1,340 matches
-
fel ca înainte. Zappa te obligă, fără intenție, să reconsideri rockul, ca gen artistic, dar și istoria, estetica, modalitățile de exprimare, cauzele și clauzele, poncifele & pocelile secolului XX. Viziunea de-a dreptul... vizionară, judecata trecutului și prezentului, justă fără încrâncenare & parodică fără pic de relativizare, umorul continuu, zeflemeaua nemiloasă sunt unicate. Nimeni n-a reușit, ca Zappa, să dea atâta strălucire fleacurilor inovatoare, să pompeze seva organismelor naturale prin artere de hârtie, în compoziții avangardiste mai pline de vigoare decât orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
reprezintă 12 artiști, între care nu lipsește Wagner, alături de Bach, Mozart, Beethoven, Goethe, Schiller, Kleist, Lessing sau Holderlin, înfățișați ca niște marionete uriașe, sunt puse până la a se masturba în fața unui Hans Sachs cu mâinile legate, ceea ce ar da imaginea parodică a disputei dintre cei vechi și moderni. Katharina Wagner nu pare să dea înapoi, răspunzând ziariștilor că a fi huiduit face parte din caietul de sarcini al unui director. Alți critici vorbesc mai indulgenți de „umor, parodie și deriziune“. Cert
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Foarță și-a continuat turul de forță din ultimii ani Poezia 2007 se laudă mai întâi cu cartea lui O. Nimigean, Nicolina blues, aducând clasicizarea (pentru că volumul are manșeta și CD!) unui autor de o mare prospețime, exhibiționist și interiorizat, parodic și confesiv, cu un savoar poetic care frizează erudiția. Șerban Foarță și-a continuat turul de forță (involuntar calambur) din ultimii ani cu Cartea Psalmilor. Mai sunt de notat volumele come-back ale lui Nichita Danilov, Centura de castitate și Gabriel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
în care romanul său, apărut în cea de-a treia ediție la Editura Polirom (prima ediție a apărut acum 15 aniă, va fi receptat de publicul de astăzi. O sută de ani de zile la Porțile Orientului este un roman parodic în care, așa cum mărturisește autorul, „am mers perfect pe structuri sadoveniene“. În Postmodernismul românesc, Mircea Cărtărescu definea romanul lui Groșan ca fiind o „reciclare parodică a romanului istoric“. Romanul istoric a reprezentat pentru scriitorii optzeciști o sursă de structuri narative
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
publicul de astăzi. O sută de ani de zile la Porțile Orientului este un roman parodic în care, așa cum mărturisește autorul, „am mers perfect pe structuri sadoveniene“. În Postmodernismul românesc, Mircea Cărtărescu definea romanul lui Groșan ca fiind o „reciclare parodică a romanului istoric“. Romanul istoric a reprezentat pentru scriitorii optzeciști o sursă de structuri narative și a avut, în perioada comunistă, o funcție de „protejare a discursului“. Groșan reconstruiește o epocă, cu precizia și cu răbdarea unui miniaturist. O sută de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
lor de viață și spirituală, și nu despre întrupări tenebroase de îngeri sau de demoni. Prejudecățile și spaimele legate de subiectul piesei se destrămau pe măsură ce actorii începeau să descopere umanitatea personajelor. Primul semn al apropierii a fost tratamentul comic și parodic pe care l-au aplicat textului meu. Abia atunci am simțit că actorii erau pregătiți să intre în pielea personajelor și într-o poveste cu sens și cu miez. Am început să scriu piesa de teatru privind improvizațiile actorilor. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Față de volumul anterior, Eclectica reprezintă o semnificativă schimbare de accent. Nu mai întâlnim aici comedia seriozității, pastișa tongue-in-cheek (dacă nu chiar pince-sans-rire), nici veșmintele somptuoase, chiar dacă de împrumut, ale dulcelui stil clasic. Aici, poezia e mult mai „hard“, mai crunt parodică, mai „verde-ntre ochi“. Forma fixă a poemului e larg abandonată. Poemele ample, adesea adresative, nu se mai revendică de la o sursă livrescă, ci pun în scenă histrionismul real al poetului, pe care CD-ul anexat volumului îl dovedește cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
disprețul și lejeritatea cu care îl încalcă și în afara unei viziuni democrate despre pedeapsă și dreptate, închisorile postcomuniste se caracterizează printr-un exces al disciplinei și pedepsei, excedînd cadrul juridic. Prin primitivismul și barbarismul instituit, ele "schițează sub o formă parodică, o zoologie a subspeciilor sociale, o etnologie a civilizațiilor de răufăcători, cu riturile și limba lor proprii"206. Serviciile Hrana Încă de la înființarea lor, închisorile au fost criticate pentru privațiunile alimentare la care îi supun pe cei încarcerați. Anchetele ministrului
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Museum Has Lost Its Charm (British Museum și-a pierdut farmecul, "un vers dintr-un cântec de George și Ira Gershwin"), dar neobținând dreptul de a-l folosi, Lodge găsește un titlu care, de fapt, i se potrivește mai bine. Parodic dar nu numai, romanul e o îmbinare de influențe. Se petrece pe parcursul unei singure zile, se încheie cu monologul lipsit de punctuație al femeii (Joyce), ne duce în labirintul lui Kafka pentru câteva minute, când eroul își pierde cunoștința, și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar putea fi folosit ca atare. În schimb, există captare a unui proverb atestat în "Cîinii latră, Lee Cooper trec": publicul poate ușor să identifice proverbul captat. Pentru a avea subversiunea unui gen discursiv, ar trebui să imaginăm un proverb parodic, adică unul care ar contesta genul însuși al proverbului, autoritatea "înțelepciunii popoarelor". Nu este cazul în mass-media, care își propun rar asemenea scopuri. Putem însă găsi un bun exemplu în 152 de proverbe adaptate la zilele noastre ale poeților Paul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
cultural, limbaj, conduită socială etc. Intelectualul este individualist, reflexiv, are spirit critic (adevărată calamitate în cercurile partizane, pur politice). Se comportă, nu o dată, turbulent, egocentric, uneori crispat, chiar autist. N-are nici pe departe noțiunea disciplinei de partid (termenul pare parodic prin referință la vechiul P.C.R., dar de fapt nu este). Dă dovadă, adesea, în plus, de infatuare și chiar de megalomanie. Trăsături, toate, improprii, orice s-ar spune, vieții politice curente, organizate. Când acești intelectuali sunt și scriitori, complicațiile devin
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prăpastia dintre ambițiile "urieșești" ale protagonistului (erudiția, memoria) și semisenilitatea din ultimii ani, eșecul acestei iubiri petrarchiene se poate încadra într-un eșec spiritual mai amplu 813. Mărunt profesor provincial, din categoria "rataților" lui Gavrilescu, Dominic Matei este o variantă parodică a celei de a doua tinereți a lui Faust (aluzie sprijinită pe mai multe referințe)814. În momentul împlinirii a o sută de ani (tot ca în Faust), vârstă care marchează deopotrivă apogeul și încheierea unui ciclu, Dominic Matei trăiește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încât nici să se-ntruchipeze nu se-ndura. Și tocmai pentru că se confunda cu obscuritatea necunoscutului, ea făcea cunoscutul să încremenească în convingerea că ar fi fost capabilă să-l facă de nerecunoscut. Nu-i venea să creadă că, umflate parodic de vânt, sufletele veștede ale corturilor nu mai aveau nici măcar puterea să tânjească după foștii lor locatari și să le-nregistreze absența sub forma regretelor, sau reproșurilor. Șătrarii lui nu mai țineau evidența, ci păreau prinși într-un joc de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
numi izbândă, ci cel mult anexarea unui spațiu al frământului - un pântec cabalin a cărui ostilitate nici măcar nu ieșea o dată pentru totdeauna la vedere, ci se disimula obstinat mereu mai în adâncul lui? Stăpâni pe cele mai chinuitoare incertitudini drept parodică pradă de război după o așa-zisă victorie! Bătaia de cap, de care nomazii scăpaseră cu o formulă mult prea vagă pentru a fi realmente de ajutor unui tehnician, căzuse acum pe capul lui. Auzise ceea ce ar fi vrut de la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întâmplări ciudate, caută turtă dulce pe la târguri, în prăvălii. Le va "găsi" și pe scena FNT (Jurnalul Național). Mesajul se identifică într-un anume sens, cu apelul la valorile autentice ale culturii. O stare de fapt relatată concis, în cheie parodică, iată imaginea de basorelief a spiritului care l-a animat pe I. L. Caragiale: "Ce lume, monșer!"; Simț enorm și văz monstruos" (Jurnalul Național). Mărturiile inedite, confesiunile oamenilor de cultură: "Radu Beligan: "Am adunat tinereți succesive"; Ipoteștii înșiși fac parte din
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
conjuncturilor relevante, cronicar al Iașilor boemei superioare, dar și al Bârladului lui Cezar Ivănescu, acesta e Alexandru Tacu-Zeletin. Poezia lui e un album cu imagini de epocă, Îmbălsămate În vinuri rafinate (de Cotnari, de Bohotin, de Huși...). Scriitura alertă, fantezista, parodica, topârceniană. Mai lipsesc doar lăutarii și caleștile poetului demnitar Costache Conachi, spre a stârni, pe ulițele târgului, deopotrivă, admirația cititoarelor și praful (colbul) metafizic al podețelor de lemn domnesc: ,,Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Simirad modelează arbitrat, decizii În numele legii. Finul Mihai giubernează cu voluptate În compania lui Cornel Dumitriu: primul este director, celălalt șeful sectorului locativ. Mălaimare ocupă pe grila meniul lor preferat. Gustul perversiei cu ceva condiment provoacă setea pecuniara, sau mai parodic spus, bulimia de parai. Tocmai un chef parodic s-a petrecut În ziua de 1 septembrie 1998 la DAFIS, pe care Îl voi relata. - Numitul Chirilovici C. Mircea Dimitrie, cu cererea 3695/98 pretinde prin Instanță restituirea unui imobil situat
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
giubernează cu voluptate În compania lui Cornel Dumitriu: primul este director, celălalt șeful sectorului locativ. Mălaimare ocupă pe grila meniul lor preferat. Gustul perversiei cu ceva condiment provoacă setea pecuniara, sau mai parodic spus, bulimia de parai. Tocmai un chef parodic s-a petrecut În ziua de 1 septembrie 1998 la DAFIS, pe care Îl voi relata. - Numitul Chirilovici C. Mircea Dimitrie, cu cererea 3695/98 pretinde prin Instanță restituirea unui imobil situat În Iași, pe strada Ghica Vodă nr. 43
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu și-au găsit un loc în capitalism? Cele care au reușit să se adapteze au ajuns în cel mai bun caz să prezinte emisiuni la televizor. Cred că răspunsul se leagă de calitatea muzicii în sine. În afară de cheia aceasta parodică despre care am vorbit, mari merite compoziționale ale pieselor nu există. Nici nu îmi pot da seama cât de pertinente sunt Casa mea sau Strada speranței ca simplă linie melodică, nu mă pot detașa de hazul ei intrinsec. Este totuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
versificatorii de azi nu le place Eminescu. Este de vină Eminescu? 15 Încurcate pot fi și căile destinului, mai ales atunci când reflectăm natura binelui și a răului. Iată o idee care ne-a fost transmisă de un fantasy ironic și parodic al unui scriitor cu spirit ludic și al cărui nume este greu de pronunțat. El descoperă "caracterele irepresibile" ale unor necuvântătoare. Gâștele sunt înțelepte, câinele e cu sufletul de aur, cu auzul fin și nas infailibil, delfinul este sensibil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
an '89, grupări și regrupări se proiectează pe fundalul febril al epocii actuale. Înzestratul poet basarabean Emilian Galaicu-Păun vorbește pasional de Poezie după poezie, făcând elogiul postmodernității. Iată-l demonstrând că în literatura noastră primează astăzi generația postmodernă; de unde: "conștiința parodică a textului, conștiința ironică a realului, asumarea corporalității umane, asumarea culturală a civilizațiilor postindustriale, însușirea formelor panligvistice și transliterare ale neoavangardismului Europei anilor '60-'70, luciditatea elaborării textuale, enciclopedismul, eclesionismul, conștiința critică, antimimesisul, democratizarea discursului, ludicul, textul (cu toate derivațiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
atitudine în câmpul culturii: absorbție a influențelor din exterior și voința de a ieși din izolare. Dar cred că argumentele mele nu au sunat prea convingător. „Postmodernismul” e perceput în Franța mai ales funcțional, prin prismă strict literară - ironicul, ludicul, parodicul, relativizarea adevărurilor metafizice ș.cl. „Cade” pe un teren mult prea suprasaturat de -isme pentru a fi îmbrățișat fără rezerve. Mai ales cu ascendența sa americană... Am aflat mai târziu, de la alți colegi, după întâlnirea de la librăria Mollat, că Inga Lindqvist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Abdullayev, cel care produce romane polițiste pe bandă rulantă, își schimbă zilnic hainele scumpe și se parfumează abundent, este numit „Barbara Cartland din Azerbaidjan” sau „Parfumul Kremlinului”, aluzie artistică la gradul său de (fost?) general KGB și, totodată, o trimitere parodică la felul stereotip în care își intitulează istoriile cu spioni. Islandezul Einar Örn Gunnarsson este „Pescarul amețit” - trimitere mai mult decât transparentă la rătăcirile sale bahice. Aleksei Varlamov din Rusia: mic de statură, cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
umană a personajelor. Este o manieră care îmi impune și pe care încerc s-o aplic și în scrisul meu. Un maestru neîntrecut al narațiunilor cu spioni este John Le Carre. Ian Lancaster Fleming, creatorul lui James Bond, este ușor parodic în scrisul său, pe când John Le Carre este foarte aplicat și credibil în subiectele sale. Nu știu cine o va întrece vreodată pe Agatha Christie în măiestria de a inventa și a țese subiecte cu adevărat halucinante, pe care le producea ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sărbătorile într-un colhoz. Dacă s-ar fi făcut vreun sondaj printre participanți la nunta de la luxosul hotel Sheraton din Beirut, "cauza justă a poporului irakian" ar fi obținut toate sufragiile, la egalitate cu huiduielile la adresa domnului Bush. În colhozul parodic, sloganul din top ar fi fost "apărarea lumii libere", dublat de huiduieli la adresa arabilor. Aici, o risipă "de dreapta" pentru "poziții de stânga", acolo, o austeritate "de stânga" pentru "poziții de dreapta". Mentalitatea și opiniile sunt două lucruri diferite. Tipul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]