3,126 matches
-
și nu în ultimul rând, vă sunt recunoscătoare pentru eliberarea mea din exilat. -Voi, scafandrii, sunteți pământeni și vă întoarceți la casele voastre, dar voi, piticii, Sid și Sad, Obon și Obona, Miru și Mira, Dumu și Dimi, Pin și Pan sunteți oaspeții mei, iar dacă vă place la noi, puteți chiar locui în Împărăția Mării. Viola, cea provocatoare Viola era o cățea cu părul galben, de un soi nobil. Se uita cu o privire inteligentă în lume. Toată ziua stătea
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
rar se întîmplă ca să mediteze pune Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb; Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată? S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles; Munte cu capul de piatră de furtune detunată, Stă și azi în fața
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la răsărit, spre culmea Stânișoarei, cât și spre apus, pe sub piscurile Pietrosului și ale Ceahlăului.” (Simion Mehedinți ) Cerințe: 1. Subliniați expresiile frumoase. 2. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3. Rezumați informațiile noi într-o compunere folosind panul de idei: Pământul stămoșesc, denumire,înfățișare. Locuri minunate, caracteristici, importanța lor. Sentimente și gânduri despre spațiul mioritic. „E ora 7 dimineața. Pe câmpia întinsă de la marginea orașului Timișoara, avionul așteaptă gata de pornire. În câteva clipe ne ridicăm de la sol
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
umorului. Câteodată avea ocazie să râdă. — Oamenii cuceriți tind să fie spirituali. Nu-ți plac polonezii foarte mult, unchiule. Cred că una peste alta eu Îi plac mai mult decât m-au plăcut ei pe mine. Și În definitiv un Pan mi-a salvat viața. — Și Shula la mănăstire. — Da, și aia. Au ascuns-o călugărițele. — O țin minte pe Shula acum ani de zile În New Rochelle, cum cobora scările În cămașa de noapte, și nu era puștoaică, avea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
O, da. Scrie și În ziare. Te-ai duce acolo? Dacă m-aș duce! Într-o clipită, spuse Wallace. În spațiu - În spațiu? Te cred și eu că m-aș duce. Aș zbura. De fapt, deja m-am Înscris la Pan Am. — Unde? — La liniile aeriene. Din câte știu, am fost a cincisute douăsprezecea persoană care a sunat pentru o rezervare. — Deja fac rezervări pentru o excursie pe lună? — Clar că da. Sute de mii de oameni vor să meargă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se prăbușea într-o cascadă îngustă înspre pârâiașul de jos, în lungul căruia creșteau tot soiul de plante ciudate și portocalii. O clipă, Jina a închis ochii. Când i-a deschis din nou, Zach era pe marginea povârnișului, gol ca Pan și decorat cu frunze galbene de plop și praf de pin. Jina și-a închipuit cum ar crește un copil în sălbăticia aia, cum ar alerga în picioarele goale, cum ar învăța să tragă cu pușca înainte să deprindă cititul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
periculos decât pugilatul. Ca și în pugilat, timp de douăsprezece secole s-au desfășurat campionate de pankration pentru copii (de peste doisprezece ani) în cadrul jocurilor de la Olympia. Pannonia: corespunde aproximativ teritoriului Ungariei actuale, cuprins între Dunăre și Sava. Panoplia: din grecescul pan („întreg“) și hoplon („armament“); desemnează întregul echipament al vechilor hopliți. Ulterior va indica echipamentul ofițerilor romani, deoarece aceștia vor păstra armele greco-macedonene din epoca monarhic-republicană. Parma: scut rotund, ușor convex, folosit în mod obișnuit de cavalerii romani și de gladiatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acolo și i-au spus că deja s-au instalat și o să fie bine, cum pentru toți există câte o bucurie“. Era agitația după felurite formalități. Erau bocăniturile nesfârșite, zi și noapte, în atelierul de tâmplărie și dogărie al lui pan Dumiskievici. Bătrânul slab, lung și veșnic cu pipa maronie în colțul gurii, renumit pentru firma atelierului pe care până la naționalizare o ținuse pe acoperiș, între cele două hornuri ale clădirii: La ATELIERU principal DOAGE și MOBILĂ pentru toată ONOR CLIENTELA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Firma o mai păstra atârnată pe un perete, deasupra bancului de tâmplărie, și putea fi văzută din stradă, prin vitrina largă a atelierului. Era unul din locurile mele preferate pe drumul de întoarcere de la școală. În acele zile premergătoare plecării, panul avea de lucru din plin la lăzile în care aveau să fie încărcate lucrurile celor ce porneau în marea aventură, urmând a fi trimise pe căile atât de pline de taine spre Israel. Erau drumurile zilnice la gară, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
centrat, în partea de sus a paginii) Pagină separată, de dreapta Aflat la pupa vasului SS Loch Lomond, Jonathan Bridgeman urmărește cum acesta se pune în mișcare, o dungă de vopsea albă pe albastrul apei. Deși traversează apa întunecată, „kala pani“, nu simte nimic rău, nu se simte secătuit de merite sau de valoare. Chiar sub parapet, spuma albă a apei pare de un verde pal, fosforescent, culoarea nălucilor sau a curei cu radium. Aerul nopții este cald și sub puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
perplexitate: dispăru în gaură, se întoarse iar și, încercînd să tragă nuca înăuntru, repetă de cîteva ori operația. Zgomotul nucii îl înfricoșa. „Fiecare cu problema lui.” Nici traiul de șoricel nu-mi mai păru lipsit de griji. Uni, doni, trini, pani, Isca, pisca, doghimani... (folclor copilăresc) Mai erau puține zile pînă să înceapă școala. Însoțit sau nu de domnișoara Cornelia, cutreieram, sub cerul acoperit cu o perdea subțire prin care, metalică, răzbea lumina, satul. Virate în picaj, catralioane de muște se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
năvălit în minte, și a pornit să povestească: --Pe lângă vânzări și cumpărări a tot felul de acareturi, la 22 iulie 1650 (7158) “Io Vasilie (Lupu n.n) voievod, domn al Țării Moldovei”, hotărăște: “Iată acest... cinstit boier al nostru, pan Toderașco mare logofăt,... i-am dat... un loc de casă, cu case gata și cu pivniță de piatră, pe Ulița Mare, care a fost mai înainte dreaptă cumpărătură socrului domniei mele Coste Băcioc vornic, și casele au ars de câteva
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Pe altă parte a clopotului, meșterul restaurator a adăugat icoana Sfinților Petru și Pavel, cu numele lor în limba greacă și cu următoarea inscripție în limba greacă: ,,Din întâmplare sfărmându-se, prezentul clopot a fost turnat din nou cu cheltuiala panului Iota, arhimandrit și egumen al sfintei mănăstiri Cetățuia fiind domnul Matei în anul 1816 aprilie 23”. Acest clopot este în stare bună de funcționare și se află în clopotniță. Clopotul mijlociu, 1669 Clopotul: buciumul lui Duca, 1669 Clopotul mijlociu, rămas
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
chiar la casa din fața noastră. Stăpânirea ei este întărită la 22 iulie 1650 (7158) de Vasile Lupu voievod, care spune: „Io Vasilie voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al łării Moldovei. Iată acest adevărat credincios și cinstit boier al nostru, pan Toderașco mare logofăt, a slujit înainte sfânt răposaților domni,...cu dreaptă și credincioasă slujbă, iar astăzi slujește domniei mele. De aceea, și noi,...l-am miluit...și i-am dat...un loc de casă, cu case gata și cu pivniță
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cu aproximație 1546 - ea se afla la marginea de miază noapte a Iașilor. Anul zidirii a fost dedus dintr-o adnotare în limba slavonă făcută pe un Tetraevanghel. După traducerea lui Melchisedec, acolo se spune: „Acest Tetraevanghel l-a ferecat panul Ioan Golăi, marele logofăt, și soția sa Ana, pentru sufletele lor și ale părinților lor și ale copiilor lor, și îl dădu spre ruga sa în biserica cea de piatră din Iași unde este templul Înălțării Domnului Dumnezeu și Mântuitorului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bisericii? O inscripție greu descifrată de episcopul Melchisedec? N-am să tăgăduiesc că ai dreptate, părinte. Ca drept dovadă, am să amintesc ce scria pe acea piatră: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului duh. Binevoi robul lui Dumnezeu panul Iurie Danco și zidi acest templu, spre ruga Arhistratigului Mihail și Gavriil și celorlalte puteri netrupești, și spre pomenirea sie și părinților sei și pentru toți reposații; și sa săvârșit în zilele Evseviosului Ioan Petru Voievod (Rareș), în anul 7049
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Amy vrea să viziteze magazinul Warner Bros. ca să îi ia nepoțelului său un cadou de ziua lui. Mă supun, pentru că sunt, oricum, doar un copil mai mare. Serios! Când am fost la Disney World, am făcut turul lumii lui Peter Pan de nu mai puțin de cinci ori și tot mai voiam să mă duc o dată. Mama și tata au pus în cele din urmă piciorul în prag și au spus că ajunge. Aveam douăzeci și cinci de ani pe atunci. Sunt atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
simtă respirația, multele, feluritele ei mângâieri și sărutări până când viermele nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi se adună... Păstrează ritmul!... Lauri... Nu, fără lauri!... Cununa... Da... Cununa de iederă să-mi pună... Risipiți prin odăi, invitații se odihneau pe fotoliile cu tapisserie Aubusson, pe scaunele aurite sau între pernele divanurilor și canapelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
citește, că tu mereu ai o carte la tine. Nu e adevărat, uneori am doar reviste. Bene. Rămăsesem la 347. Dezlipesc semnul de carte și citesc: „prin figura țapului revine hircus sacer, animalul simbolic sacru identificat de greci când cu Pan, când cu Dionisos însuși”. Pleoapele cad peste șirul de litere. De după molid apare un țap enorm, negru. De pe spinarea lui, goală, ținându-l de coarnele încolăcite, mă fixează Adelina. Din somn m-a smuls Sabina: îmi penetra nările și urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
deliberării în Sfatul Țării; guvernul român primea solicitările de unire venite de peste Prut și urma să-și expună poziția oficială după exprimarea votului Sfatului Țării. În ședința guvernului din 23 martie, la care au participat, pe lângă I. Inculeț, D. Ciugureanu, Pan. Halippa și C. Stere, s-a hotărât ca aceștia să supună imediat chestiunea unirii în Sfatul Țării. În ședință, premierul Ciugureanu s-a referit din nou la amenințările Ucrainei, care - sublinia el - reprezentau un adevărat pericol pentru integritatea Republicii Moldovenești
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
a Regelui unirea Basarabiei și au sărbătorit pe străzile orașului și în Piața Unirii înfăptuirea actului național. În cuvântul Regelui Ferdinand, rostit în cadrul dejunului oficial de la Palat, dat în cinstea delegației basarabene - din care făceau parte I. Inculeț, D. Ciugureanu, Pan. Halippa, C. Stere, T. Ioncu, arhimandritul Gurie ș.a. - se preciza importanța momentului: „Înfăptuirea unui vis care demult zăcea în inimile tuturor românilor de dincolo și de dincoace de apele Prutului”. Urându-le bun venit, Regele declara: „V-ati alipit în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
soția inginerului, Srimati Devi Indira, îmbrăcată într-o sari albastră, cu șal albastru muiat în aur și cu picioarele goale, tălpile și unghiile roșite. Doamna nu știa aproape deloc englezește și zâmbea întruna. Probabil că mâncase în acea după-amiază mult pan, căci avea buzele sângerii. Când am privit-o, am rămas uimit; n-aș fi crezut că e mama Maitreyiei, ci mai degrabă sora ei cea mare, într-atît era de tânără, de proaspătă și de timidă. O dată cu ea venise și cealaltă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îmi apăru iarăși în fața ochilor, de astă dată mai caldă, mai umană, aproape zeflemitoare, cu zâmbetul ei fardat (căci, ceea ce e curios, fața ei și fața d-nei Sen se împlineau una pe alta în memoria mea, și gura înroșită de pan a mamei trecea alături de ochii mari și părul negru, adunat pe ceafă, al fetei). Rămăsei câteva clipe contemplînd-o, cu o mirare și o dulce suferință ispitindu-mi sufletul (să fi fost absența ei. să fi fost teama că în curînd-va
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care nu le cunoscusem), și lor le va repeta cuvânt cu cuvânt tot ceea ce vorbisem. Maitreyi mi se părea mândră și disprețuitoare. Adesea, la masă, îi surprindeam un zâmbet distant și puțin răutăcios. Pleca întotdeauna mai devreme, ca să mănânce pan, și cum trecea într-o odaie vecină începea să râdă și să vorbească Bengali. Cu mine nu vorbea niciodată când ne aflam mai mulți laolaltă; iar dacă o întîlneam singură, nu îndrăzneam eu. Mi-era teamă să nu calc vreo
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]