6,523 matches
-
de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă-l așa, e grozav! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
barbare... Cum? Amory chicotise. — Ce-ai spus, Amory? — Am spus, continuă, Beatrice. — Asta a fost tot, doar că s-a repetat mereu - grădini ce exhibau culori pe lângă care astea ar părea veștede, luni ce se Învârteau și se legănau, mai palide decât luna de iarnă, mai aurii decât luna la vremea secerișului... Și acum ești refăcută, Beatrice? — Pe deplin - atâta cât voi fi vreodată. Nu sunt Înțeleasă, Amory. Știu că nu mă pot exprima satisfăcător pentru tine, Amory, dar nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aia e de o bunătate de aur. Îmi pot da seama. Continuau să meargă, pierduți În mulțimea de pe Broadway, visând pe aripile muzicii care răzbătea din restaurante. Fețe noi se aprindeau și se stingeau ca un milion de lumini, fețe palide sau Îmbujorate, obosite, dar menținute În formă de o excitație epuizantă. Amory le privea fascinat. Acum Își făcea planuri de viață. Avea să fie un locuitor al New York-ului, cunoscut În toate restaurantele și cafenelele, pus la costum elegant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să mai șadă puțin pe treptele din față, așa că le-a urat noapte bună. În spate, unde se mai zărea ultima geană a asfințitului, marea tapiserie a arborilor se Întunecase și promitea fantome. Luna timpurie scălda arcadele Într-un albastru palid și, Împletindu-se În noapte, intrând și ieșind din urzeala razelor de lună, se auzea un cântec, un cântec care conținea multă tristețe, unul plin de regrete infinite pentru scurgerea rapidă a vieții. Amory și-a amintit că un absolvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
orele, În timp ce el stătea Întins pe sofaua lui Amory, cu ochii Închiși, ascultând: „Dar adormită e sau trează? Gâtul ei De-aproape sărutat, ai are-o urmă purpurie Acolo unde sângele Îndurerat e-mpiedicat să iasă; Blând, blond, trup Înțepat mai palid cu o pată.“ — Grozav, spunea Kerry În șoaptă. Pe gustul lui Holiday ăl bătrân. Îmi Închipui că a scris-o un mare poet. Tom, Încântat că are un public, recita la Întâmplare din antologia Poeme și balade, pînă când Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
minunat În seara aceasta, În special scena lor romantică din cămăruță, cu mâinile lor Împreunate și cu inevitabilul Încântător de aproape. Viziunea vieții ei viitoare era alcătuită din astfel de scene, Înșiruite la nesfârșit: sub clar de lună, În lumina palidă a stelelor, pe bancheta din spate a unor limuzine Încălzite, În mașini de teren joase, dar comode, oprite la umbra pomilor - numai băiatul era, poate, altul, dar cel de acum era atât de dulce. El i-a luat blând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
despre valurile triste ale mării. Pe urmă, Kerry a observat În mulțime un chip care i-a atras atenția și, repezindu-se, a reapărut după o secundă cu una dintre cele mai urâțele fete văzute vreodată de Amory. Gura ei palidă se Întindea de la o ureche la cealaltă, dinții Îi erau proiectați În afară, ca un ic solid, și avea ochi mici și sașii, care priveau insinuant de pe lângă suprafața mare a nasului. Kerry, curtenitor, a făcut prezentările: — Numele ei e Kaluka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
N-am destule de cap, mai și râzi de mine! Atunci Amory a gafat din nou: — Păi, situația este comică, Isabelle, și deunăzi vorbeam despre importanța simțului umorului... Ea Îl privea cu ceva ce nu era zâmbet, ci un ecou palid, Încruntat, al unui surâs, În colțul gurii. — O, taci odată! a strigat brusc și a luat-o la fugă spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care n-au nici un sfanț ca să ia meditații și trebuie să studieze pe parcursul trimestrului, de ei mi-e milă, Îl anunțase el pe Amory Într-o zi, cu o camaraderie vlăguită, exprimată prin felul cum Îi atârna țigara pe buzele palide. Pentru mine ar fi o plictiseală mortală, există atâtea altele de făcut la New York În timpul semestrului. Oricum, presupun că habar n-au ce pierd. Atitudinea domnului McDowell degaja o asemenea impresie de cumetrie, Încât Amory aproape că-l Îmbrâncise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
albă... Nu va uita niciodată strada aceea... Era un bulevard larg, mărginit pe ambele părți de clădiri albe identice, cu geamuri Întunecate. Blocurile se Întindeau cât vedeai cu ochii, scăldate În lumina vie a lunii, care le făcea să pară palide precum calciul. Amory Își imagina că În fiecare exista un ascensor, un groom de culoare și un tablou cu chei; că fiecare bloc avea opt etaje și nenumărate apartamente de trei sau patru camere. A fost bucuros să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pleci nicăieri, Amory. — El parcursese jumătate din distanța până la ușă. — Hai, Amory, rămâi cu noi! Ți-e rău sau ce? Stai o secundă jos. — Bea niște apă. — Bea niște brandy... Liftul era aproape, liftierul de culoare era pe jumătate adormit, palid ca bronzul livid... Vocea imploratoare a Axiei plutea În puțul liftului. Picioarele alea .. picioarele... Când liftul a ajuns la parter, picioarele i-au intrat În câmpul vizual, În lumina electrică bolnăvicioasă din holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În Întuneric? Dar dacă ar Întâlni un om bun, care să Înțeleagă ce-i spune și să audă târșâitul ăsta Îngrozitor de pași... Pe urmă târșâitul s-a apropiat brusc și un nor negru s-a așezat peste lună. Când lucirea palidă a conturat din nou cornișele, târșâitul ajunsese deja În dreptul său și Amory a crezut că aude o răsuflare domoală. Brusc, și-a dat seama că pașii nu erau În spate, nu fuseseră niciodată În spate, ci erau În față, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de tradiție Înnăscută sau ca o rugăciune venită de undeva departe de noapte. Apoi s-a auzit ceva ca o bătaie slabă de gong și prin fața ochilor i-a trecut ca un fulger, la jumătate de metru distanță, un chip palid și deformat, cu un soi de răutate infinită care Îl contorsionase ca pe o flacăruie În vânt, dar Amory a știut, În acea fracțiune de secundă În care s-a auzit bătaia gongului și ecoul ei grav, că era chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pașii ei, iar ochii ei catifelați, Întâlnindu-i pe ai lui, Îl vor Îmbăta mai strașnic decât vinul. Până și visurile sale erau acum viori Îndepărtate, plutind ca sunetele estivale În văzduhul văratec. Camera era cufundată În Întuneric, cu excepția lucirii palide a țigării lui Tom, care ședea lângă geamul deschis. Închizând ușa după el, Amory a rămas o clipă cu spatele sprijinit de ea. — Hello, Benvenuto Blaine. Cum a mers azi publicitatea? Amory s-a trântit pe canapea. — Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a noua. Totul nu-i decât mantii, sentimentalism, ruj spiritual și leacuri universale. Să-ți spun eu: nu există Dumnezeu și nici măcar o bunătate abstractă clară, așa că totul trebuie rezolvat pentru individ chiar de către individ, aici, sub frunțile Înalte și palide ca a mea, iar tu ești prea pedant ca s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
săptămâna trecută. Au rămas câteva minute față În față, urându-se reciproc cu tristețe amară. Dar de vreme ce Amory se iubise pe el Însuși În Eleanor, ceea ce ura acum nu era decât o oglindă. Ipostazele lor prefăcute se risipeau În aurora palidă ca niște cioburi de sticlă. Stelele se șterseseră de mult de pe cer și nu mai rămăseseră decât micile răbufniri suspinate ale vântului și tăcerile dintre ele... Dar sufletele dezgolite sunt Întotdeauna sărace și el s-a Îndreptat curând spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
splendoarea sau ce ne-a legat Adânc În vreme, când vara părul și l-a despletit? Umbre iubeam și tiparul de ele pe sol aruncat, Tapițerii mistice, abia vizibile În aerul neclintit. Aceea fu ziua... și noaptea unei alte istorii, Palidă ca un vis și umbrită de pomi ca trași cu creionul; Strigoi de stele treceau, căutătoare de glorii Ne șopteau despre pace, tânguielile brizei ținându-le isonul; Ne șopteau despre vechi credințe moarte, spulberate de zi, Tinerețea fiind banul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ironia aceea sălbatică, În voioasa disperare Care, cum am văzut pe vremuri, te-mbătrânește. Ca un spectru treci plutind În fața ploii, care Peste câmpii flori fără tulpini risipește. Cu vechile-ți nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la urmă, pocniturile În serie ale scaunelor rabatabile au anunțat că plasatoarele se apucaseră de curățenie. Orașul New York nu dădea impresia că se trezește la viață, ci mai degrabă că se Întoarce pe partea cealaltă În pat. Treceau grăbiți indivizi palizi, care-și țineau cu degetele gulerele de la haine; un roi mare de fete-coțofene obosite, de la un magazin universal, se Înghesuia cu țipete și râsete stridente, câte trei fete la o umbrelă; a trecut și o patrulă pedestră de poliție, agenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-a-ntors și-mi cere halterele și io n-am de unde să i le dau, că halterele sunt la tine. Așa m-am amărât, că n-am știut ce să-i zic! Și așa era de frumos, săracu, cu costumul ăla, palid ca un înger! Și io i-am zis nu știu, băiatul tatii, unde sunt halterele, nu știu ce-a făcut mă-ta cu ele. Și el s-a uitat așa trist la mine și p-ormă s-a dus așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la nuntă, nevastă-mea e gravidă. Vă rog să nu mă obligați să folosesc forța fizică! Nu, Contesa nu voia ca el să folosească forța fizică. - Vă rog să mă iertați! Mărgăritare de lacrimi începură să-i curgă pe obrajii palizi. După întâlnirea nepregătită de data trecută, Contesa își petrecuse clipele de trezie din ultimele cinci luni visând la următoarea întâlnire cu Popa. Ea va purta rochia albă cu perle. Domnul Popa se va târî în genunchi, căutând să-i sărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
da, mă cunoaște! țipă Mariana, puțin cam prea grăbită, prin ferestruica veceului. Așa se face că Horațiu și nea Ovidiu primiră locuri chiar lângă scena improvizată. Văzând-o pe Marcela care își așeza cu grijă și emoție acuarelele, Ovidiu, încă palid după episodul cu whisky-ul, se făcu mic, ascunzându-se cât putea după portretul lui Sorinel. Mariana, având acum o motivație mult mai puternică, fugi în odăiță să se machieze. Aici Mișu, în fața oglinzii, își repeta discursul introductiv. Mișu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Gustul familiar îl înduioșase pe agent, care, deși la început reticent, până în clipa apariției lui Mișu dăduse gata o sticlă și acum îi arăta lui Ovidiu poza câinelui lui, Lucky. - Lucky, Lucky! îndreptă el un damf de whisky spre fața palidă a lui nea Ovidiu, care se abținu cu greu să-l gratuleze pe Lucky cu părerea lui despre whisky. Gabrielescu, cot la cot cu camaradul american, terminase cealaltă sticlă, întrebându-se melancolic dacă un transfer la F.B.I. nu era preferabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
la supracontrol. Cam pe la zece, ca să am timp să mă întorc acasă cu tramvaiul. Era fabulos. Portarul încuia poarta, își lua bâta și o porneam. El înainte, eu în urmă, aproape fără să scoatem o vorbă. Intram pe scenă. Lumina palidă a avertizoarelor de foc trimetea la vedere toate umbrele spectacolelor care se ținuseră acolo. Pe unele le știam, altele îmi erau cu desăvârșire necunoscute, le simțeam vibrația, mi se părea că mă ating intenționat, ca pe unul cu care voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu ceva timp în urmă aceste limite. S‑au năpustit cu dinții lor ascuțiți asupra cordonului ombilical vinețiu, ce‑i ținea legați de anumite locuri predestinate, și l‑au secționat. Urma de sânge li se scurge pe bărbie. Două limbi palide, limba lui Rainer și limba Annei, ling bine locul. În curând, din limita naturală a nașterii n‑o să mai rămână nici un rest de piele. Spații infinite se deschid, cu un soare rece precum gălbenușul întreg, în lapte. Dacă e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]