurilor” / , / „un parvenit care Ț și întemeiază speranțele pe intrigă și mitomanie.” Ț M. Robert - este „părintele” personajelor (!! inclusiv al naratorului), „dirijorul” lor „judecătorul” (!! alături de cititor, pe care-l ia părtaș), este un „demiurg” ce dispune de viața „creaturilor” sale după pofta inimii, a intențiilor și a concepțiilor sale; - de regulă, se străduiește să transmită cât mai voalat ceea ce și-a propus; dar uneori, (direct sau indirect: prin narator sau alte
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
prea este o mostră de evlavie (cum nu este nici acea mișcătoare „Golgotă a dragostei erotice” din Răsari să dai lumină, unde nepăsarea iubitei față de „ruga mea fierbinte” îl face să se asimileze de-a dreptul... dramei christice: „Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist”)! Aici, căderea în psihologism a d-lui Răzvan Codrescu este prea abruptă. Evident, e greu de explicat în câteva fraze sensul iubirii la Eminescu în contextul științei numite „marilogie” (știința despre imaculata Fecioară Maria). Am
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ascuns în pământ, el l-a acoperit ba cu crengi, ba cu buruiene, dar toate erau degeaba, că tot se vedea. Dumnezeu a văzut păcatele omului și din ceasul acela a făcut ca pământul să fie întunecat."148 Pământul este părtaș la evenimentele esențiale ale omului: nașterea pe pământ, uniunea nupțială pe pământ, moartea pe pământ, fiind și "martor la unele jurăminte și hotărnicii"149. 3. FOCUL Considerat "principiu de creație și de metamorfoză, centru de iradiere a vieții spirituale" 150
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pacate, pe cea lume focul îl arde. Dumnezeu sfântul, când merge, el în foc e învălit din toate părțile, ca să nu-l poată videa nime, și să vadă cineva un așa foc că merge prin cer, acela e Dumnezeu."154 Părtaș traiului de zi u zi, focul ia chip și asemănare umană, înstăpânind soarta casei: Cu focul trebuie să știi tare bine cum să te porți; vatra trebuie să o mături cu o petecuță anume pentru foc, sau cu o măturiță
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu aripi, da o aripă i-a luat Dumnezeu, că era prea tare. Sfârșitul lumei are să fie cu vânt, atunci are să fie vântul așa de mare, că va face una dealul cu valea și toate cele se vor prăpădi."167 Părtaș la facerea și desfacerea lumii, vântul devine hierofanie: "Vântul e duhul lui Dumnezeu. Vântul e gândul lui Dumnezeu. Vântul e Sfântul Ion"168; "Vântul e sfânt, e tare bun. Pe dânsul e pacat să-l blastămi; ba încă când auzi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lui Dumnezeu și s-au retras în lături și pământul stă deasupra apelor mereu până la vremea de apoi...".193 A. OBICEIURI FAMILIALE 1. APA În ritualurile de trecere, la români, apa antropomorfică descrie cadrul universal al desfășurării ceremonialului, făcându-l părtaș la procesualitatea logos-ului întemeietor de noi praguri existențiale care mijlocesc transsubstanțierea informalului, facilitând consacrarea. Ființialitatea universaliilor ontologice creează liantul dintre spațiul exterior, al gestualității ritualice și spațiul intern, ala limbajului poetic, în care elementul acvatic este tabu, rostirea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În cele ce urmează, ne propunem să ilustrăm discursul poetic, specific creației populare din Bucovina, prin intermediul a trei "semne poetice nucleare": "cosmosul antropomorf", "omul-cosmos", "ghemul vieții". II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF Supus cunoașterii, omul tradițional "a îmblânzit" universul, făcându-l părtaș la propriul destin. "Suflarea de viață", din care a prins chip lutul primordial, a fost transpusă, ritualic, în trupul materiei din care era plămădit traiul de zi cu zi și care s-a lăsat transfigurat de pecetea umanului. Soarta unui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
De mireasă / Pe șuierul vântului, / Din fundul pământului. / Druștele / Ți-s crucile / Sfeșnicul / Vătăjelul / Praporul / Ți-i nânașul / Mireasa ți-i clopotul, / Să se strângă norodul."89 Traiul zilnic se desfășoară în deplină comuniune cu viața cosmică, elementul universal fiind părtaș la trecerile și pe-trecerile lăuntrice: "Pământ negru mă hrănește, / Urâtul m-a-mbătrânit, / Că urâtul n-are leac / Decât pânză și toiag."90 Viețuirea antinomică dintre om și univers, bazată pe conștientizarea sentimentului de trecere și permanență, face posibilă continuitatea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe bărbatul său la picioare și îndată s-a zdrăvenit"; "învățat de Agerul-Pământului, ajunse la zmeoaică."105 IV. AERUL Aflat într-un permanent dialog imaginar cu elementele originare, omul transformă cadrul natural într-un spațiu al confesiunilor directe, făcându-l părtaș la frământările lăuntrice: "Codrule, cu frunza ta, / Lasă-mă cu mândruța! / Eu, voinice, te-aș lăsa, / Dar ți-i mândra frumușea, / Îi face păcat cu ea / Și îmi pică frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dumnezeu de zi și luna ochiul lui Dumnezeu de noapte": "Soarele zice că demult era pe lume, dar nu lumina. Tocmai atunci când s-a născut Christos a început soarele a încălzi și de la lună a se vedea."113 Soarele este părtaș la bucuriile și întristările omului tradițional, el face parte integrantă din tot ceea ce făptuiește: "Soarele e totdeauna suparat, numai de două ori pe an e vesel: în ziua de Blagoviștenie și în ziua de Paști. Atunci e așa de luminos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
e ploaie sarată, ce o dau, de au băut din loc sarat, nu se face pâne. Ei dau ploaie cu broaște și alte cele. Dumnezeu pe balaur îl rânduiește să poarte și să facă după cum sunt oamenii de buni."358 Părtași la cunoașterea demiurgică, deținând adevărul începutului și sfârșitului, balaurii au fost transfigurați ca realități transcendente, într-un alt spațiu al devenirii, spațiul sacru: "La Dumnezeu, în cer, sunt balauri. Ei se fac aice pe pământ din șerpi și când se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nevoi. în sfârșit, de multe ori nu primim ceea ce cerem, pentru că nu avem răbdare să așteptăm un răspuns. O, cât suntem de grăbiți și de pretențioși! Ca niște copii fără de minte vrem, ca îndată ce deschidem gura, să ne facem părtași la ajutorul divin. Iar dacă dorințele noastre nu se împlinesc, ne supărăm, ne mâniem și adesea nu ne mai rugăm. Or, inima rugăciunii este răbdarea și stăruința unită cu nădejdea. De multe ori, Dumnezeu ne încearcă credința, cum a încercat
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
trebuie să ne trezească sufletul spre întărirea credinței, cu mintea concentrată la Dumnezeu, prin rugăciune. încercările vin să ne însuflețească în rugăciune, să ne aprindă dragostea, să ne întărească credința și să ne apropie de Mântuitorul Iisus Hristos, făcându-ne părtași ai milei celei dumnezeiești. „Mijlocire spre mântuire este credința și mai ales rugăciunea neîncetată din inimă. Pildă ne este Moise. Mergând în rândurile cetelor lui Israel, se ruga în tăcere cu inima și Domnul i-a zis: Moise, Moise, ce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ci pentru a birui moartea prin înviere și a se face începătorul învierii morților. Așadar, a murit pentru a ne dobândi nouă oamenilor învierea din moartea în care se cufundase prin păcatul lui Adam, cât și pentru a ne face părtași vieții și fericirii veșnice. Iată, deci darul adus nouă creștinilor prin moartea lui Hristos: scăparea drepților de frica morții veșnice după cuvântul Sf. Ap. Pavel: „Și să izbăvească pe acela pe care frica morții îl ținea supus robiei în toată
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Hristos s-a pogorât la iad cu sufletul, îndată după moartea Sa, cei drepți, care au adormit întru nădejdea venirii lui Mesia, au fost sloboziți de El din încuietorile cele veșnice, care îi ținuseră pe cei legați, fiind făcuți astfel părtași vieții și fericirii veșnice. Așadar, bucuria vestită nouă de troparul învierii - „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindule” - este o bucurie pe care numai moartea lui Hristos ne-o putea aduce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
poate ruga, Duhul Sfânt se va ruga în el cu suspine negrăite, spune Sf. Ap. Pavel. Așadar, noi suntem datori să-L lăudăm, să-L binecuvântăm și să-I mulțumim pentru toate darurile și bunătățile primite și să ne facem părtași la cele mai puternice manifestări de credință și de rugăciune. „Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Bunătate vie și adevărată, îți mulțumesc că mă chemi pe mine spre lumină și adevăr, nu mă părăsi; sfințeștemă întru Tine. Puterea mea e slabă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Botez se face curățirea tuturor păcatelor, atât a păcatului strămoșesc, moștenit de la Adam, cât și a păcatelor personale. Prin botez, omul moare față de păcat și renaște la o viață nouă și sfântă. Cel ce primește taina Sf. Botez se face părtaș la roadele răscumpărării de pe Golgota. Așa fiind, Botezul este într- adevăr naștere din nou, cum însuși Mântuitorul îl numește. Prin botez, omul se leapădă de satana, se îmbracă cu Hristos, se face lăcaș al Duhului Sfânt și primește putere să
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cel botezat a primit nu numai trezirea sufletului din somnul păcatelor, nici numai iertarea și ieșirea de sub osânda lor, nici numai împărtășirea darurilor Duhului Sfânt și plinirea împărăției lui Dumnezeu în noi, ci și arvuna nemuriri. Prin Sf. împărtașanie suntem părtași la viața cea veșnică împreună cu toți sfinții, precum a spus însuși Mântuitorul: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi”. în orice Taină se indică persoana
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
românesc ce s-a ridicat „din Carpați până la mare”, cum zice Nicolae Iorga, își află drumul său istoric și îl urmează. Având de urcat o anevoioasă Golgotă a pătimirii, poporul român îndură toate încercările împreună cu Biserica lui Hristos și devine părtaș la o putere spirituală dumnezeiască, ce îl însoțește necontenit în curgerea veacurilor. între această putere și credința sa apostolică nu face nici o distincție, ea devine „lege românească”, una cu ființa poporului. Așadar, adevărul credinței ortodoxe românești s-a dovedit a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]