1,958 matches
-
că ai primit scrisoarea. -Dacă mi-au scris, e pentru că mă consideră un fel de complice. Pe dumneata te vor, nu pe mine. -Și Olaf era complicele lor. Vezi bine cât a contat asta. Tânăra suspină. -Unde-o să mergem? -Am parcat mașina lui Olaf puțin mai departe. O să mergem unde vrei. -Nu am unde să mă duc. -Nici eu. Dar nu asta e problema acum. Cum o s-o ștergem? -Olaf a prevăzut această situație. A construit, în secret, o galerie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
și ar fi vrut să se adăpostească undeva, iar Silviu observând o cum tremura, propusese să aducă pătura din mașină. Mai bine intrăm toți , propuse tatăl, mai avem ceva timp de așteptat. Cum nu obiectase nimeni, se Îndreptaseră spre mașina parcată aproape de plaja de nisip, doar că Silviu se grăbise să deschidă portiera din față și o lăsase deschisă pentru mama Andreei, apoi o deschise pe cea din spate unde o invitase pe fată și se așezase și el imediat. O
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
un Chevrolet, aceeași marcă pe care o avea bunicul, cu singura diferență că aceasta era un model mai nou - un „vapor“, cum ne plăcea nouă să numim mașinile americane -, bleu deschis, foarte alungită și lată, pe care trebuia s-o parcheze în fața grădinii de legume, pentru că intrarea spre garaj era prea scurtă. Eu îmi făceam veacul în spatele tufei de tuia, acolo unde în iarna de după sosirea noastră se aflase igluul meu, săpam pământul, îl aruncam într-o parte ca să creeze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar avea mult material în jurul lui, chiar dacă avea dezavantajul, după cum recunoștea rușinat, că n-ar putea să treacă prin fața nici unui șantier cu acel Studebaker. Cu așa ceva nu ar face o impresie bună, dimpotrivă, ar lăsa senzația de aroganță, și își parca mașina cu o stradă mai devreme de destinație, așa își mai îngăduia să facă pe jos câțiva pași. Acum, când se făcuse prea frig pentru săpături arheologice, îl însoțeam pe tata în după-amiezile libere în noua mașină, cu planurile localităților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu cizmele ogoarele proaspăt arate, înconjuraserăm toată balta, semănând cu restul unei oglinzi de apă, împrejmuită de trestii și copaci, rămasă acolo ca o relicvă din peisajul mlăștinos al unei ere glaciare. Armin a arătat cu mâna înspre Studebakerul care parcase pe drumul din câmp, a și întrebat dacă nu era mașina noastră și, cînd mi-am aruncat privirea într-acolo, l-am descoperit pe tata stând lângă iaz cu binoclul lui. Speram să nu ne zărească, mai ales să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care poate fi prostit fără mare bătaie de cap. Acum, alt salt în timp ne va aduce în primăvara anului curent când, în stația de autobuz din orașul de munte în care ne aflăm, stația aia din fața primăriei, Nae Stabiliment parchează regulamentar pentru a obține ceva hârțoage de la funcționarii care funcționează în primărie. În stație îl descoperă pe Jean, care suportă lapovița asta de martie, zăpada mieilor, pentru că parcă în sezonul ăsta ne aflăm. Jean are un rucsac absolut imens, bumbăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dotat și cu șurubelnițe, foarfece, clești și pensete. Săru’ mîna, au fost ultimele vorbe ale lui Santinelă înainte să o întindă cu tupeu spre locul unde era abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să-l parcheze de-a latul Baricadei exact în locul pe care-l indicase Petrică. A fost floare la ureche, joacă de copii, a-nceput să se laude Santinelă cu isprava sa, toate la locul lor, ușa din dreptul șoferului larg deschisă, cheile în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu poate fi vorba, domnul Președinte a mîncat rahat de mic, cît să-i ajungă zece vieți. Ce dracu’ mai e și asta? întreabă Sena încetinind, privind la barajul de soldați cu armele la piept, aliniați de-a curmezișul străzii. — Parchează aici, îi face semn domnul Președinte, indicîndu-i să oprească la marginea trotuarului. — Cu ăștia nu știu cum o scoatem la capăt, arată Sena înspre militarii care nu dau nici un semn că o să se clintească din loc. — Sînt de-ai noștri, zîmbește domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
împănat cu zgomotul ploii se petrecea ceva... O vâjâitură scurtă prin aer și... lovitura a căzut ca un trăsnet... Un fulger i-a străluminat înaintea ochilor și... Petrache a auzit zgomotul din fața lui. Involuntar, a făcut un pas înapoi, dar... parcă un mal s-a prăvălt peste el și i-a smuls umărul... A căzut amețit... În acel miez de noapte, doar răpăitul ploii neîndurătoare stăpânea firea... . Petrache a deschis ochii. Apa adunată în șanțul în care căzuse îl cuprinsese din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
credeam că o să o pot uita, dar era un pariu câștigat că puteam găsi multe modalități de a-mi lua gândul de la ea. De-abia când m-am dat jos din mașină am observat pe stradă imensul Mercedes decapotabil albastru-Închis parcat la vreo douăzeci de metri mai Încolo și pe cei doi bărbați care stăteau sprijiniți de el, așteptând pe cineva. M-am pregătit pentru ceva neplăcut atunci când unul dintre bărbați și-a azvârlit țigara și s-a Îndreptat repede spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
contorsionare a degetelor și o lăsă să cadă În pălărie. Își Îndreptă apoi cravata și Îi spuse valetului să ne anunțe. Am așteptat În bibliotecă. Nu era mare după standardele navei Bismarck sau ale zeppelinului Hinderburg: nu ai fi putut parca mai mult de șase mașini În spațiul dintre ușă și biroul comparabil ca dimensiuni cu clădirea Reichstag. Era decorată Într-un stil care amintea de opera Lohengrin, cu bârne imense, un șemineu din granit În care trosnea Încetișor un buștean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pricopsisem cu un om cu așa dare de mână precum Six. Am mers apoi spre sud-vest, pe lângă gara din care tocmai pleca, pufăind și troncănind, un tren care se Îndrepta spre Podul Jannowitz, să-mi iau mașina, pe care o parcasem În colțul străzii Königstrasse. Lichterfelde-Ost este un cartier rezidențial prosper din sud-vestul Berlinului, preferat de către funcționarii civili mai În vârstă și de către cei care lucrează În cadrul armatei. În mod obișnuit, ar fi fost ceva mult peste posibilitățile financiare ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
calea ferată. În fața casei cu numărul 16, căreia Îi lipseau toate geamurile și o bună parte din acoperiș, stătea de pază un polițist, un tânăr Anwärter din Orpo. Căpriorii și cărămizile Înnegrite ale bungalowlui spuneau povestea În mod elocvent. Am parcat Hanomagul și m-am Îndreptat spre poarta grădinii, unde mi-am fluturat legitimația În fața vajnicului apărător, un tinerel de vreo 20 de ani cu fața pătată. Se uită la ea cu atenție, naiv, și remarcă, redundant: — Detectiv particular, hm? — Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Vedeți dumneavoastră, o să fie o anchetă și m-ar ajuta dacă aș ști cât mai multe posibil despre ei. Da, păi nu mă deranjează, dacă dumneavoastră credeți că vă pot fi de ajutor... Când am ajuns pe Neuenburger Strasse, am parcat mașina și am urmat-o pe bătrână la etajul al doilea al unui bloc de locuințe. Apartamentul lui Frau Schmidt era tipic pentru generația mai În vârstă din acest oraș. Mobila era solidă și plină de Înflorituri: berlinezii cheltuiesc mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pășit cu nonșalanță de-a lungul coridorului și apoi am coborât la subsol, pe lângă o cantină mică, spre ieșirea În caz de incendiu. Am Împins bara de la ușă și m-am trezit Într-o imensă curte pietruită În care erau parcate mai multe mașini de poliție. Un bărbat Încălțat cu cizme de cauciuc, care nu mi-a acordat nici o atenție, tocmai spăla o mașină. Am traversat curtea și m-am strecurat pe o altă ușă. Aceasta ducea către sala cazanelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
apropiere este singurul lucru pe care Îl au În comun. Pe Badenschestrasse, la nr. 7, se află unul dintre cele mai moderne blocuri de locuințe din oraș și e cam la fel de exclusivist ca un dineu În compania Ptolemeilor. Mi-am parcat mașinuța murdară Între un imens Deusenberg și un Bugatti strălucitor și am pășit Într-un hol care părea să fi lăsat fără marmură vreo două catedrale. Un portar rotofei și un soldat din trupele de asalt m-au zărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și mai impresionantă, deși acum puteam să văd că nu era o singură casă, ci erau două, foarte aproape una de cealaltă: case de fermă În stil Wilhelmine, solide și frumoase. Am oprit la intrare, acolo unde Ilse Rudel Își parcase BMW-ul În noaptea În care o văzusem prima dată, și m-am dat jos, lăsând portiera deschisă pentru cazul În care cei doi dobermani și-ar fi făcut apariția. Câinii nu prea se dau În vânt după detectivii particulari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
punct de vedere octanic al benzinei, și care nu e cu mult mai bun decât spirtul metilic. Cu toate sforțările mele, n-am scos mai mult de 90 km/oră de la Hanomagul meu cu motor de 1,3 l. Am parcat mașina la intersecția dintre Kurfürstendamm și Joachimsthaler Strasse, loc cunoscut drept „Colțul Grunfeld“, după numele magazinului universal care se află acolo. Atunci când chiar Grunfeld, un evreu, era Încă proprietarul magazinului, exista obiceiul să se servească gratis limonadă la Fântâna de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era o femeie care lustruia pardoseala cu o mașină electrică. Începu să plouă când am dat colțul pe Hermann Goering Strasse și am făcut la stânga pe Îngusta alee de serviciu care ducea la parcarea subterană din spatele clădirii Columbus Haus. Erau parcate acolo doar două mașini - un DKW și un Mercedes. Părea puțin probabil ca vreuna dintre ele să fie a paznicului ori a femeii de serviciu; proprietarii lor mai erau Încă, probabil, la serviciu În birourile de la etaje. În spatele celor două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de asta. Nu mai pupi tu client la fel de important ca ăsta. — Asta spun toți. Cu puțin Înainte de Poarta Brandenburg, mașina coti spre sud pe Hermann Goering Strasse. La ambasada Marii Britanii erau aprinse toate luminile și erau câteva zeci de limuzine parcate În față. Când mașina a Încetinit și a virat pe aleea clădirii mari de lângă ambasadă, șoferul a lăsat geamul jos ca să-i permită soldatului de gardă să ne identifice și am auzit zgomotul marii petreceri din vecini plutind peste peluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe un muncitor să mă Îndrume spre baraca șefului de echipă. Mi-a arătat cu degetul un bărbat care stătea În picioare la numai câțiva metri mai Încolo: Dacă pe el Îl căutați, uitați-l acolo. I-am mulțumit, am parcat mașina și ne-am dat jos. Șeful de echipă era un bărbat Îndesat, roșcovan la față, de Înălțime medie, cu o burtă mai mare decât a unei femei În ultima lună de sarcină: Îi atârna peste pantaloni ca rucsacul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o lumină strecurându-se pe sub o ușă și am sărit. Era mai jos decât Îmi Închipuisem, dar am aterizat cu bine, În patru labe. Am lovit bara de la ușă și m-am năpustit afară pe alee. Erau câteva mașini, toate parcate Într-un șir ordonat, dar nu era greu să identifici mașina gri a lui Dieter Roșcovanul, un Bugatti Royale. Am descuiat portiera și am deschis torpedoul. Înăuntru erau mai multe hârtiuțe răsucite cu pudră albă și un revolver mare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-o singur peste frunte: — Rahat! Bineînțeles că da! Remarca ei forțase conștientizarea acestui fapt. Nu era vorba de o singură crimă cu care mă confruntam În fața mea, pe care Încercam să o Înțeleg. Mă aflam În fața a două infracțiuni. Am parcat pe Nollendorfplatz la umbra metroului. Deasupra, un tren bubuia peste pod cu un zgomot care cuprindea Întreaga piață. Era tare, dar nu era destul ca să deranjeze funinginea venind de la imensele coșuri ale fabricilor din Tempelhof și Neuköln, care se depunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
oprească În colț la Hugo-Vogel Strasse. Era o suburbie liniștită, ordonată și cu mulți copaci Înfrunziți, cu case ale căror mărimi variau de la mijlociu la mare, având În față peluze Îngrijite și garduri vii frumos tunse. Mi-am zărit mașina parcată pe carosabil, dar nu era nici urmă de Inge. Neliniștit, am căutat-o cu privirea prin preajmă, În timp ce așteptam să mi se dea restul. Simțind că ceva era În neregulă, am dat mai mult bacșiș, ceea ce-l făcu pe șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
făcu pe șofer să mă Întrebe dacă vreau să mă aștepte. Am clătinat din cap În semn că nu și apoi am coborât și m-am tras Înapoi, În timp ce șoferul a pornit mai departe. Am mers spre mașină, care era parcată la vreo treizeci de metri de mai jos de casa lui Haupthändler. Am Încercat portiera. Nu era Încuiată, așa că m-am urcat În mașină și am așteptat o vreme, În speranța că poate se va Întoarce. Am pus agenda de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]