5,724 matches
-
pentru micul dejun. Eu m-am ocupat de partea sticlelor cu băuturi răcoritoare și de pahare. Mai mult din picioare, cu ochii ațintiți pe bambinele agățate pe nailonul lansetelor, căutând să surprindem orice mișcare, serveam sendvișurile de pe platoul așezat pe pătură. Când se mișca bambina, aruncam totul pe platou și alergam să înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
aveam amândoi. Amica mea și-a abandonat pescuitul, a așezat fixa rezemând-o de mașină și a trecut să mă ajute la aranjarea prânzului pe platou, în locul sendvișurilor consumate la micul dejun. Acum umbrela era instalată lângă masa improvizată pe pătură și ne ocrotea împotriva soarelui. Friptura de crap, mai ales, era delicioasă. Bucățile de pește fript dispăreau văzând cu ochii. Mai aveam pește crud în lighean, de asemenea și jar în grătar, în cazul că nu ne-am fi săturat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
cazul că nu ne-am fi săturat, sau s-ar fi ivit, inopinat, vreun oaspete. După ce-am scăpat de grija foamei, am strâns restul de mâncare și l-am așezat în coș, făcând din nou loc pentru odihnă pe pătură. Parcă nu mai aveam chef de pescuit. Mie mi se făcuse somn și tare m-aș fi strecurat în brațele lui Morfeu, așa cum eram întins comod pe pătură. Nu aceeași părere o avea și partenera mea, care sorbea tacticos dintr-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
l-am așezat în coș, făcând din nou loc pentru odihnă pe pătură. Parcă nu mai aveam chef de pescuit. Mie mi se făcuse somn și tare m-aș fi strecurat în brațele lui Morfeu, așa cum eram întins comod pe pătură. Nu aceeași părere o avea și partenera mea, care sorbea tacticos dintr-un pahar de pepsi din lada frigorifică. - Ce zici, nu vrei să ne mutăm sub pini, o aud vorbind în șoaptă la urechea mea, în timp ce-și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
alene degetele răsfirate prin părul meu. Poate este mai răcoare acolo... - Și cine pescuiește în locul nostru? - Lasă-i ca să ia și ei o pauză! Nu simți cum te toropește căldura și te îndeamnă la somn? Hai, ridică-te, să iau pătura s-o mut sub pini. Anevoie și parcă fără chef, m-am ridicat, în timp ce ea, grăbită, a luat pătura și a mutat-o la câțiva metri sub umbra pinilor și la adăpostul tufei de măceș. Dacă nu te uitai atent
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
ia și ei o pauză! Nu simți cum te toropește căldura și te îndeamnă la somn? Hai, ridică-te, să iau pătura s-o mut sub pini. Anevoie și parcă fără chef, m-am ridicat, în timp ce ea, grăbită, a luat pătura și a mutat-o la câțiva metri sub umbra pinilor și la adăpostul tufei de măceș. Dacă nu te uitai atent, nu știai că acolo există un loc unde poți să te odihnești, sau să te ascunzi de ochii curioșilor
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
trebuia și așteptam cu nerăbdare să aflu ce noutăți voi descoperi într-o partidă de amor, la firul ierbii verde, în mijlocul naturii. Când m-am așezat lânga ea, era numai în slip, întinsă comod și lasciv, ca o felină, pe pătura frumos aranjată la umbra pinilor. Parcă natura a creat acest platou în acea pantă abruptă a malului, special pentru dragostea în acest cadru, ferită de ochii curioșilor de ocazie. Îmi era dor de ea din nou, vroiam s-o simt
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
buzele subțiri, dând asediu prin sărutări prelungi, coborând din ce în ce mai jos, spre abdomen, apoi printre pulpele sale Simțeam relaxarea corpului său la atingerea gurii și a mâinilor mele grăbite și poziționarea lui cât mai comodă pe spate, cu picioarele răsfirate pe pătură. Era deschisă total, aștepta doar primirea plăcerilor. Încă ne mai jucam prin mângâieri și sărutări, întârziind voit acuplarea celor două corpuri. Frământam slipul ei micuț cu flămânzenia mea, în timp ce buzele îi căutau lobul urechii pentru a-l ronțăi ca pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă sub copaci. Din nou m-a detronat la slujba de serv și a trecut la comanda „ostilităților”. De data aceasta, simțeam eu pe spate denivelările terenului pe care eram așezat, dar cine le mai dădea importanță? Cu o mână
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
eram prea departe, am strigat fără să vreau: - Acum.... gata.... acum... sunt terminat... tu? - Nu ai simțit? Și eu am fost gata odată cu tine... A fost o nebunie! Mulțumesc, iubitule! - Nu știam că asemenea senzații se pot trăi pe o pătură, la umbra unor pini, în mijlocul naturii - am completat eu, trăgându-mi sufletul după atâta efort. Câteva minute de liniște și revenire binefăcătoare se așternuseră peste cuibușorul nostru din mijlocul naturii, în care zăceam amândoi zdrobiți de profunzimea iubirii depline. - Da
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
-o eu bănuitor. - Pregătirea bagajelor, de exemplu. - Bine atunci, facă-se voia ta, scumpă prietenă. Eu mă ocup cu strânsul uneltelor de pescuit și al bagajului mare, iar tu cu restul. După un scurt sărut luat din fugă, adunând amândoi pătura și trăgând-o după noi s-o scuturăm pe malul lacului, am trecut la treabă și ne-am apucat să strângem tot ce împrăștiasem pe Valea Mare, pe care o voi numi de-acum Valea Iubirii. Totuși, am lăsat ceva
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
profet, un deschizător de drumuri în „politologie”. Acum se descoperă un Eminescu antisemit cu o mare ură față de evrei și de „greci”. Dar el n-a avut antipatie față de evrei, pe bază de rasă, el a văzut în ei o pătură superpusă care trăiește din snaga țăranului. Atât evreii cât și grecii trăiau pe spinarea omului care muncește fizic, ocupându-se cu comerțul sau cu alte meserii nelucrative. A. C. Cuza se consideră un discipol al poetului în materie de antisemitism. Tot
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
a timpului necesar cuplului, cauzează tensiune. Dacă aceste conflicte nu sunt rezolvate pașnic, pot degenera în agresiune: de la abuzuri verbale până la violență fizică. Nu există categorii sociale în care violența domestică să nu fie un risc, aceasta predomină în toate păturile sociale, indiferent de nivelul de educație, situație financiară, vârstă sau religie”, afirmă psihologul Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life. În altă ordine de idei, specialistul afirmă că violența în familie se transmite și generațiilor viitoare, până la a treia generație, deoarece
25 NOIEMBRIE – ZIUA INTERNAŢIONALĂ DE ELIMINARE A VIOLENŢEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR de TĂNASE TASENŢE în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370501_a_371830]
-
operă trebuie să trăiască în lume ca „[...]o rază care pătrunde drept înainte, ca un balon de la o luminație, care se umflă în lături”. Pentru ca arta să-și atingă scopul creării ei, pentru ca ea să pătrundă în cele mai largi pături de cititori, pe lângă conștiință, onorabilitate literară, cinste profesională și prestigiu de atelier, trebuie să aibă o limbă vie, pe înțelesul tuturor: „[...]trebuie să vorbești pe limba timpului dacă vrei să fii înțeles. Trebuie să te priceapă și o babă ramolită
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
aceste rânduri: “Bună Paulian, Mă numesc Corina. Îți doresc din suflet să îți găsești adevăratul drum în viață! Baftă! Să nu te descurajezi niciodată!“ Am scris și i-am strecurat bilețelul în pat, între rombul făcut de cearșaful plic și pătură, lăsând un capăt afară, pentru ca el să îl poată observa. Am scris și am plecat cu ochii plini de lacrimi. Cu câteva ore mai devreme, aici răsunase “Gaudeamus Igitur”, imnul tinereții. “Să ne bucurăm, așadar! ”, spunea cântecul. “Trăiască școala!... Trăiască
O ADOLESCENȚĂ ÎN HAINE MILITARE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369529_a_370858]
-
gusturile, obiceiurile și preferințele artistice. Una din cele mai mari consecințe a Revoluției tehnologice, pretutindeni în lume este părăsirea obiceiului de a citi, ba chiar în multe țări a unei atitudini ostile, chiar de ură față de intelectuali sau a unei pături elitiste. De exemplu, chiar la noi sunt posturi TV și ziare, ce împroșcă cu noroi cei câțiva intelectuali cu o poziție în societate (A.Pleșu, G.Liiceanu, H.Patapievici, R.Paraschivescu, M.Cărtărescu,etc). După cum constata Sever Voinescu în suplimentul
CE SĂ CITIM ÎN ACEASTĂ VARĂ de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370639_a_371968]
-
Ținuta „grotescă“ a lui Costea Modrigan pare a sugera și posibil-minereasca-i „fruntășire“ / „liderită“ ca purtător de muncitorească / militară șapcă leninistă / stalinistă, la modă, în acele vremuri: «Pe la începutul lui cincizeci răsărise în Lupeni unul Costea Modrigan; era înfășurat într-o pătură zdrențuită, năclăită de praf, iar în picioare avea opinci grele din roată de camion, cusute cu sârmă; șapca soioasă și cârpită îi stătea anapoda, parcă i-o așezase cineva cu furca; de sub cozorocul șepcii răsărea sprâncenele ca niște aripioare de
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > A NINS... Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului A nins și suntem mai curați Cu-această pătură de nea, Ce poartă pururea cu ea Iubiri ca-ntre surori și frați. A nins și-a dispărut și larma Acestei lumi mult prea nebune, Care-a uitat că e anume Aici, ca să-și urmeze karma. A nins și ne-
A NINS... de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368090_a_369419]
-
se auzi scârțâitul porții grele din fier. Cineva intrase și scările vechi din lemn putred începură să geamă sub greutatea celui care le călca. Pașii se opriră în dreptul ușii și un ciocănit ușor se auzi în toată încăperea. Dolores dădu pătura la o parte cu grijă, se ridică și apăsă clanța. - La ce oră a murit?, întrebă doctorul sigur pe el. - Șst!, spuse Dolores încet. Doarme... - Cine? Carmen? - Da, și ea. Dar și Josémaria, ciripi mama fericită. Doctorul își făcu o
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
ești veselă... - Lasă, nu mai băga și tu în seamă o bătrână nesuferită ca mine, zâmbi ea. - Dar tu nu ești bătrână, bunico. Nu ai decât șaizeci și cinci de ani. Hana și Keiko râseră amândouă și dădură să se ridice de pe pătura Sakurei. Fetița însă, mai iute decât cele două femei, le prinse de mână cu o dexteritate pe care doar cei nevăzători o pot avea. - Nu plecați!... Bunico, hai, te rog, spune-mi... De ce te-ai întristat? Keiko se așeză înapoi
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
brațe i se zbârli deodată. Conexiunile pe care le făcea în creier erau mult mai profunde decât ale celorlalți copii de vârsta ei și, de cele mai multe ori, uimea pe cei maturi cu inteligența și logica sa. Își întinse piciorul sub pătură, se trase pe spate și puse capul pe pernă apoi, cu ochii opaci, privi spre becul pe care nu-l vedea. - Bunico, tu nu ești rea, nu?, întrebă serioasă. - Eu zic că nu, iubita mea, dar nu știu ce spun alții... Keiko
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Keiko își privi fiica, apoi o mângâie pe Sakura pe părul negru ca abanosul. - Dar de ce mă întrebi? Sakura ocoli răspunsul cu dexteritate. - Întrebam și eu așa... Hana se ridică de pe pat, iar Keiko imită gestul. Se aplecă, apucă de pătură și o trase ușor peste Sakura până sub bărbie. - Hai, noapte bună, îngeraș! - Noapte bună, mami! Noapte bună, bunico! Cele două femei zâmbiră și ieșiră din cameră fără zgomot. Hana însă se mai întoarse o dată și o privi spre Sakura
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
un ritual al pierderii numelui dinainte și a dăruirii, de către o persoană aleasă a satului, care va deveni nașa de botez a copilului, a unui alt nume. Într-o noapte, trecut de miezul nopții, mama dăruiește copilul acoperit cu o pătură de culoare închisă celei care îi oferă o mână de bani și îi schimbă numele în Margareta în loc de Mihaela. Copilul, cu voia preotului, va fi botezat din nou pentru ca duhul rău să nu îl mai cunoască. Ceremonialul botezului va avea
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
obține un post de perceptor, adică de funcționar însărcinat cu colectarea taxelor. Această îndeletnicire, prea puțin populară, îl pune pe Pena în contact nemijlocit cu realitatea, în cele mai dureroase forme ale ei. Are contact direct cu cele mai sărmane pături ale populației, vede nesfârșită foame și chin, și aceste experiențe nasc o operă profundă, autentică, care alternează poemele zbuciumate, descrieri ale unui chin neîntrerupt, cu sarcasmul mușcător al epigramelor și cu incredibilul pamflet social și politic care e „Moneda fantazienilor
ION PENA, UN AUTOR VIZIONAR DE LORENA LUPU, REVISTA ORIZONT, TIMISOARA de ION PENA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370177_a_371506]
-
sale și-a început să sugă scuturând codița. - Skîîîîțțț! Na, c-am prins în poză și oițele cu berbecuții! Nu s-au oprit, au urcat mai sus, acolo unde se vedea pădurea. Aici au decis să facă popas. Au întins pătura sub un brad mare și rămuros, unde soarele încălzea puternic. S-au așezat să se odihnească. Era atât de cald, de le-a venit să facă și plajă. Și ce priveliște grandioasă aveau în fața ochilor. Poienile pe coamele munților, iarba
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]