8,062 matches
-
spună; nu vroise să afirme că-i anost. Mma Ramotswe se holbă la ea. — Un logodnic cum? întrebă ea. Sunt norocoasă că am de logodnic... ce anume? Mma Makutsi își plecă privirea. Simțea cum îi ard obrajii și era buimăcită. Pantofii, cea mai bună pereche a ei, pantofii cu trei năsturei strălucitori cusuți pe fața de sus, îi întoarseră privirea, așa cum fac toți pantofii. Apoi Mma Ramotswe izbucni în râs. — Stai liniștită, o încurajă ea. Înțeleg ce vrei să spui, Mma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
anost. Mma Ramotswe se holbă la ea. — Un logodnic cum? întrebă ea. Sunt norocoasă că am de logodnic... ce anume? Mma Makutsi își plecă privirea. Simțea cum îi ard obrajii și era buimăcită. Pantofii, cea mai bună pereche a ei, pantofii cu trei năsturei strălucitori cusuți pe fața de sus, îi întoarseră privirea, așa cum fac toți pantofii. Apoi Mma Ramotswe izbucni în râs. — Stai liniștită, o încurajă ea. Înțeleg ce vrei să spui, Mma Makutsi. Poate domnul J.L.B. Matekoni nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de logodnic... ce anume? Mma Makutsi își plecă privirea. Simțea cum îi ard obrajii și era buimăcită. Pantofii, cea mai bună pereche a ei, pantofii cu trei năsturei strălucitori cusuți pe fața de sus, îi întoarseră privirea, așa cum fac toți pantofii. Apoi Mma Ramotswe izbucni în râs. — Stai liniștită, o încurajă ea. Înțeleg ce vrei să spui, Mma Makutsi. Poate domnul J.L.B. Matekoni nu-i cel mai popular bărbat din oraș, dar este unul din cei mai cumsecade. Poți avea încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ei o înțelesese, Mma Makutsi se grăbi s-o aprobe. — E de departe din soiul cel mai bun, întări ea. Dacă voi avea vreodată norocul să întâlnesc un bărbat ca el, sper să mă ceară de nevastă. Se uită spre pantofi, din nou, iar ei îi întoarseră din nou privirea. Pantofii sunt realiști, gândi ea, iar ei păreau să-i spună: Nici o șansă. Regretăm, dar n-ai nici o șansă. Ei bine, făcu Mma Ramotswe, hai să lăsăm la o parte discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
E de departe din soiul cel mai bun, întări ea. Dacă voi avea vreodată norocul să întâlnesc un bărbat ca el, sper să mă ceară de nevastă. Se uită spre pantofi, din nou, iar ei îi întoarseră din nou privirea. Pantofii sunt realiști, gândi ea, iar ei păreau să-i spună: Nici o șansă. Regretăm, dar n-ai nici o șansă. Ei bine, făcu Mma Ramotswe, hai să lăsăm la o parte discuția despre bărbați în general și să ne întoarcem la domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
servitorilor la 14.10. Erau două servitoare, exact cum anticipase. Una era mai în vârstă și avea laba gâștei ]n colțul ochilor. Era o femeie solidă, cu pieptul generos, îmbrăcată într-o uniformă verde de cameristă și o pereche de pantofi albi scâlciați, de felul celor purtați de infirmiere. Femeia mai tânără, care părea să aibă vreo douăzeci și cinci de ani, vârsta lui Mma Makutsi, purta un halat roșu și avea un chip pasional, de copil răsfățat. Îmbrăcată altfel și machiată, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o femeie înțeleaptă, cu o experiență de viață mult mai mare decât a ei. Ea va ști ce-i de făcut. Mma Makutsi își făcu o cană de ceai de rooibos și se așeză comod pe scaun. Se uită la pantofii ei cu trei năsturei strălucitori. Oare ei or ști răspunsul? Probabil că da. CAPITOLUL PAISPREZECE La cumpărături în oraș În dimineața succesului remarcabil dar și însoțit de complicații al anchetei desfășurate de Mma Makutsi în problemele domnului Letsenyane Badule, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
invariabil pe cele mai ieftine, insistând cum că astea îi plac cel mai mult. Băiatul păru mult mai interesat de cumpărături, își alese cele mai vesele cămăși pe care le găsise și i se puse pata pe o pereche de pantofi albi la care sora lui îl sfătui să renunțe pe motiv că erau absolut nepractici. Nu trebuie să-i cumperi perechea aia, Rra, îl sfătui pe domnul J.L.B. Matekoni. Se vor murdări repede și-i va arunca cât acolo. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
multă lumină afară. Dintr-o dată mi-am dat seama că lângă colibă-i cineva și m-am sculat. M-am strecurat spre ușă și am deschis-o încetișor. Afară era americanul. Nu purta decât o pereche de pantaloni scurți și pantofii lui veldschoen. Era o noapte fierbinte. M-a întrebat: „Ce faci aici?“ Eu nu i-am răspuns nimic și, dintr-o dată, m-a împins și s-a uitat înăuntru. A văzut-o pe Carla acolo și, evident, a înțeles totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fost, alături de Robert Mugabe, principalul artizan al victoriei obținute de populația de culoare din Zimbabwe (fostă Rhodesia) în lupta purtată împotriva regimului colonialist condus de Ian Smith. Moneda națională a Africii de Sud. Subunitate monetara în Botswana, echivalentă cu 0,1 pula. Pantofi din piele netăbăcită, dintr-o bucată, fără talpă interioară. Colină în zona subdeșertică din sudul Africii FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Lacrimile girafei.doc PAGE 58
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe urmă i-a pus să strângă bomboane și acadele împrăștiate pe jos. Unii s-au împiedicat , alții s-au dezlegat să ia cât mai multe. Bozo stătea în fața lor, parcă dribla mingea, cu un pătrat de ciocolată pe vârful pantofului, c-un steguleț cu secera și ciocanul... cu o coroană din carton aurit pe cap, cu niște coarne ca de viking... Vreo două gagici au leșinat de emoție. - Îhî... Iau aparatul din geanta lui Tavi, îi verific blițul și, rotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
băboiul și unde aveam să mă duc? Te invit la mine în „garsonieră”. Deschide un dulap și-aruncă înăuntru, peste cazarele cu fișe, o parte din boarfe. - Stai și tu pe banchetă... A, dă-mi și papucii ăia de dedesubt... Pantofii cu noroi uscat pe tălpi dispar și ei în burta primitoare-a dulapului cu știință. - Fac imediat și-un nes, dar rece... Paharele sunt cam slinoase, le șterge cu-n colț de prosop, toarnă apă dintr-o sticlă de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
masă... Pot găsi oricând pe cineva, scriitori n-are Iașul?, da’ m-am gândit la tine pentru că suntem prieteni. Ce zici? *** A încuiat și yala de jos, se teme să n-o fure cineva. Înfig degetul în sonerie. Îi aud pantofii pe gresie. Pune ochiul pe vizor. Mă strâmb. - Nu sunt surdă, de ce suni așa ca nebunul? - Și tu ce te încui așa? - De ce nu-ți iei și cheia de jos? - Bine... Ce pute? Dulceag-putred... - Am dat c-un șpray de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Bine mai zici, ce adevăr ți-a ieșit pe gură... dar nu deschidem decât sticla de vin din bucătărie, tirbușonul, paharele-s acolo, sufletul nu, fermentează spurcatu’ și face bulbuci, câhhh, ca berea cu detergent. Se tolănește pe pat, aruncă pantofii, își masează picioarele. Urmăresc curburile, până la bata din dantelă neagră. Nu-mi dă atenție. - Acum vreo două sute de ani, tot îți puneau creștinii adevărați cărbuni sub tălpi, îți băteau ace sub unghii și te serveau cu niște oțet... - Cucută nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și-un sacou pentru tine... a, pot să aduc la tine și niște ferigi?”, „Eu rămân în Franța, ia-l pe Călinescu, n-am ce să mai fac cu el... și covorașul ăsta, poate-ți trebuie, ce număr porți la pantofi?”, „Mi s-au aprobat actele pentru Noua Zeelandă... uite-aici, televizorul, e încă în garanție, un dulăpior, îi pui tu mânerele, sunt în pungă, o etajeră, câteva discuri...” A, până și Alexandru, când s-a cărat în State, mi-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de metri, se aruncă mărunțiș, cerșetorii se bat pe el, se trec pe sub mort podurile. Lăsăm coșciugul, îl ridicăm, la naiba, a început să mă doară iar spatele. Am intrat pe cărare, e pietriș, simt colțurile prin talpa subțire-a pantofului. Înc-un pod, alte sacoșe cu etichete prinse-n bolduri. Dana se-apleacă, le lasă și tot ea le ridică repede din praf și le împarte cui trebuie. - Nu te mai mai băga în față! Știu eu cum trebuie, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște bibelouri și statuete ajunse prin casă nu știu când și cum și cobor repede să le las lângă gunoieră. Orice lucru aruncat mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
măăă Io măăă...”. O anorexică total aburită, cu o jumătate de kilogram de brățări pe ea, face un efort, se clatină, zornăie, se-ncordează și reușește să se cațere pe masă. Se odihnește în patru labe. I-a căzut un pantof. Se ridică mai întâi într-un genunchi, pe urmă în picioare. Ca un mus pe punte, în timpul furtunii, încearcă să-și păstreze echilibrul. - La dracu’ , fucking shit, cu toate prefăcătoriile! Suntem niș’ ipocriți, ne ascun’ în spatele convențiilor... cin’ suntem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să presărăm bicarbonat peste petele de sânge. Mare parte din viața de adult de până acum mi-am petrecut-o în picioare în mai știu eu ce studio, pentru o căruță de dolari pe oră, cu haine pe mine și pantofi în picioare, cu părul coafat și-un celebru fotograf de modă care-mi zice ce sentimente să-ncerc. El, țipând: Dă-mi senzualitate, păpușă. Flash. Dă-mi răutate. Flash. Dă-mi spleen existențialist detașat. Flash. Dă-mi intelectualism agresiv ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
nimeni nu reușește să-și satisfacă propriile nevoi sentimentale. Și exact atunci focul începe să muște din covorul de pe scări înspre curul gol al lui Evie, iar Evie țipă și sare în picioare și aleargă pe scări în jos cu pantofii ei albi cu toc cui făcuți scrum. Despuiată și fără păr, îmbrăcată în sârme și cenușă, Evie Cottrell dă fuga afară pe ușa din față spre un public mai numeros, oaspeții ei, argintăria și cristalurile și tulumbele de pompieri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încolo: Sari la pagina nu știu care. După care sari înapoi. Or să fie zece mii de stiluri distincte care, amestecate și îmbinate, poate c-or să dea naștere la cinci rânduri de toalete rafinate. Un milion de accesorii trendy, eșarfe și curele, pantofi și pălării și mănuși, și nici o haină adevărată cu care să le porți. Și chiar ai mare, mare nevoie să te obișnuiești cu senzația asta, aici, pe autostradă, la serviciu, în căsnicia ta. Asta-i lumea în care trăim. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și le ascundă. Am fost în prea multe case ca asta ca să mai aibă vreo importanță pentru mine, iar agentul pe care-l întâlnim zâmbește întotdeauna. Asta poartă uniforma standard, costumul bleumarin cu eșarfă roșu, alb și-albastru în jurul gâtului. Pantofi albaștri cu toc în picioare și poșetă albastră agățată la îndoitura cotului. Agenta imobiliară își mută privirea de la mâna mare a lui Brandy Alexander la signor Alfa Romeo, în picioare lângă Brandy, și pătrunzătorii ochi albaștri ai lui Alfa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
geoff. Și Evie zice: — Cu plăcere. Sora Katherine zice: — Dar tocmai ai mâncat de prânz. E cât se poate de clar că nimeni de-aici nu mă-nțelege. Zic: — Kong wimmer nay pee golly. Și Evie zice: — Mda, ăștia-s pantofii tăi, dar nu-i stric deloc. Și sora Katherine zice: — Nu, nici o scrisoare încă, dar le putem scrie deținuților după ce-o să dormi puțin, scumpo. S-au dus. Și. M-am dus, singură. Și. Fața mea, cât de urâtă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice tipul de la graniță lui Seth, fostul Alfa Romeo, fostul Chase Manhattan, fostul Nash Rambler, fostul Wells Fargo, fostul Ebergard Faber. Tipul de la graniță zice: Domnule, aduceți cu dumneavoastră vreun fel de marfă în Statele Unite? Vârful mic și ascuțit al pantofului meu se strecoară pe sub scaunul din față și-i aplică o lovitură noului meu soț. Detaliile ne înconjoară. Întinderile de noroi lăsate de mareea joasă sunt un pic mai încolo, cu valuri mici care vin unul după celălalt. Rondurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un aragaz, trage linia de la sânii tăi. Pentru o mașină nouă, începe linia invizibilă de la vagin. Ceea ce contează e că să fii manechin profesionist înseamnă să primești bani ca să reacționezi exagerat la lucruri cum ar fi prăjiturile de orez și pantofii noi. La Brumbach beam Cola dietetică pe-un uriaș pat roz. Sau ședeam în fața unei mese de toaletă, folosind pudră de contur ca să ne schimbăm forma fețelor, în vreme ce, la câțiva metri de noi, profilul vag al oamenilor ne privea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]