138,898 matches
-
limbii tale. Semănăm ca două picături de apă moartă. Cuvintele nerostite se lovesc de geamul închis. Fiece petală e o limbă plutitoare. Umbra din oglindă ascultă pașii lașității. Pasărea are gust de diavol. Dacă am fi murit nu am fi păstrat acum o tăcere de mormânt.
Tăcerea din pahare by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/14329_a_15654]
-
părea fericită și poate că și era, altfel cum s-ar fi explicat populația atît de densă care umplea strada principală. Acesta era Bucureștiul anilor în care am poposit, după așezarea mea definitivă în capitala țării. De atunci Calea Victoriei își păstrase același caracter monden. Într-o zi însorită E. Lovinescu mi-a propus să vizităm faimoasa tipografie Socec unde se tipăreau cărțile scriitorilor care erau editate sub sigla proprietarului său pe nume Ocneanu. Am coborît trotuarul înclinat ce cobora pe lîngă
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
care erau îngrămădite pe biroul lui. În ochi îi strălucea o lumină care îi colora obrajii puternici, un zîmbet îi strălucea în colțul buzelor. Zeci de exemplare dintr-o carte al cărui titlu deocamdată nu îl deslușeam, părea că le păstrează ascunse. E. Lovinescu apucă un volum, răsfoi primele pagini și îmi arătă numele meu tipărit cu litere mari pe prima pagină a romanului meu de debut intitulat Bogdana. Deodată se făcut lumină în percepția mea. Nu-mi credeam ochilor ceea ce
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
cu diamante, poem care a și dat titlul volumului colectiv din 1984, cel din De-a wați ascunselea sau Adio.La Galați și Autodafe, în exemplificările postmodernismului românesc) și un Iaru (aproape) necunoscut, diferit de colegii săi de generație, care păstrează un ce tragic și dezumanizant în spatele jocului lumii și a faldurilor limbajului. Poezia lui este considerată poezie a concretului, a cotidianului, dar e un concret care se definește "la cea mai înaltă ficțiune", ca "high fidelity" în același timp. E
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
anilor ’60 a fost șef de cabinet al lui Dumitru Popescu, la Comitetul Central. Deși încifrat pe alocuri, căci, asemenea tuturor, MHS-ul se temea de sistemul de represiune comunist (lui D. Popescu i se spune, de pildă, Klam), jurnalul păstrează pentru noi, cei care n-am prins perioada respectivă decît ca șoimi ai patriei, date și fapte cutremurătoare. Cei trei F, foamea, frigul și frica sînt prezenți în tot jurnalul, chiar și sau mai ales cînd diaristul avea o poziție
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
nu-mi ia foc gura, dar ei mi-au pregătit apă la îndemînă și rîdeau, rîdeam împreună, într-un an din anii noștri petrecuți în Germania, cînd muzica indiană acoperea urîtul unor seri. Ezit să chem momentele bune care mă păstrează și pe mine în amintire, cum un tablou din 1889 reține culoarea vie a portocalelor din ziua cînd Gaugain le-a pictat. O perspectivă dezaburită cu ștergătorul electric, mai limpede redînd calea pe care ai ales să mergi în urma ta
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
cercetări literare de o valoare covîrșitoare. Dar despre toate acestea se va scrie, fără îndoială, în revista noastră, la Cronica edițiilor). Ipoteza formulată cîndva de Z. Ornea - că aceste însemnări aproape codificate sînt de uz "strict personal", iar criticul le păstra în vederea unei prelucrări în memorii - se confirmă și aici. Dintre toate jurnalele interbelice pe care le-am citit, indiferent de formula lor, numai la unul singur încă am avut aceeași convingere, că nu era destinat publicului: cel al lui Jeni
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
decât cea filoțărănească: "Nu-l puteam dobândi niciodată pentru mine și ai săi; într-o zi era al unui autor antic, în alta al unui franțuz ori englez. N-a dorit niciodată răgaz să fie nepotul uncheșilor lui. Ne-am păstrat totdeauna prietenia din tinereță, însă ne-am izolat fiecare într-ale sale. Ca și atunci, la Folticeni, eu urmam a umbla în țara vie; el își isprăvea ceasul plimbării și se oprea la cofetăria Baciu din «centru»". Este imaginea unui
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
partida" lui în folosul ";altcuiva" și al ";partidei" lui, ci de a coagula și a impune o teorie nouă în dezavantajul teoriei care a precedat-o. În volumul despre care vorbesc, ideea pe care o avansează autorii - dar căreia îi păstrează în final un prudent semn de interogație - este următoarea: Se poate accepta că modelul mental regizînd realizarea (i.e. actualizarea) pieselor muzicale de tradiție orală are un grad de nedeterminare care îi interzice abstragerea și punerea pe hârtie (cu portative, bineînțeles
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
mai curat decât ochii tăi dar și vara asta trece și tu departe de strigăte și sânge și miere și foc e război e război în inima omului o inimă în gol-gală ea venea și dispărea în fundal avară îți păstrezi fecioria de ce dar du-te tu cețosule la cei înghețați dincolo de plăceri și dureri în grădina închisă în muzeul cuvintelor eu zac mereu în focul dorinței sprijinit de vechea terasă fericit cel ce crede cuvântul trezit de vântul de noapte
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
noi. Curată și bună, entuziastă și nesăbuită. Madi, pe care-am iubit-o cu toții și pentru care totuși n-am făcut nici unul destul ca s-o salvăm de lume și de ea însăși. Dumnezeu s-o odihnească și s-o păstreze mereu în gîndurile Sale. Antoaneta Ralian Există lucruri - vești - pe care, pur și simplu, refuzi să le crezi. Un instinct de autoapărare mentală te împiedică să percepi, să concepi imposibilul unei profunde tragedii. Refuz încă să cred că Mariana Marin
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
pentru care pledează articolul: revenirea, în zilele noastre, la imnul compus de Eduard Hübsch în 1861, al cărui text, alcătuit în 1881 de V. Alecsandri, conținea două părți: "Trăiască Regele" și "Trăiască Patria". Că partea secundă s-ar fi putut păstra ca imn de stat după înlăturarea monarhiei e, post factum, o idee bizară. Cum să folosești, ca imn al republicii, melodia imnului regal? În interpretarea instrumentală n-ar mai fi fost nici o diferență! Să ne plasăm însă la nivelul anului
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
Ádám, prim-rabinul doctor Ernest Neumann, Gheorghe Reisz, dar și mama lui Ioan Holender, directorul Operei de Stat din Viena, Magdalena Csendes Holender, sînt apoi oameni obișnuiți, cu existențe prin nimic ieșite din comun, și alții care țin să-și păstreze anonimatul, deși poveștile lor sînt uneori cu totul speciale. Dintre cele trei părți, cea dintîi se oprește asupra memoriei și istoriei, cea de-a doua, cea mai consistentă, de altfel, poveștilor de viață a două generații, de la începutul secolului și
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
feciorul e stupid, / ei știu (și o confirmă,-ntr-o doară, și sergenții / de stradă, în poziție de drepți) / că e aceeași calea Pacienții cu-a Sapienții / și numai răbdătorii-s înțelepți." Jocul propus de Șerban Foarță, joc ce reușește să păstreze și în același timp să creeze o atmosferă, ține de tehnică și de stil. Diferitele porțiuni de vers își întemeiază existența în poezie pe o implicită convenție de simetrie cu textul de la care se revendică, fapt datorat alăturării de construcții
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
pot fi uitate și nu pot fi decît ale lui Caragiale. ";Povestea" se recompune mai degrabă în mintea cititorului, poezia rămîne mai ales joc al alăturării de cuvinte. E trucul subtil și reușit în cele mai multe dintre poezii prin care Foarță păstrează spiritul și atmosfera unui Caragiale pe care nu l-am bănui traductibil în rime. Și de aici apare surpiza. Surpriza unor detalii care nu sînt în Caragiale, dar care par a fi din Caragiale. Jocul poetului cu cititorul său e
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
Surpriza unor detalii care nu sînt în Caragiale, dar care par a fi din Caragiale. Jocul poetului cu cititorul său e dublu. În High-Life (sau cum se pitrece la noi), Foarță dezvăluie greșeala lui Bostandaki, un amănunt asupra căruia Caragiale păstrase tăcerea: ";...ironia soartei / i-a jucat un renghiu, ă pe întîiul a / din «infa- / tigabilă» convertindu-l într-un u mehenghiu: / groaznică malchance / pentru cronicariu' / ce-i făcut magariu: / «A-t-on jamais vu pareille insolence?!...»". În altă poezie Foarță îl pune
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
dublat, atunci cînd e cazul, de un memento. Pentru 1 ianuarie: ";Cum să-ncep?... Pre legea mea, tocmai asta mă cam încurcă; dar, fiind-am început, cruce-ajută, povestea vorbei... ce-o da tîrgul și norocul." Memento-ul adăugat de autori păstrează tonul: Sfîntul Vasile. Mai departe, tîrgul și norocul aduc zilele anului în curgerea lor firească. Și, fatalitate, vorbele lui Caragiale se potrivesc întotdeauna de minune. Ca să vă conving, citesc fragmentul ales pentru ziua de 12 ianuarie (Memento: Manifestație populară, 1990
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
Matei. Acum vreo 40 de ani în urmă Ministerul Învățămîntului a publicat patru planșe (material didactic) cu M. Eminescu, unde pe una publica fotografia menționată, dar cu fiul său Mihai. Evident, o greșeală (un fals)! Întîia fotografie care s-a păstrat și transmis a lui Mihai Eminescu este aceea luciferiană, din 1869, făcută la Praga, la 19 ani. Atelierul fotografului Jan Tomás din Praga, care a executat fotografia amintită, era situat pe strada Vaclavska. Pe versoul unei fotografii din cele 6
Fotografiile lui M. Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Imaginative/14551_a_15876]
-
am amintit, preocupată de identificarea formelor de rezistență culturală anticomunistă, face următoarea constatare: "În primii doi ani (1944-1946), marcați profund de speranța renașterii statului democratic, climatul moral al elitei intelectuale a fost de refuz aproape general, reprezentanții acesteia încercau să păstreze distanța față de noul regim, nu răspundeau deloc sau refuzau pur și simplu colaborarea". Au fost desigur și acele amețitoare viraje politice executate spre stânga de M. Sadoveanu, G. Călinescu, M. Ralea și de alți exponenți ai elitei intelectuale, dar fiecare
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
de asemenea puși la index". Deci și Arghezi, și Călinescu, și Voiculescu, și Teodorenii... Treptat instituțiile vieții literare și artistice antebelice - S. S. R.-ul, editurile și revistele independente, teatrele particulare, cenaclurile -, câte supraviețuiseră după război, au fost fie desființate, fie păstrate de formă și reciclate, anexate țelurilor politice oficiale. Aceste acțiuni erau precedate (pregătite) de zgomotoase campanii agitatorice purtate în numele "revoluției", al "culturii noi", al "artei ca expresie a vieții", al "angajării artistului-cetățean", în numele acestor deziderate și împotriva artistului "rupt de
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
a rezolva indeterminările textuale am dat feței sfinxului fața Mariei Mancini; că naratorul îl vedea în imaginație pe Aubrey de Vere însuși ca avînd chip feminin, după moarte, o dovedește faptul că se referă la el ca sfinx: "Sfinxul își păstra taina neștirbită" - p. 50, deși aici sfinxul conotează în primul rînd noțiunea de enigmă indescifrabilă.) Aparent inocentă, total întîmplătoare e și precizarea temporală, "Cu doi ani înainte". Dar dacă ne gîndim puțin la numerologia mateină numărul "doi" devine mai puțin
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
la Remember, această nuvelă e, în literatura română, tot ce poate fi mai aproape de un text de reverie nobilă - somptuos, sumbru, elegant ca un aristocrat (sau o aristocrată) în doliu etern, într-o pelerină de catifea neagră, și, în plus, păstrînd un secret: un secret a cărui deslușire e făcută imposibilă pentru însuși purtătorul lui; un secret al secretului.
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în mijlocul nostru, la seminarul său, ca și în întâlnirile din cenaclul Cercului literar, tăcut, dar incitându-ne la reflecție, la discuție, prin simpla sa prezență, deși îl petreceam în lungi plimbări pe sub arinii din Dumbrava Sibiului, din care aveam să păstrez în amintire doar prea rare cuvinte ale sale, nici eu, nici ceilalți cerchiști n-am devenit "blagieni". Mă văd în acel trecut al anilor de formație alături de el, asemenea discipolului alături de călugărul geometru Fra Luca Pacioli, necăutând nici spre el
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
înspăimântarea" ("mit dem Erschrecken"). Începea pentru noi, odată cu instaurarea terorii comuniste, ceea ce aș putea numi o pedagogie a spaimei. Părăsisem pentru foarte multă vreme spațiul universitar. Aș fi putut chiar crede că-l părăsisem pentru totdeauna, dacă n-aș fi păstrat " în pofida tuturor obstacolelor ce făceau imposibilă o asemenea întoarcere " speranța, încrederea într-o reconquista, cum ar fi spus vechii spanioli. Atunci chiar când pierzându-mi nu numai postul de începător în cariera universitară, ci posibilitatea de a cerceta, de a
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
post la București, la el la slujbă și la mine la Centrală. Grupul nostru de trei deținute, povestise atunci Petra, s-a format încă de la Târșoru. Și chiar dacă nu a fost cu putință să fim mereu împeună, el s-a păstrat, în ciuda zidurilor, și la Mislea. Acolo am petrecut cea mai mare parte a condamnării. El s-a menținut și după ce ne-a scos la ateliere. Atunci ne vedeam mai des, eu care reușisem să ajung maistru de croitorie aveam căderea
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]