2,686 matches
-
Bărbatul acesta, poetul și cetățeanul, nu dezarmează, nu-și uită, nici nu-și amendează idealurile cărora s-a angajat din tinerețe: revoluția, dreptatea, adevărul, iubirea. El rămâne intratabil, prezență catonică în viața obștească, punându-i în față, ca un memento, Parabole civile. Spună alții ce-or vrea. In ce mă privește, după nu puține tribulații, la vârsta la care am ajuns și care începe să devină crepusculară, fac această declarație poate emfatică și poate pentru mulți perfect indiferentă: opțiunile mele morale
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
meu. Dar dacă-l plâng nu Îmi mai este străin. Hotărârea o iau lacrimile mele.» Nimic nu-i hotărât dinainte. Când ucenicii l-au Întrebat pe Hristos: cine e aproapele meu?, Hristos n-a răspuns printr-o enumerare. A povestit parabola bunului samaritean. Aproapele omului părăsit În drum a fost acela care l-a acoperit și i-a venit În ajutor; nu suntem aproapele nimănui, ni-l facem pe altul aproapele nostru, făcându-ne aproapele său printr-o faptă.” (Simone de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
copil care a dovedit la un moment dat că este În stare să Împrumute jucăria lui altui copil, fără ca pentru aceasta să fi simțit nevoia unui Îndemn din partea mamei lui. Gestul copilului este identic cu impulsul natural al samariteanului din parabola biblică de a nu putea trece nesimțitor - ca, din nefericire, mulți alții - pe lângă semenul Întâlnit În cale și aflat În mare suferință: ridicându-l de jos, „i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin, și, punându-l pe
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
adică „o altă istorie”, în care nu mai au sens nici felul de a fi al poporului, nici rațiunea marxismului. Poate punctul culminant al acestei istorii aberante îl atinseserăm deja, deși n-am îndrăznit s-o sperăm, iar acum începe parabola descendentă. Oamenii vor trebui, poate, să-și experimenteze din nou trecutul, după ce l-au depășit superficial și l-au uitat într-un fel de febră, de inconștiență frenetică. Desigur (după cum scrie Piovene 1), recuperarea unui asemenea trecut va fi multă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
adresîndu-se grănicerilor la Giurgiu cu un patos care ne amintește statornica alianță dintre sabie și mătăuz („le sabre et le goupillon”, se spunea pe vremea afacerii Dreyfus)! Concluzia doamnei Murgescu Într-o pagină finală, care-și caută pretextul Într-o parabolă a lui Umberto Eco, este o pledoarie pentru pluralism și pentru onestitate. Cartea, chiar dacă traducerile, pe alocuri, mai lasă de dorit și deși sistemul de trimiteri În note nu cunoaște „op.cit.” sau „ibidem”, este un semn Îmbucurător că un număr
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
25, București, 1946; Dresoarea de fluturi, București, 1968; Timpul oglinzilor, București, 1968; Altceva decât umbra, București, 1969; Ninsoarea neagră, București, 1970; Poeme, București, 1971; Armura de aer, București, 1973; Elegiile malteze, Raubach (Germania), 1980; Litera și legământul, Raubach, 1981; Trei parabole, Raubach, 1981; Septuoprepoeme, Raubach, 1981; Umerii lui Elohim, Raubach, 1981; Nutreț pentru demoni, Raubach, 1982; Spaima viorilor, Raubach, 1982; Clavicula mundi, Raubach, 1983; Fapta și întâmpinarea, Raubach, 1984; Judecata fără de apoi, Raubach, 1984; Piatră-apă-soartă, postfață Mihai Niculescu, Raubach, 1985; Steaua
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
că, la fel ca și în poezie, textele din anii ’50-’60 sunt marcate de scăderile decurgând din compromisurile specifice epocii. O mențiune specială merită Ucigașul și floarea (1970), un „antiroman aleatoriu și polițist în urmărirea ideii”, un fel de parabolă ambiguă, cu instrumentar radical modernist. E o narațiune de aparență absurdă, urmuziană, etalând, după cum semnala Mircea Iorgulescu, „o zeflemea sarcastică în marginea unor lucruri foarte grave: războiul, umilirea individului, tehnocrația și esența umană” ca expresie a „unei exasperări existențiale, transpuse
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
marile companii. După ce vom vedea cum funcționează simplificarea, vizibilizarea și manipularea În managementul forestier, vom putea analiza metoda similară pe care o aplică statul modern În materie de urbanism, habitat rural, administrare a teritoriului și agricultură. Statul și silvicultura științifică: parabolă „Eu șGhilgameșț voi cuceri pădurea Cedrului... Voi pune mâna pe ea și voi tăia Cedrul.” Epopeea lui Ghilgameș Statul european de la Începuturile modernității vedea pădurile pe care le deținea, chiar și Înainte de apariția silviculturii științifice, dintr-o perspectivă fiscală, determinată
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sau particulare. Practic, aceste pretinse „documente” nu se delimitează de „narațiune”, de aici și aspectul eclectic, de cronică, scrisă când de un narator impersonal, anonim („autorul”), când de personaje. Mic roman de aproximativ o sută de pagini, Vacek este o parabolă despre bine și rău, înțelepciune și nebunie, credință și necredință, dragoste și ură, de un farmec și o poezie discrete. Cartea se construiește concentric, pe mai multe planuri, dar urmând trama unui destin cristic, al iubirii, al jertfei și al
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]
-
largă, convertită de cele mai multe ori în poezie autentică. Își leagă numele, în buna tradiție a lirismului românesc, de cinstirea locurilor natale: Blajul, Transilvania, țara. Patria limbii române (1985) se înscrie în ceea ce se numește „poezia cetății”, incluzând aici meditația lirică, parabola istorică și socială, evaluarea trecutului legendar devenit proiect liric, poezia iubirii de țară exprimată cu franchețe și claritate. Sursa de la care pleacă poetul este folclorică. Deși aparent versul nu mai are nimic din izvorul originar, el păstrează în conținut firul
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
mărunți șefi tiranici față de subalterni și slugarnici față de superiori. O lume și o existență în care toate se amestecă, inclusiv o notă de reverie care bate mereu spre absurd. Bunăoară, piesa Petrecere într-un pian cu coadă. Este o inspirată parabolă sentimentală, ceea ce va să zică: o parabolă existențială, un mod prefăcut (duios și umoristic) de a vorbi despre destin și ratare, iubire și eșec, trecere și petrecere în lumea cotidiană. Un actor, Vlad, se întoarce în orașul pe care l-a părăsit
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
și slugarnici față de superiori. O lume și o existență în care toate se amestecă, inclusiv o notă de reverie care bate mereu spre absurd. Bunăoară, piesa Petrecere într-un pian cu coadă. Este o inspirată parabolă sentimentală, ceea ce va să zică: o parabolă existențială, un mod prefăcut (duios și umoristic) de a vorbi despre destin și ratare, iubire și eșec, trecere și petrecere în lumea cotidiană. Un actor, Vlad, se întoarce în orașul pe care l-a părăsit cu douăzeci de ani în
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
cult al conducătorului etc.), raporturile dintre ficțiunea literară și real, marasmul și absurdul vieții cotidiene. Scriitoarea reconstituie ficțional situații sufletești vagi, difuze, „criptice”, pe fond peisagistic montan ori din deltă (este aceasta o moștenire din propria creație lirică), construiește mici parabole, uneori frapante, cu trimiteri morale sau existențial-majore (prin narațiuni în general recuperabile și în ordine realistă). Proza ei nu este una calofilă, ci una mai degrabă autenticistă și mai ales una „de idei”, dar nu didacticist-expozitivă, grosolan tezistă, ci o
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
Barbu, O ist., I, 409-413; Dana Dumitriu, Tema autenticității , RL, 1977, 35; Vasile Andru, Secțiuni în cotidian, VR, 1977, 11; Nicolae Manolescu, Proza unei poete, RL, 1978, 43; Dana Dumitriu, „Cronica nisipurilor”, RL, 1979, 11; Alex. Ștefănescu, Reconstituire istorică și parabolă, VR, 1979, 4; Corina Cristea, Registru poetic, RL, 1990, 22; Romanița Constantinescu, Hermeneutica suspiciunii, RL, 1992, 9; Lovinescu, Unde scurte, III, 110-114; Tania Radu, Un document al desprinderii, LAI, 1995, 44; Dicț. scriit. rom., II, 660-662; Manolescu, Enciclopedia, 423. N.Br
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
și inteligență ce o definește. Poveste a unei femei în vârstă care vorbește la nesfârșit, conștientă că doar farmecul elocinței și al minții sale mai poate prelungi vraja comuniunii sufletești cu un tânăr, cartea poate fi citită și ca o parabolă a scriitorului ce încearcă să țină trează atenția publicului său. În prelungirea acelorași tendințe, romanul Lebăda cu două intrări (2003) se dispensează de un al doilea personaj, extinde monologul de sorginte woolfiană și joyceană, într-un text fără nici un semn
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
țăranii lui Ion Lăncrănjan, CRC, 1978, 44; Iorgulescu, Firescul, 171-179; Culcer, Serii, 154-161; Marcu Mihail Deleanu, Glasul pământului, Timișoara, 1981, 81-83, passim; Mircea Iorgulescu, Pentru „cinstea breslei”, RL, 1982, 17; Livescu, Scene, 204-209; Gheorghe Pituț, Locuri și oameni. Simboluri și parabole, București, 1982, 127-136; Adrian Dinu Rachieru, Un romancier în agora, LCF, 1983, 20; H. Zalis, „Vocația constructivă”, CNT, 1983, 33; Mihai Ungheanu, „Vocația constructivă”, LCF, 1983, 33; Laurențiu Ulici, Confort Procust, București, 1983, 117-124; Cristea, Modestie, 151-160; Sorescu, Ușor cu
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
inexplicabilul este găsit în paradoxurile științei (inclusiv cibernetica) și transpus într-o formulă narativă care să îl potențeze prin suspans. În altele, legile paranormalului par a ghida psihologia oamenilor. Scriitorul reușește atunci când cazul spectaculos, dar obscur se ridică la rangul parabolei „viciate”, obișnuită în scriitura postmodernilor. Romanul cu cheie Căderea Bastiliei (1998) este dezvoltarea prozei cu același titlu din primul său volum de povestiri, Proba cu martori (1996). Comedie inteligentă a moravurilor scriitoricești, roman satiric, scrierea excelează nu o dată în cultivarea
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
s-ar putea numi grotescul intertextualității: Nora lui Ibsen devine nepoata unchiului Vania al lui Cehov și conversează cu Zoe a lui Caragiale. Uneori cadrul temporal este răvășit prin aducerea acțiunii în contemporaneitate. De fapt, piesele lui G. sunt niște parabole „răvășite”. Ele se pot citi și ca ilustrări subtile ale motivului puterii. În Doamna Bovary sunt ceilalți, eroina se apără de plictisul vieții în doi prin uciderea virtuală și ritualică a soțului ei, intrând în dansuri macabre cu diavolul și
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
Însoțitorul nevăzut”, ST, 1984, 1; Val Condurache, „Însoțitorul nevăzut”, CL, 1984, 5; Virgil Cuțitaru, „Doi pentru un tango”, CRC, 1987, 8; Florin Faifer, Măștile și oglinda, CRC, 1989, 40; Dicț. scriit. rom., II, 347; Ghițulescu, Istoria, 352-356; Florin Faifer, Ispitele parabolei, „Drama”, 2002, 2-3. D.C.M.
GENOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287215_a_288544]
-
pe Mahmud, turcul pe care îl omorâse, în chip de sultan, însă cu mâinile și picioarele străpunse de piroane. Astfel, în vreme ce turcul își doarme somnul de veci în cimitirul creștin, Savu trece în „raiul lui Mahomed”. Tâlcul istorisirii îl dă parabola, spusă de cineva, a celor trei inele din piesa lui Lessing Nathan înțeleptul: toate religiile sunt egal îndreptățite și adepții tuturor credințelor sunt semenii fiecăruia dintre noi. Pseudoroman, La răspântie de veacuri e o amplă scriere cu caracter memorialistic, care
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
depărtate (A. Kușniewicz). La acestea se adaugă evidențierea câtorva trăsături ale balcanismului literar: cultivarea derizoriului cu funcție dezintegratoare și finalitate peiorativă și dimensiunea spirituală, contemplativ-estetică, în amândouă găsindu-și sursele mai multe însușiri ale corinticului (mitizare-demitizare, ironia, grotescul, ludicul, alegoria, parabola și creația conștientă de sine). Cu unele similitudini în problematică și alcătuire, cartea Scriitori polonezi (secolul XX), apărută în 2002, mărește numărul creatorilor contemporani polonezi cunoscuți în România. Contrar așteptărilor, G. își oprește atenția asupra câte unei proze reprezentative pentru
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
mai ales din colinde, a Fiului lui Dumnezeu - zicea el - e una agricolă: „Nu Iisus de pe Golgota, ci Iisus din staulul vitelor, nu Iisus din Grădina Ghetsimani, ci Iisus din Cana Galileii, nu Iisus din pustia ispititoare, ci Iisus din parabola sămănătorului.” Sensul acestor speculații este că literatura română, înrădăcinată în propria tradiție, în creația autohtonă anonimă, trebuie să reflecte existența într-un spirit creștin, adaptat cadrului existențial și spiritualității specific naționale. În Sensul tradiției această idee e dezvoltată amplu și
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
aici fericirea existențială asociindu-se cu aceea de a rosti cuvântul poetic: „e un cuvânt în aer / care trebuie rostit din senin.” G. încearcă, mai ales odată cu Armuri (1971), să aplice o estetică a vagului. Unele poeme cu aer de parabolă îi reușesc - bunăoară Aș vrea, în care tema dublului, a străinului răbufnește cu o violență mai puțin obișnuită: „mi-aș desface armura / și trecându-mi sângele / pe un drum ascuns / voi striga / ho ho ucideți-l / e fratele meu măcelarul
GHERGHEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287245_a_288574]
-
subiectul desubiectivizat care e masa sau societatea. Ci, pur și simplu, cu un alt subiect, de fiecare dată individual. Formula lor simplă e: de fiecare dată, eu cu tine. Criti-ficțiune, filosofo-ficțiune, teori-ficțiune Corin Braga: Am să Încep cu o mică parabolă (de fapt e o anecdotă, dar parabolică) asupra acestei ședințe: În urmă cu vreo jumătate de an, devenea tot mai evident, iar lucrurile cred că s-au accentuat Între timp, că există o anumită nemulțumire, o formă de frustrare În privința
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
aceștia fiind proiectați În ipostaza unor „nebuni” și „asociali” recalcitranți și devianți, care trebuiau reeducați, deoarece erau „indivizi periculoși din punct de vedere social”, cum scria, În majoritatea cazurilor, În fișele lor medicale. Romanele obsedantului deceniu, apoi antiutopiile, alegoriile și parabolele, dar și romanele lui Paul Goma (Ostinato și Patimile după Pitești În mod special), publicate după căderea comunismului În România (deși majoritatea fuseseră scrise Înainte), depun mărturie despre ampla acțiune de „spălare a creierului” care a avut loc la noi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]