3,617 matches
-
în căutarea adevărului este nu atât un proces de definire a universului nostru material, cât un proces de autodefinire în raport cu el. Demult, un prieten al meu spunea: „Ireversibil curg, vânatul de gropar, / Analfabeți cu cecuri vaste, / Adio, veac, nu-ți pese că dispar, / te-am locuit ca un cuțit în coaste!” Procesul cunoașterii este mai degrabă un proces al punerii întrebărilor decât un proces al găsirii răspunsurilor. De fapt, voința de a ne supune acestui travaliu se naște din chiar dorul
KELOWNA, BRITISH COLUMBIA, CANADA în ediţia nr. 4 din 04 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342485_a_343814]
-
scenă, ca să-i facă pe ceilalți să acționize la comenzile lui.” Unui asemenea personaj, ca într-o piesă de teatru, îi surâde perspectiva unei vieți de lenevie spirituală și fizică, deoarece el are asigurată o viață mai uțurată, chiar ușuratică, nepăsându-i de sufletul altora, căci îi lipse\te harul lui Dumnezeu, nici mila și dragostea creștină nu-i aparțin, căci are o filozofie ce i-a spălat inconștient creierul de învățătura cristică cu privire la: „milă voiesc”, „luați jugul Meu”, „tot ce
BUCURIA MÂNTUIRII de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 112 din 22 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342501_a_343830]
-
Maria care i-a turnat mir pe cap, apoi a indicat să se spună gestul ei în toată lumea unde se va predică Evanghelia. - A vorbit cu samariteanca la fântână și i s-a descoperit că Mesia lui Israel - I-a păsat de problemele lor: - I-a fost milă de văduva al carei fiu murise și i l-a înviat. - A vindecat pe femeia care s-a atins de poala Lui pe ascuns. - A dat exemplu de dărnicie pe văduva care a
METAFORA ÎNCEPUTULUI SI A VIETII de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/342584_a_343913]
-
se rostogolească pe obrajii înroșiți de frig. - Măi Luciana! Exagerezi! Și dacă se întâmpla, ce vină aveam noi? Hai, potolește-te! Asta o infurie atât de tare pe Luciana că izbugni cu toată furia - Insensibilule! Ție nu ți-ar fi păsat dacă murea! Poate că e o zăpăcită așa cum o considerați toți dar e cel mai bun om pe care îl cunosc. E prietena mea! Voi nu o cunoașteți așa cum o știu eu. O iubesc ca pe propria mea soră! Și
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
și în vreme adevăr”; ființă umană, sub a cărei frunte „viitorul și trecutul se încheagă”. Realist și vizionar, în același timp, Eminescu pune, incredibil de corect în ecuație, elementele ce alcătuiesc destinul acestor „Lumini pe Pânza Timpului”: „Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc? ... Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l .../ Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrânul dascăl?/ Nemurire, se va zice.” Apoi, cu admirație și compătimire pentru soarta lor, Eminescu dezvăluie taina acelor înfăptuiri
LUMINI PE PÂNZA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341550_a_342879]
-
Păcatul meu... deși numele lui îmi era atât de cunoscut, nu am făcut legătura cu melodiile cunoscute și ele. Recunosc, printre alte multe lipsuri... am și lipsurile muzicale. După cum în copilărie citeam grăbită să absorb toată biblioteca, fără să îmi pese cine este autorul, tot așa m-am bucurat de muzică fără să fiu atentă... cine cântă. Sunt genul care țopăi pe muzică prin casă și oricât de bolnavă aș fi, când aud o melodie care îmi place, uit de dureri
MIGDALE DULCI AMARE (2) – SĂRACA FATĂ BOGATĂ (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341669_a_342998]
-
costă 25 lei/100 de bucăți. Exemple că acestea pot fi date pentru aproape toate medicamentele din listele de medicamente compensate. Asta se întâmplă pentru că lui, farmacistului, îi convine să vândă cele mai scumpe medicamente din lista. Statului nu-i păsa pentru că el decontează acceași sumă pentru oricare medicament din lista de compensate. http://medicamente compensate.ro permite pacientului să se informeze și să aleagă în cunoștință de cauza. E timpul să le arătăm celor care se-mbogățesc nemăsurat pe seamă
CUM NE FURĂ FARMACIŞTII de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341692_a_343021]
-
You are here, I know all that was, all that is, and all that will be. DACA AS FI SINGUR ÎN UNIVERS Daca as fi singur în univers, nimic n-ar avea importantă, Fiindcă n-ar fi nimeni ca să-i pese, ca să iubească, ca să urască, sau care să treacă măcar cu oarecare indiferență pe lângă mine pe vreun trotuar al vreunui bulevard intergalactic. Nu mi-aș înțelege nici macar această lacrima singuratica - daca as fi singura ființă din univers - pentru că n-aș fi
POEME BILINGVE (4) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340539_a_341868]
-
ascuns în spatele unui tufiș, să nu-l mai vadă nimeni, că i-a fost, adică, rușine de lacrimile lui. "Lui - glonțul dragostei i-a ars inima, prăbușindu-l peste lungi scrisori de iubire în care se dăruia, fără să-i pese că se pierde. Pe ea, care era “bolnavă de plecare” - așa cum singură mărturisește -, nici măcar dragostea n-a putut să o țină prizonieră. S-a rupt de el, pentru că îi era teamă că, după atâta vreme de stat lângă Marin Preda
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 () [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
el, îl pierdeam din ochi, nu alceva. Iar tu, ștrengarule, ai sărit în prima baltă, și când ai vrut să te scuturi de noroi, ai dat cu piciorul într-o piatră de-ai luat pielea de pe bombeul sandalei. Ce-ți păsa de munca și banii măicței tale?... - Ca să vezi, Marinică mamă, când ajungi la o anumită vârstă, ai să vezi și tu... nu prea le mai ții minte pe toate, dar când mi-amintesc de Doru meu, nici nu-mi vine
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
cea care-ți punea la dispoziție o casă cu tot ce-ți trebuia: lenjerie curată, cameră de studiu, mâncare, ce poftea băiatul mamei..., numai ca tu să te simți bine. Că îți asigura o viață lipsită de griji, nu-ți păsa... (doar împlinisei cinsprezece ani și nu simțeai nevoia să-o respecți pentru truda ei), ajunsesei un cavaler important și te irita că te deranjează biata de ea... când venea să te vadă ce faci, așai? - În tot acest timp care
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
care mama, bunică-ta, îl fierbea seara imediat, cu puțină sare și atât, noi stăteam pe lângă ea ca puii de rândunică în cuib, cu ciocurile căscate... Tot satul gemea numai Tache râdea cu hohote în căruța lui, de parcă nu-i păsa de nimic. Tata avea doi boi care arătau ca doi pisoi jigăriți, numai coaste, era în stare să le dea lor mălaiul, zicea el că o gospodărie fără boi se topește ca zăpada primăvara, tata era negru la față, nu
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
de a crede ce el a aflat, Plăcându-i nu numai ce a văzut, Ci ceea ce lui în cap i-a și căzut.. Inima-i cam bătea în el așa de tare, Îi stăteau și coastele să zboare, Dar îi păsa de apariția cea alb-aurită, Înamorat simțirea-i trebuia strivită? Nici îndrăgostit imaginea s-alunge, Cum ar putea plăcerea a străpunge? Nu putea, și pe-un loc luă o hotărâre, În fiece zi la acel loc și ceas, să revie. Alin
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
Să-i cadă bine plimbarea Îndemnat de tartacot De priveai, vedeai cam tot Deslușeai fără tăgadă Locul destinat să ardă Privirea iscoditoare Îndreptată spre picioare! Cățelușul, abitir, Trăgea Doamna cu un fi r Drăgălaș și pus pe zgoande Nu-i păsa că nu se cade Să-și necăjească stăpâna Pe care-o dădea de-a dura. Se zbătea marea-ndrăcită Pentru-o fată zăpăcită Și-și trimitea apa pură Să o scape de căldură Pe distinsa domnișoară Cu-mbrăcămintea sumară. UN BUCHET
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
am plecat încoace cât am putut de repede. - Dar asta s-a întâmplat acum trei zile când a fost Ramona aici și tu deja ai aflat cu o zi înainte de accident. De ce nu ai putut veni mai repede dacă îți păsa de mine? spuse Săndica supărată pe Mircea. - Am avut de alergat pentru transferul meu la Galați. Mi-am găsit post de profesor la un liceu aproape de casă. - Bravo! Și până acum nu ai putut să-mi spui? Sau ți-a
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
meu ..." Am să ajung cu un taxi nu mă aștepta ....du-te lângă băiat". Am ieșit în stradă căutând un taxi .....greu de găsit ...afară plouă torențial. Am pornit către zona Unirii spunând rugăciuni pentru viața copilului meu. Nu îmi păsa că oamenii se opreau și mă priveau ca pe un om debusolat nu-mi păsa....decât de el , de copilul meu, imploram Divinitatea ca el să fie bine. În momentul în care am intrat în spitalul Universitar am avut impresia
Neputincioasă după „nedreptatea făcută fiului” ei în Senat, mama polițistului Gigină spune ce s-a întâmplat în noaptea de 20 octombrie 2015: „M-am prăbușit la picioarele lui” () [Corola-blog/BlogPost/337956_a_339285]
-
ieșit în stradă căutând un taxi .....greu de găsit ...afară plouă torențial. Am pornit către zona Unirii spunând rugăciuni pentru viața copilului meu. Nu îmi păsa că oamenii se opreau și mă priveau ca pe un om debusolat nu-mi păsa....decât de el , de copilul meu, imploram Divinitatea ca el să fie bine. În momentul în care am intrat în spitalul Universitar am avut impresia că toată lumea mă cunoaște. Cel de la intrare m-a întrebat „Sunteți mamă polițistului accidentat?” Mi-
Neputincioasă după „nedreptatea făcută fiului” ei în Senat, mama polițistului Gigină spune ce s-a întâmplat în noaptea de 20 octombrie 2015: „M-am prăbușit la picioarele lui” () [Corola-blog/BlogPost/337956_a_339285]
-
mai târziu. Nu, am mers prea departe. Onsenul e un moment personal care n-are nevoie de concluzii. Nu e rugăciune. Nu e brainstorming. Nici epifanie. Nu oprești timpul, îl lași doar să treacă pe lângă tine fără să-ți mai pese. Nu călătorești în alte lumi, dai însă volumul realității un pic mai încet. E o scurtă pauză, după care te ridici, respiri adânc și o iei de la capăt. E o cufundare într-o binecuvântare fierbinte și, de ce nu, în liniștea
Să stai gol pușcă în cadă cu vecinul e acceptabil în Japonia. Ritualul îmbăierii când locuiești cu socrii și vrei să faci economie la apă () [Corola-blog/BlogPost/338015_a_339344]
-
mai vorbește despre ce s-a întâmplat peste zi, însă totul se rezumă la note și ce-au mai făcut colegii. Deși niciodată nu contează ce note au luat ceilalți dacă ea a luat 10 - ție nu trebuie să-ți pese ce fac alții, mamă, vezi-ți de cartea ta - întotdeauna e relevant cine a luat note mai mari, dacă ea nu a reușit punctajul maxim. Între dă-mi și mie castraveții murați și hai să-ți mai pun o porție
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]
-
centrate pe automobil? Cu alte cuvinte, pledoaria mea nu este limitativă, demonizând automobilul, un instrument util și necesar, în favoarea altor parteneri de trafic (de ex., pietonul); nu folosesc terminologie de specialitate și nici cuvinte de care șoferilor nu o să le pese în veci (mobilitate urbană, accesibilitate, regenerare urbană, viața de calitate în spațiul public bla-bla); prefer să folosesc o comparație cu lumea medicală pentru că bolnavi suntem toți, iar la medic și avocat apelăm cu toții. Și dacă te doare, te duci să
Cum deschidem Bucureștiul? () [Corola-blog/BlogPost/338087_a_339416]
-
care mi le prezentau cei cu care veneau în contact. Oameni din toate colțurile lumii, străini pentru mine, a căror privire compătimitoare îmi aducea aminte de ce se întâmplă acasă. De lucrurile și realitatea de care ar fi trebuit să îmi pese. Anul trecut, pe vremea asta, eram în Mexic. În nu-mai-știu ce colț de lume vremea făcea ravagii. Viscol, drumuri blocate și zăpada cât să bage spaima și în Yeti. Dar când ești în pantaloni scurți, la 37 de grade, oricât
Atentatele de la Paris, prin ochii unei românce stabilite la Londra () [Corola-blog/BlogPost/337722_a_339051]
-
sunt date peste cap. Dar cine stabilește până la urmă prioritățile? Dacă un atac terorist sau un incendiu stupid poate fura atâtea vieți, poate noi ar trebui să fim, până la urmă, în topul propriei noastre liste. Sau, din contră, să ne pese mai mult de cei din jur Un lucru e cert: inima cuiva care trăiește departe de casă și de plaiurile natale ar trebui să fie programată să se poată împărți în mai multe locuri, fără să știrbească din liniștea sau
Atentatele de la Paris, prin ochii unei românce stabilite la Londra () [Corola-blog/BlogPost/337722_a_339051]
-
împotriva serviciilor proaste din Vamă și mai ales împotriva lăcomiei patronilor de localuri. A fost evident, în acest weekend foarte aglomerat pentru Vamă, că patronii de localuri de aici au angajat prea puțin personal și prea prost plătit ca să îi pese de felul în care îi deservesc pe clienți. Or, pot să înțeleg că vamaiotul clasic mai doarme și la cort, și pe plajă, și prin mașină, dar are dreptul să nu aștepte zeci de minute până i se ia comanda
Asta-nseamnă să fii vamaiot: refuzați serviciile proaste și lăcomia patronilor din Vamă! () [Corola-blog/BlogPost/337764_a_339093]
-
sociale. O relatare. Mi-aduc aminte, se întâmpla anul trecut, cum niște comentarii despre mine mi-au ajuns la urechi. Am o grămadă de hibe, slavă cerului, știu și că nu pot controla gura lumii și nu trebuie să-mi pese, însă remarcile intrau deja în science fiction. Persoana respectivă avusese grijă să împrăștie fabulațiile, fără să țină cont de un principiu buddhist relativ simplu, cel al karmei. Și apare cu tatăl în stare gravă fix când sunt eu de gardă
Medic în România: Dacă crezi că-mi este ușor, te invit să iei halatul meu pentru o oră. S-ar putea să te apuce plânsul () [Corola-blog/BlogPost/337791_a_339120]
-
fost la interviuri și că multe v-au lăsat un gust amar. Ați simțit din primele clipe că intervievatorul avea, poate, o atitudine ușor arogantă sau habar n-avea de domeniul în care ați fost recrutat pentru interviu. Nu-i păsa, practic, de persoana din fața lor, ci de abilități, cunoștințe, competențe etc. Un recrutor bun este, în primul rând, un fin psiholog, care nu vă va întreba niciodată de ce ați plecat de la ultimul loc de muncă. El va afla răspunsul la
Când vă resping la interviul de job, gândiți-vă la pățania inginerului „trântit” pentru că n-avea cont de Facebook () [Corola-blog/BlogPost/337840_a_339169]