1,756 matches
-
a proclamat Doctor al Bisericii pe Sfanțul Isidor din Sevilla, în anul 1722. În anul 1723, a protestat, în van, contra invadării de către împăratul Carol al VI-lea a ducatelor de Parma și de Piacenza, care se aflau sub suzeranitate papala. A refuzat să retragă Bulla papala Unigenitus. Papă Inocențiu al XIII-lea l-a sprijinit pe episcopul român unit cu Romă Ioan Giurgiu Patachi, în demersurile acestuia pentru promovarea independenței Bisericii Române Unite cu Romă față de episcopiile și arhiepiscopiile de
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
Sfanțul Isidor din Sevilla, în anul 1722. În anul 1723, a protestat, în van, contra invadării de către împăratul Carol al VI-lea a ducatelor de Parma și de Piacenza, care se aflau sub suzeranitate papala. A refuzat să retragă Bulla papala Unigenitus. Papă Inocențiu al XIII-lea l-a sprijinit pe episcopul român unit cu Romă Ioan Giurgiu Patachi, în demersurile acestuia pentru promovarea independenței Bisericii Române Unite cu Romă față de episcopiile și arhiepiscopiile de riț latin din Ungaria. Papă Inocențiu
Papa Inocențiu al XIII-lea () [Corola-website/Science/305442_a_306771]
-
corupției unor benedictini. L-a înlăturat pe atotputernicul și nedemnul "Niccolò Cascia", care profitase de neimplicarea venerabilului papă Benedict al XIII-lea, condamnându-l pe Cascia la 10 ani de închisoare și la confiscarea averii. A îmbunătățit eficacitatea guvernării "Statului Papal", desi i s-a reproșat crearea unei loterii ca mijloc de a crește fondurile Statului. În raporturile cu marile puteri ale timpului, Clement a avut parte de aceleași umilințe că și majoritatea papilor din acel secol. Dreptul său de suzeranitate
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]
-
1700 la Roma) a fost un nobil neapolitan și papă al Romei din 1691 până în 1700. Fiind crescut la colegiul ieziuților din Roma, în 1635 papa Urban al VIII-lea l-a numit prolegat de Urbino. Apoi a ajuns trimis papal la Florența (sub Inocențiu al X-lea), trimis papal în Polonia (sub Alexandru al VII-lea) iar în sfârșit trimis papal la curtea imperială de la Viena (sub Clement al IX-lea). În 1681 papa Inocențiu al XI-lea l-a
Papa Inocențiu al XII-lea () [Corola-website/Science/305441_a_306770]
-
papă al Romei din 1691 până în 1700. Fiind crescut la colegiul ieziuților din Roma, în 1635 papa Urban al VIII-lea l-a numit prolegat de Urbino. Apoi a ajuns trimis papal la Florența (sub Inocențiu al X-lea), trimis papal în Polonia (sub Alexandru al VII-lea) iar în sfârșit trimis papal la curtea imperială de la Viena (sub Clement al IX-lea). În 1681 papa Inocențiu al XI-lea l-a făcut cardinal și arhiepiscop de Neapole. Atunci când predecesorul lui
Papa Inocențiu al XII-lea () [Corola-website/Science/305441_a_306770]
-
din Roma, în 1635 papa Urban al VIII-lea l-a numit prolegat de Urbino. Apoi a ajuns trimis papal la Florența (sub Inocențiu al X-lea), trimis papal în Polonia (sub Alexandru al VII-lea) iar în sfârșit trimis papal la curtea imperială de la Viena (sub Clement al IX-lea). În 1681 papa Inocențiu al XI-lea l-a făcut cardinal și arhiepiscop de Neapole. Atunci când predecesorul lui Alexandru al VIII-lea a murit, s-a ajuns la conclav la
Papa Inocențiu al XII-lea () [Corola-website/Science/305441_a_306770]
-
-lea d'Este. Sub numele de Amatus Lusitanus (Amatus Portughezul), dr. Joăo Rodrigues de Castelo Branco a predat la Facultatea de medicină de la universitatea locală, unde a devenit faimos prin lecțiile sale de disecție. A trăit un timp în Statul Papal, la Ancona (1547-1550) și la Roma (1550-1553), ca medic personal al papei Iulius al III-lea, apoi din nou câțiva ani la Ancona (1553-1555), A murit la Salonic în anul 1568, se pare, în timpul unei epidemii de ciumă. Se spune
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]
-
nici o pretenție la tron, însă situația s-a complicat atunci când Gaunt și Swynford s-au căsătorit în cele din urmă în 1399, când John Beaufort avea 25 de ani. Biserica l-a declarat retroactiv pe Beaufort legitim, printr-o bulă papală din același an, confirmată printr-un Act al Parlamentului din 1397. O proclamație ulterioară a fiului legitim al lui John de Gaunt, Henric al IV-lea al Angliei, a recunoscut, de asemenea, legitimitatea descendenților lui Beaufort, însă i-a declarat
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
Ferdinand al II-lea de Aragon și Isabella I de Castilia. Cu toate acestea, la patru luni după căsătorie, Arthur a murit, lăsându-l pe fratele său, Henric, singurul moștenitor la tron. Henric al VII-lea a obținut o dispensă papală care îi permitea fiului său să se căsătorească cu văduva lui Arthur; cu toate acestea Henric al VII-lea a alea să mai amâne căsătoria un timp. Henric al VII-lea a ales să-și limiteze implicarea în politica europeană
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
încoronați la Westminster Abbey pe 24 iunie în același an. Caterina a fost soția fratelui mai mare a lui Henric, ceea ce a făcut ca mariajul lor să aibă probleme încă de la început. A fost necesar să se acorde o dispensă papală pentru ca Henric să se poată căsători cu Caterina, iar negocierile căsătoriei au durat ceva timp. În ciuda faptului că tatăl lui Henric a murit înainte ca el să se căsătorească cu Caterina, el a fost determinat să facă acest lucru încă
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
aibă față de soția sa, care dădea semne de îmbrătrânire, aceasta fiind mai mare cu șase ani ca el. Wolsey a vizitat Roma, unde a sperat că va obține consimțământul Papei de anulare. Cu toate acestea, biserica era riticentă cu privire la dispensa papală pe care o oferise cu câțiva ani înainte și simțea o presiune din partea nepotului Caterinei, Carol Quintul, Sfântul Împărat Roman, care se opunea anulării și își sprijinea mătușa. Caterina a contestat procedurile, urmând o bătălie juridică prelungită. Wolsey nu mai
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
să ridice populația Londrei împotriva guvernului Elisabetei. Poporul Londrei s-a dovedit pașnic, iar Essex și majoritatea rebelilor săi au fost executați. Amenințările veneau de asemenea și de peste granițe. În 1570, Papa Pius al V-lea, a emis o bulă papală, "Regnans in Excelsis", prin care o excomunica pe Elisabeta și îi elibera pe subiecții ei de sub puterea ei. Elisabeta era presată de Parlament, care dorea ca ea să ordone executarea Mariei, regina Scoției, pentru a preveni orice încercări suplimentare care
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
în Sicilia, dar britanicii au refuzat. Garibaldi a trecut strâmtoarea cu succes la mijlocul lui august, întâlnind doar o rezistență simbolică din partea marinei militare napolitane, cu care convenise deja să nu lupte în mod serios. Cavour a organizat deci invadarea Statelor Papale de către o armată pie¬monteza care să-I intercepteze pe Garibaldi Înainte de a putea intra În Romă. Era mult mai greu decât se aștepta Cavour să obții sprijin popular pentru invazie În Statele Papale și armata piemonteza s-a confruntat
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Cavour a organizat deci invadarea Statelor Papale de către o armată pie¬monteza care să-I intercepteze pe Garibaldi Înainte de a putea intra În Romă. Era mult mai greu decât se aștepta Cavour să obții sprijin popular pentru invazie În Statele Papale și armata piemonteza s-a confruntat cu o conside¬rabilă opoziție din partea populației civile, În drumul ei spre sud. Ahmci când s-a Întâlnit În final cu armata lui Garibaldi, toata Italia de sud și cen¬trală, cu excepția zonei din jurul
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
ei spre sud. Ahmci când s-a Întâlnit În final cu armata lui Garibaldi, toata Italia de sud și cen¬trală, cu excepția zonei din jurul Romei, era sub controlul Piemontului, iar decizia lui Cavour de a face pasul radical invadând Statele Papale reușise și transformase În realitate unificarea Italiei (a se vedea hartă de la pagina 49). Urmându-ș,j practică obișnuită, Cavour a aranjat să fie organizate ple¬biscite, mai Întâi În Neapole și Sicilia și apoi În Statele Papale. Au fost difi
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
radical invadând Statele Papale reușise și transformase În realitate unificarea Italiei (a se vedea hartă de la pagina 49). Urmându-ș,j practică obișnuită, Cavour a aranjat să fie organizate ple¬biscite, mai Întâi În Neapole și Sicilia și apoi În Statele Papale. Au fost difi¬cultăți În Sicilia, unde majoritatea populației era analfabeta. Ele au fost depășite prin asigurarea a două buletine de vot separate, unul pentru "da", celălalt pentru "nu" și două urne separate marcate de asemenea cu "da" sau "nu
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
care fusese sloganul lui Garibaldi În timpul luptelor, a complicat pur și simplu Întrebarea, pentru că majoritatea sicilienilor nu Înțelegeau ce Înseamnă. Ca urmare a pregătirilor atente făcute de către Piemont, voturile favorabile au fost covârșitoare. În părțile răsăritene și centrale ale Statelor Papale, ocupate de Piemont, plebiscitele au fost ținute În noiembrie 1860 și, din nou, s-a Înregistrat un număr enorm de voturi În favoarea alipirii. În martie 1861 a fost proclamat Regatul Italiei, deși nu cuprindea chiar Întreaga peninsula; Patrimoniul Sf.Petru
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Înainte de 1859, Cavour consideră propunerile lor realiste. Apoi, o suită de evenimente - Înfrângere a Austriei, revoltă din Sicilia, cuce¬rirea părților sudice de către Garibaldi - a schimbat situația și l-a determinat pe Cavour să ia decizia de a invada Statele Papale. Istoricii nu au căzut de acord asupra motivelor sale. A intenționat pur și simplu să-I oprească pe Garibaldi să atace Romă, fiindcă, dacă ar fi reușit, Garibaldi ar fi devenit liderul de necontestat al Italiei, și ar fi provocat
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
reușit, Garibaldi ar fi devenit liderul de necontestat al Italiei, și ar fi provocat dificultăți În relațiile cu Franța, protectorul Papalității? Sau a fost un oportunist politic ce a văzut șansă realizării speratei unificări a Italiei, prin intervenția În Statele Papale? Pe 18 fe¬bruarie 1861, primul Parlament italian se reunește la Torino, unde Victor Emmanuel al II-lea este proclamat rege al Italiei. dar Cavour nu poate savură mult timp unirea al carei artizan a fost, deoarece se stinge din
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
telor Vatican, Laterano și Castel-Gan¬dolfo. Retras În spatele zidurilor Vaticanului, refuzând orice contact cu statul italian pe care nu-I recunoaște, Pius al IX-lea este izolat, prizonier al propriei sale intransigente. Atunci cand armata lui Cavour a intrat în Statele Papale, la 11 septembrie, pentru a-l împiedica pe Garibaldi să ajungă la Romă, Napoleon a trebuit sa dezaprobe public o asemenea agresiune neprovocată , dar unele dovezi indirecte sugerează că fusese încheiat un acord secret cu primul-ministru Cavour, prin care Franța
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Peste trei zile Papă a răspuns: „Nu pot admite cererile din scrisoarea dumneavoastră, nici nu pot să accept principiile pe care le conține”. Ca urmare, guvernul a decis trimiterea unei armate de 60.000 de oameni pentru ocuparea Romei. Trupele papale s-au opus imediat, dar orașul a fost bombardat de artileria guvernamentală și s-a făcut o breșă în zidurile cetății. Pe 20 septembrie, armata lui Victor Emmanuel a intrat în Romă. S-a ținut un plebiscit în în octombrie
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
bine de un secol, începuse de fapt în 1823 și continuase timp de douăzeci și trei de ani, sub pontificatullui Leon al XII-lea, Pius al VIII-lea și Grigorie al XVI-lea, douăzeci și trei de ani de opresiune papala și dictatură în orașul Romei și în statele papale, unde domneau regii-papi. Aproape un sfert de milion de cetățeni au fost condamnați la moarte, la închisoare pe viață sau au fost exilați pentru comiterea unor delicte politice - adica pentru că au
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
și continuase timp de douăzeci și trei de ani, sub pontificatullui Leon al XII-lea, Pius al VIII-lea și Grigorie al XVI-lea, douăzeci și trei de ani de opresiune papala și dictatură în orașul Romei și în statele papale, unde domneau regii-papi. Aproape un sfert de milion de cetățeni au fost condamnați la moarte, la închisoare pe viață sau au fost exilați pentru comiterea unor delicte politice - adica pentru că au provocat neplăceri Bi¬sericii. Cărțile erau cenzurate, oanlenii nu
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
Societățile secrete proliferau. Crimele au devenit un mod de viață. Atunci cînd oanlenii din Bologna, de exemplu, s-au răscu¬lat, represiunea a fost brutală. Trupele austriece păreau tot tim¬pul gata să răspundă la apelul papei, trecînd granița statelor papale pentru a exersă artă războiului asupra rebelilor. Dar fluxul istoriei a copleșit vechile metode și în 1843 poporul- prostimea, în ochii Bisericii - a cucerit Romă. Pius al IX-lea a fost ales papă în 1846 și lumea pe care a
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
începuse domnia cu un val de popularitate și îi răspunsese încercînd să ofere poporului ceea ce dorea. I-a izgonit pe iezuiți, a dat cale liberă publicării unui ziar popular, a distrus ghetoul, a recunoscut utilitatea unei căi ferate în statele papale, a proc1anlat o constituție civilă - toate în efortul de a șterge urmările ultimului sfert de secol. Dar nu a mai rămas nimic. Istoria a trecut peste el că un tăvălug. Poporul dorea viitorul, nu trecutul, iar viitorul nu însemnă pentru
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]