1,244 matches
-
În anul 1941, doar parohiile din Cacica, Solonețu Nou și Suceava mai aveau preoți. În aceste condiții, preoții din Solonețu Nou au trebuit să se îngrijească și de comunitățile catolice reduse numeric din localitățile învecinate. Pr. paroh Jósef Kledzik a păstorit și comunitățile din Solca și Arbore, iar pr. pensionar Jósef Chrucki, stabilit la Solonețu Nou, s-a îngrijit în perioada 1941-1944 de comunitatea din Poiana Micului. Au urmat ca parohi pr. Alfons Kulpa (1942-1945) și pr. Walerian Zdanowicz (1945-1946). Cel
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
locuitori. În perioada regimului comunist, etnicii polonezi au reușit să-și mențină identitatea poloneză, limba și tradițiile. În anul 1968 a fost reînființată Parohia Solonețu Nou, ca paroh fiind numit pr. Kazimir Kotylewicz, fost paroh la Cacica (1967-1968). El a păstorit comunitatea romano-catolică din Solonețu Nou în perioada 1968-1989. După răsturnarea regimului comunist în decembrie 1989, noul paroh Ștefan Babiaș (1989-1996) a renovat biserica și casa parohială. Lăcașul de cult a fost resfințit la 21 noiembrie 1993 de către episcopul Petru Gherghel
Biserica romano-catolică din Solonețu Nou () [Corola-website/Science/323372_a_324701]
-
boșimani au fost singurii locuitori ai Namibiei. La acea vreme alte grupuri înrudite și vorbind tot o limba din grupul limbilor khoisan, hotentoții sau nama, se stabiliseră în jurul râului Orange, în sud, la granița actuală dintre Africa de Sud și Namibia unde păstoreau turme de oi și capre. În sec. al IX-lea damara, un alt grup khoisan, intră în Namibia, venind nu se știe de unde și se stabilesc pe pașunile din centrul Namibiei, cunoscut și ca Ținutul Damara. În secolul al XVII
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
un Ilarion, primul episcop de Vad atestat documentar. De remarcat că în 1523, când a fost reconstruită mănăstirea Bichigiu părțile năsăudean-bistrițene nu aparțineau încă Moldovei iar în 1533, când este menționat “episcopul Layr Iowan” alias Ilarion, Larion, Ion, la Vad păstorea din 1529 Anastasie. Pe acest temei susține Iorga că Ilarion s-a prezentat sfatului bistrițean și în 1523 și în 1533 nu în calitate de episcop de Vad, ci al unui episcopat distinct de acesta, întemeiat “pentru rumânii bistrițeni”. Preocupați de a
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
se face 2 pomeniri pe an. Probabil a fost reinstalat în 1541; Rareș, revenit la tron, înlăturându-i pe boierii necredincioși. E posibil ca vara anului 1546 să-l fi apucat la Vad. În 1548 era episcop la Roman unde păstorește 14 ani, afirmă Marius Porumb.
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Vad () [Corola-website/Science/326716_a_328045]
-
Strâmbei, cam la 6-7 km spre vest de actuala așezare. Denumirea satului de Râca, după filologul Gabriel țepelea, ar fi fost dat de ciobanii ungureni, stabiliți pe aceste meleaguri. Coborârea ungurenilor din Transilvania a avut mai multe cauze. Unii erau păstori și coborau cu mioarele în fiecare toamnă până la Dunăre, rămânând printre băștinași, alții- mai târziu- fugeau de serviciul militar austro-ungar sau de apăsarea robotei grofilor și de obligația de a-i trece pe români la religia catolică. Numărul ungurenilor din
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
episcopiei ortodoxe la Vicina (ridicată ulterior la rangul de mitropolie în timpul domniei lui Mihail al VIII-lea Paleologul (1258-1282) a consolidat autoritatea religioasă răsăriteană.În această perioadă teritoriile respective (vasale ale regatului ungar până la bătălia de la Posada din 1330), erau păstorite de Patriarhia Constantinopolului prin intermediul Episcopiei de la Vicina, aflată într-o cetate - port dobrogeană al cărui amplasament este încă discutat de arheologi. Intre anii 1346-1371 s-a făcut simțită în Țara Românească influența isihasmului atonit și sinait, generat de sfinții Grigore
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
slavizate a Brăilei, „"ö Proilavon [ο Προιλαβον]"”. În decursul timpurilor, Mitropolia Proilaviei a avut o existență zbuciumată. Hotarele ei au suferit multe modificări ca urmare a deselor schimbări politice. Existența mitropoliei depindea de stăpânirea politică a teritoriilor pe care le păstorea. Când stăpânirea turcească era puternică, mitropolia funcționa, exercitându-și autoritatea canonică. Când această putere musulmană slăbea, mitropolia era desființată și teritoriile ei intrau sub administrația bisericească a chiriarhiilor rânduite de noua stăpânire politică. Cele mai semnificative lovituri primite de Mitropolia
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
și Filotei. Doi dintre acești mitropoliți au fost și Patriarhi Ecumenici: Partenie I-ul al Proilaviei a fost patriarhul Partenie al IV-lea (), mitropolitul Gherasim fost patriarhul Gherasim al II-lea (), iar mitropolitul Calinic al II-lea al Proilaviei a păstorit sub numele de patriarh de Calinic al IV-lea (). Partenie I a păstorit Mitropolia Proilaviei între 1667, când a fost depus din scaunul patriarhal de la Constantinopol, până în 1671 când este instaurat din nou ca Patriarh Ecumenic. Calinic al II-lea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
-ul al Proilaviei a fost patriarhul Partenie al IV-lea (), mitropolitul Gherasim fost patriarhul Gherasim al II-lea (), iar mitropolitul Calinic al II-lea al Proilaviei a păstorit sub numele de patriarh de Calinic al IV-lea (). Partenie I a păstorit Mitropolia Proilaviei între 1667, când a fost depus din scaunul patriarhal de la Constantinopol, până în 1671 când este instaurat din nou ca Patriarh Ecumenic. Calinic al II-lea a fost mitropolit al Proilaviei între 1743-1748, devenind Patriarh Ecumenic în 1757 Jurisdicția
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
din toată istoria sa. Cea mai importantă modificare în viața Mitropoliei Proilaviei din această perioadă este constituită de mutarea sediului mitropoliei de la Brăila la Ismail, noua catedrală mitroplitană devenind biserica „Sfânta Parascheva” din Ismail. Un număr de trei mitropoliți vor păstori eparhia în această perioadă: Daniil (1751-1773), Ioachim (1773-1780) și Chiril (1781-1789). Această schimbare a fost determinată de dorința unei apropieri mai mari de Imperiul Rus, noua putere protectoare a creștinilor din Imperiul Otoman. După depunerea din scaun a mitropolitului Filotei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
poloneze, adică pe malul stâng al Nistrului până la râulețul Mokrâi Iagorlâk, apoi pe lângă acest râuleț până la Balta, și în sfârșit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit, teritoriul Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovului (Reni
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
până la Balta, și în sfârșit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit, teritoriul Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovului (Reni), „satelor hănești” și a „celor două ceasuri” erau gestionate direct de mitropolitul Proilav. Protopopul avea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
sud a Moldovei și de a îndruma viața credincioșilor de la Dunăre. Mitropolitul Partenie I a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive ca patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Partenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în cea mai importantă demnitate ecleziastică, în cinci rânduri, în perioadele 1657-1662, 1665-1667, 1671, 1675-1678 și 1684-1685. În timpul primei sale păstoriri, la 1659, are loc la Târgoviște un sinod local
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
III-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfântul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Partenie a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Partenie va păstori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va întoarce la București, unde va și muri, după anul 1688, și unde, probabil, este și înmormântat. Mitropolitul Calinic al II-lea era originar din Zagora (Tesalia). A avut parte de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
probabil, este și înmormântat. Mitropolitul Calinic al II-lea era originar din Zagora (Tesalia). A avut parte de o educație aleasă până la venirea sa la Brăila, la 1743, dovedind multă dragoste pentru carte și adunând o importantă bibliotecă. După ce a păstorit Mitropolia Proilaviei timp de cinci ani, el a fost ales în 1757 patriarh de Constantinopol cu numele de Calinic al IV-lea, dar a rămas în scaun doar șase luni. Este autor al câtorva lucrări rămase în manuscris. „S-a
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
și de "„preotul Radu sin popa Ivan, hirotonisit preot de Vladica Cerveno chir Chiril, pe biserica din Giurgiu în anul 1802 August 25”". Din această inscripție rezultă că respectivul preot a fost hirotonit de Mitropolitul de Cerveno, Chiril, care a păstorit Mitropolia de Cerveno cu sediul la Ruse, până în 1806, când avea să fie mutat ca Mitropolit al Dristei. Acest lucru poate constitui un argument puternic în susținerea faptului că cel puțin Raiaua Giurgiu nu se afla sub autoritatea Mitropoliei Proilaviei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de școli, i-au creat o mare popularitate în eparhia lui, nu numai printre catolici, dar și în rândul credincioșilor altor confesiuni. În timpul evenimentelor din anii Primului Război Mondial, Bilczewski s-a implicat pentru apărarea populației (polonezi, ucraineni și evrei) din teritoriul păstorit de el, sprijinind constituirea de comitete de ajutorare a muncitorilor din Galiția grav afectați de război și de penuria de alimente. În timpul războiului polono-ucrainean din 1918 și a Asediului Liovului, el a fost responsabil cu organizarea de transporturi de alimente
Józef Bilczewski () [Corola-website/Science/327693_a_329022]
-
Tiferet Hadat” (Splendoarea religiei) care avea menirea de contribuie la perfecționarea vieții religioase a evreilor din Ternopol. Cel dintâi post rabinic l-a avut în 1911 că rabin al târgușorului Hlinyany, denumit de evreii majoritari în localitate - Galina. Shapira a păstorit acolo vreme de zece ani, înființând și o ieșiva numită "Bney Tora", a cărei construcție a început în 1920, sub administrația polona. Ieșiva cuprindea o școală Talmud Tora, un seminar de rabini și profesori de materii religioase iudaice, precum și o
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
Iacov Putneanul, preciza agentului trimis în Moldova de viceguvernatorul Kievului, Kosturin, pentru cercetarea afacerii episcopului de rit vechi Antim, ce se autointitula „episcop al Hotinului” că Hotinul aparține de Mitropolia Moldovei iar menționatul Antim este „"ascultător de vlădica Proilaviei, și păstorește doar asupra lipovenilor din ținutul Hotinului"”. În 1758 este cunoscut primul document în care Mitropolitul Proilav Daniil își adaugă în titulatură și Hotinul. În hrisov se precizează că: „"Daniil cu mila lui Dumnezeu mitropolitul Proilaviei, Tomarova Hotinul și a toată
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
fiecare an pentru traiul lui, apoi aceasta destul de bine va înlătura nevoile lui.”" Spre sfârșitul vieții pleacă la Kiev, în Rusia, la mănăstirea Pecerska, unde moare și este înmormântat. "Articol principal:" "Partenie al II-lea". Partenie al II-lea va păstori Mitropolia Proilaviei între 1793 și 1810, fiind înscăunat ca Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin odată cu reînființarea mitropoliei în 1793, în condițiile în care fostul mitropolit Chiril a ales să rămână în Rusia. Episcopia Hotinului a funcționat în noile condiții
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
civică (dacă nu cumva un gest disident)”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„N. M. Siseanu, obscur administrator de bloc, care disimulează tare morale dintre cele mai nocive sub masca principialității, păstorește, în taină, o sectă care-i aduce beneficii. Satiră care depășește cu mult limitele „comenzii sociale” (atac la adresa „meditației transcendentale”) scrisă de Titus Popovici. Realizatorul insistă pe aspectele exterioare spectaculos oferite de intrigă (o partidă de pocker pe care o
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
județul Buzău și județul Râmnicul Sărat și județul Brăila și județul Săcuieni, aceste patru județe, cu toată hirotonisirea preotească și bisericească”. Peste aproape o jumătate de secol, la 12 iulie 1584 voievodul Petru Cercel (1583-1585) întărește dreptul episcopului de Buzău , păstorea pe atunci vestitul Luca din Cipru, „să ia dijma de la preoții din sat din județul Brăilei pentru brânză și pentru stupi, cum a fost legea veche de mai înainte vreme”. Timp de aproape șaizeci de ani, așadar, după constituirea raialei
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
la acea vreme - sau la alte practici păcătoase care Îl dezonorau pe Dumnezeu. Fiind un evanghelist pur-sânge, mistuit de dorința de a salva sufletele pierdute din mâna celui rău, a transmis prin puterea exemplului această pasiune bisericii pe care o păstorea. Rezultatele nu au întârziat să apară. Convertirile erau tot mai frecvente și, odată cu ele, și botezurile erau din ce în ce mai dese și cu tot mai multe persoane. Cel mai mare botez din istoria baptiștilor din România datează din perioada în care Liviu
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
a slujirii rodnice, cât și de șicanările și amenințările autorităților. A sfidat permanent autoritățile comuniste, ținându-le la distanță și tratându‑le cu răceală, nerecunoscându-le dreptul de a se amesteca în viața personală sau a bisericilor pe care le păstorea. În confruntarea cu acestea a fost mai degrabă tăcut, apelând la ajutorul lui Dumnezeu și așteptând de la El rezolvarea dificultăților pe care le întâmpina. În acest climat ostil, în 1978, Liviu Olah decide, împreună cu soția și fiica sa, să plece
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]