1,724 matches
-
Hector ni se înfățișează în epopee ca un cerebral, ca un om care-și închină toate forțele unui ideal înălțător: salvarea patriei sale dragi. Așa cum arată André Bonnard, în vreme ce Achille nu iese din „particularul” în care îl închide vanitatea sa pătimașă, Hector se mișcă pe un plan universal: „Pe cât Achille nu pune mare preț pe sentimentele sociale, pe atât Hector este ancorat în dragostea pe care o poartă cetății sale, concetățenilor săi, tatălui său, care, în același timp, îi este și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
tine, de-o fi să-mi dea Zeus Slavă să birui și capul să-ți pun. Numai armele tale Am să le prad, o Achille, și da-voi acheilor trupul. Fă și tu astfel cu mine”. (op. cit., p. 418) Firea pătimașă a lui Achille îl va împiedica să vină în întâmpinarea acestei chemări spre rațiune, astfel că războiul va continua să secere vieții omenești și să distrugă valori materiale și spirituale: „Nu mai vorbi de învoială-ntre noi amândoi, blestemate. Cum
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mort; mulți; fără muncă; Nătăfleață; neascultător; necinstit; neconștiincios; neghiob; neinteresant; neisprăvit; neîndemînatic; nemernic; nepriceput; nerespect; neresponsabil; nereușit; nesătul; nesîrguincios; nestăruitor; niciodată; Nicu; normal; noroc; nu; obez; obezitate; obicei; obișnuit; obraznic; odihnit; ostatic; pace; pacoste; participare selectivă; fără pasiuni; patul; păcală; pătimaș; pereche; pernă; persoană; pesmet; pierde; pierde timp; a pierde timpul; pierdere de timp; pierzător; pisic; pisica; pisică; plicticos; politician; porc; Povestea leneșului; puternic; refuz; renunțător; român; românii; rupt; saltea; fără scop; sedentarism; singuratic; sîrguincios; slab; somnolent; a sta; a sta
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
în stomac; geam; gingaș; gingășie; gol; gura; gură, buze; gustă; haz; icoana; impuls; inimă; intens; interacționează; interacțiune; iute; kiss; lemn; linge; liniște; lung; mama; microbi; Mihai; mireasa; mireasă; mirific; mîinile; mozolește; nasol; nevasta; Oana; palmă; parșiv; pasionant; pasionat; pasiuni; părintește; pătimaș; pe cineva; pe obraz; persoana iubită; persoană; pipă; plecare; popă; nu pot; prietenă; prietenește; profund; respect; rom; romantic; roz; salivă; seducere; seducție; semn de afecțiune; senzație; senzualitate; simbioză; simpatizare; simțire; sînul; smiley; soare; soția; soție; suav; super; nu știu sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
faptului că au rezolvat cu succes o problemă. Amândoi se angajează să discute din timp despre potențialele probleme viitoare. Orice sesiune de pregătire cu privire la agresiunea verbală poate aloca în mod profitabil ceva timp discutării modalităților practice de a preveni confruntările pătimașe înainte ca agresiunea verbală să se producă. Cele zece porunci pentru managerii și supervizorii care doresc să evite agresiunea verbală I. Să nu ridici vocea. Comentariu: indiferent de conținutul mesajului transmis, un ton ridicat îl face pe ascultător să intre
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
era răbdător, jucăuș, fiecare atingere a lui era o mângâiere și, cireașa de pe tort, aborda sexul dintr-o perspectivă nomadă; eram mereu pe drumuri, nu aveam două trăiri extatice consecutive în aceeași încăpere: mâncam un sendviș în dormitor, mă iubea pătimaș, mai mâncam unul la etaj, iarăși mă iubea... Vila avea vreo zece camere și itinerarul nostru amoros le includea pe majoritatea. Nu mai zic de sendvișurile de vară, pe care le savuram întinși pe gresia răcoroasă din hol... În condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o metamorfoză continuă, a cărei singură consecință este recunoașterea unei identități care dă sens îndoielii. Care se întemeiază pe îndoială. Nu numai că Cioran este în permanență altul, el este și suma unor contradicții ireconciliabile. Iată: „În mine există un pătimaș și un sceptic care nu se pot pune de acord în nici o privință. Sunt suma dezacordurilor lor” (II, 153). Doar că, din neputință, eșecul ia chipul victoriei. Masca aceasta, deopotrivă negată și afirmată, îl și salvează pe Cioran: „Fiind organice
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să-l facă să înțeleagă acest lucru. De la Sibiu, n-ar fi putut nicicând să spună că a viețui la Paris sau la Rășinari e același lucru. În fine, Parisul, nu doar ca loc al consacrării, ci și ca opțiune pătimașă. Îi scrie lui Noica: „Ar fi mai cinstit poate să spun că adevărata mea pasiune n-au fost cărțile, ci Parisul, devenit un loc de tortură precum gura de rai de care tu ai fost atâta amar de vreme supărător
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
supărător de aproape de sfântul Pavel” (idem). E, firește, un nou prilej de a se nega pe sine: „Afinitățile mele cu înverșunații, cu toți cei pe care-i detest. Cine a semănat cu dușmanii săi mai mult decât mine?”. Apoi, generalizează: „Pătimașii, înverșunații sunt în general niște prizăriți, niște «stârpituri». Pentru că trăiesc într-o veșnică ardere, pe socoteala trupului lor”. Despre epilepsie, Cioran vorbește și cu altă ocazie, când este epuizat de insomnie: „E trecut de miezul nopții. Tensiune nervoasă vecină cu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de tot de propriul meu trecut” (I, 206). În fond, cum să se lecuiască Cioran de sine însuși? În fine, spaima de a nu putea scrie îi provoacă valuri de furie. După ce scrisese despre momentele lui de „epilepsie” și despre pătimașii care sunt niște prizăriți, Cioran aduce în discuție faptul că el însuși nu înaintează în nici un plan și că nu produce nimic. Altundeva, e mult mai tranșant: „Din nou, criză de furie. E oare cu putință să las să treacă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
groază de orice răspundere, de orice obligație” Ă I, 186), din simplu scepticism. De fapt, explorându-l cu aceeași aviditate cu care știe că durerea întemeiază, el se supune ideii că scepticismul secătuiește; se consideră deopotrivă „un sceptic și un pătimaș”, „un sceptic dezlănțuit” (I, 35), ba chiar „un Iov anemiat de scepticism” (III, 157). „Îndoielile mi-au măcinat forțele și este de mirare că mi-au lăsat destulă energie ca să mai pot să mă gândesc la sinucidere” (idem). Altundeva, totuși
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cuib, tocmai pentru a avea parte de mai multă hrană; cucul nu-și face cuib, nu-și clocește ouăle și nu-și hrănește puii. În ciuda valențelor negative, cucul este considerat, în mentalitatea tradițională, un simbol al primăverii și al dragostei pătimașe, căruia i se dezleagă limba de la Blagoviștenie până la Sâmpetru. Pasăre-oracol, despre care se spune că duce și aduce cucul în spate, este barza, prevestitoare și ea a primăverii, dar și simbol al timpului, al norocului și al ursitei. Alături de păsările
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Noi să le dăm căldura și înțelesuri noi." Doina Sălăjan aduce câte ceva din lumea specifică Ardealului: satul, câmpul, fata cu sapa pe umăr, al cărei cântec i-a rămas ca un dor în suflet: Nu știu. Ascult în mine pulsații pătimașe,/ Ecuații și ciudate melodii./ Da, poate vin din marile orașe/ Dar dacă totuși vin de la câmpii?" Ca toți poeții ardeleni, ea evocă pământul pentru puterea lui de a germina, invocă țara, istoria, vremile de răscoală, oamenii, într-un stil convențional
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
asupra confruntării cu lumea, precum și asupra disciplinării raționale a unui materialism terestru, turnate în ritmica pură a imnului, a cântecului. Dar la această decantare a preocupărilor despre poet și poezie ajunge după ce trece expozitiv și didactic prin începuturile exuberante și pătimașe, sintetizate într-o atitudine etică solidaritatea cu mulțimea, umilința, jertfa sunt distilate în ritmuri tulburătoare: "Că-ngenunchez frenetic în fața orișicui/ și-s pregătit de jertfă în fiecare clipă./ Că nu mă tem de-acum de spada nimănui/ și fie ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
colorând un cer/ (totdeauna altul, totdeauna aproape)/ ca o frunză căzând. Ca o răsuflare aburită de ger." ("Cântec fără răspuns"). Iubirea, ca la toți marii poeți, devine un act de cunoaștere, indiferent dacă ea pendulează sub semnul angelic rilkean sau pătimaș, într-o lume fantastic înflăcărată ca la Poe: "Stelele capete fără trupuri/ mă iubeau, lunecând simultan/ pe o secundă cât ora, pe o oră de un an" ("Visul unei nopți de iarnă"). Sentimentele se desprind parcă de trup sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
apă și familie, care nu fac altceva decât să-ți spună că viața ta e țara ta, e locul unde (mai bine sau mai rău) te simți cel mai bine. Vreau să împlinesc ceva din neliniștile mele truditoare și nebune, pătimașe și încrezătoare într-o operă care să fie românească. Cum tot atât de puternic vreau ca această operă românească să fie cunoscută în lume. Pentru a-ți trăi viața trebuie înainte de toate să te cunoști sau să încerci să te cunoști. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
locul. Peste zvârcolirile vieții, vremea vine nepăsătoare, ștergând toate urmele. Subiectul urmărește trei fire epice, printro tehnică modernă a contrapunctului. Princi palul demers epic îl are în centru pe Ion Pop al Glanetașului, al cărui destin stă sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Traseul existențial al protagonistului este reliefat prin episoade narative cu semnificații majore, construite după principiul simetriilor inverse (capitolele Zvârcolirea - Sărutarea, Nunta - Ștreangul etc.). Prins în rețeaua unor conflicte exterioare, eroul se confruntă mai întâi cu Vasile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a chaosului văi / Jur împrejur de sine / Vedea, can ziua cea dentâi, / Cum izvorau lumine. În acest „adânc“ originar, Luceafărul redevine spirit pur, formă paradig matică, inalterabilă și eternă, redevine Hyperion - „cel care merge deasupra“. El adre sează o rugă pătimașă Demiurgului, cerândui săl dezlege de greul negrei vecinicii, în schim bul mistuirii până la cenușă în vremelnicia unei clipe de iubire. Răspunsul Demiurgului îi revelează lui Hyperion faptul că nici în lumea de jos nu există repaos, că moartea e și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cea a intelectualului. Romanul este o construcție diegetică stratificată, complexă, reunind trei fire epice și mai multe planuri de referință. Principalul plan narativ îl are în centru pe Ion Pop al Glanetașului, al cărui destin este pus sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Este un personaj realist, tipologic, care se consumă între iubire și patima pentru pământ. Sub aparența simplității („Sufletul său este în realitate unitar: simplu, frust și masiv, el pare crescut din pământul iubit cu frenezie.“ - E.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
plan narativ are în centru cuplul Ion-Ana, prin intermediul căruia este concretizată tema existenței țărănești în Transilvania începutului de veac XX. Ape lând la „formula realismului modern, dur, necruțător“ (Ov. Crohmălniceanu), Liviu Rebreanu construiește o lume ficțională pusă sub semnul trăirii pătimașe și al fatalității tragice. Conflictele care dinamizează planurile narative sunt de ordin psiho logic, moral, socialeconomic și erotic. Compoziția acestui „romanoglindă“ (N. Mano lescu) urmează legile arhitectonicii clasice, bazate pe principiul simetriei, al circularității și pe cronologia seriei de evenimente
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de viață. Pentru romanticul cu porniri patetice spre altă lume, decât aceea a simțurilor, diferențierea adevărului de realitate era un inevitabil proces de dialectică, cum inevitabilă deveni identificarea acestor noțiuni pentru naturalistul cu oroare fiziologică de metafizică și cu dragoste pătimașă de materie" (ibid.). Tot astfel procedează și Dilthey, care, așa cum vom vedea, nu judecă axiologic tipurile de Weltanschauungen pentru a le ierarhiza în funcție de gradul apropierii lor de adevăr. 74 W. Dilthey, Einleitung..., p. 109. 75 L. Blaga, Fețele unui veac
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dezbari pe un om de beție, să omori o rîndunică, și sîngele de rîndunică să-l torni într un pahar de băutură; s-o mesteci bine ca să nu se cunoască și să-i dai să beie, că din ceasul acela pătimașul se dezvață de năravul beției. Belitură Dacă bea cineva rachiu cu cărămidă arsă, scapă de „be leală“ sau belitură*. Belșug Dacă ninge ori e molășniță* în ziua de Sf. Vasile [1 ia nuarie], va fi îmbelșugat tot anul. Dacă în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
jos pe vreun prag, căci poate veni în urmă-i vreun vrăjmaș să dea cu toporul în pragul pe care a stat - și atunci face copilul cu o buză crăpată ca o tăietură. Omul ce poartă muscă* la buză e pătimaș de ceva. Cafea Cînd verși cafeaua, ai să iei bani. Cînd cineva varsă cafeaua din întîmplare, cîștigă în ziua aceea. Cahlă Cînd se face cahla*, se pun în ea trei crengi de mălini sau păr de porc, ca cahla să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
că, dacă se întîlnește un șerpe cu un om care fumează, acela fuge de acel om, neputînd suferi fumul. Se crede că șerpele ucis nu piere pînă la apusul soarelui. Șerpele se scoate din om astfel: leagă la ochi pe pătimaș*, îl pune pe ceva să vie cu capul în jos deasupra unui ceaun cu lapte dulce fiert. Omul ține gura deschisă și șerpele iese la lapte. Se crede că, dacă se apropie de oameni dormind undeva în cîmp vreun șerpe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
benigne (tip Cărtărescu, "Eminescu, mom amour", o înșiruire infantilă de defecte umane; râdea prea tare, pilozitate exagerată, neglijență vestimentară, fuma prea mult când scria, avea o singură înjurătură "tu-i nemul nevoii" și altele asemeni), față de virulența otravită și agresivitatea pătimașă a unui Zoil de ocazie, de a nega, desființa, macula viața și opera lui Eminescu. La fel de polemic se arată dr. Nica față de confratele său C. Vlad și studiul "Mihai Eminescu din punct de vedere psihanalitic" (1934), arătând ravagiile amatorismului de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]