4,933 matches
-
pe Teofil să-l hirotonisească așa cum cerea practica. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul contrioverselor origeniste. Până în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. În epistola sa festivă consacrată Paștelui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți care, interpretând ad litteram expresiile privind crearea ființei umane după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, îi atribuiau acestuia un corp cu formă umană. Atunci, cei mai mulți călugări egipteni - în afară de o minoritate origenistă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se disting unele pronunțate la Efes și axate pe teologia întrupării și pe mariologie: e vorba de numerele 1, 2, 4 (pronunțată între 23 și 27 iunie 431 cu ocazia aderării la conciliul chirilian a șapte episcopi care anterior fuseseră partizanii lui Nestorios, a devenit una din cele mai vestite omilii din Antichitate dedicate Fecioarei Maria; autenticitatea acesteia a fost însă contestată de E. Schwartz), 5, 6 (contra lui Ioan de Antiohia), 7 (pronunțată înaintea arestării lui Chiril), 8 (fragment, păstrat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și de tot atâtea ori s-a întors sprijinit de mulțime. Într-adevăr, în Siria, triumful monofiziților n-a fost complet; și aici căpăta implicații politice: pentru calcedonieni, a fost folosită denumirea de melchiți care îi desemna în siriană pe partizanii împăratului, în timp ce, dimpotrivă, monofizismul era cu mult mai bine primit de masele populare. Era răspândit în special printre călugări chiar dacă, în Siria, într-o măsură mai mică decât în Egipt; importante mănăstiri din Palestina, precum cele din Eutimio și din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
încă din vremea lui Damasus când Acacius participase la hirotonisirea lui Flavian de Antiohia -, și abia mai târziu papa Inocențiu I (402-417) a acceptat să reia legăturile cu el cu condiția să renunțe la ostilitatea față de Ioan Hrisostomul și față de partizanii acestuia. A corespondat cu Chiril din Alexandria, deși criticase inițial anatematismele acestuia; nu a luat parte la conciliul de la Efes din 431 din cauza vârstei foarte înaintate, însă a participat prin scrisorile sale la negocierile care urmau să ducă la formula
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Le florilège nestorien dans le Traité contre Nestorius de Théodote d’Ancyre, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie Verlag, Berlin 1975, pp. 155-159. 6. Euteriu din Tyana Episcop de Tyana, în Capadocia, a fost unul din cei mai înfocați partizani ai lui Nestorios; apare la Efes ca semnatar al mai multor documente ale partidei orientalilor. De fapt, faptele sale ne sunt cunoscute mai ales din documentația referitoare la acest conciliu. Ulterior, când Ioan de Antiohia, lider al orientalilor, a început
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se deschidă către patimi; este atitudinea pe care și Pavel o condamnă (I Tes. 3, 6-12) atunci când îi îndemna pe destinatarii epistolei să muncească, urmând exemplul său. Avem aici un accent polemic, autorul vizându-i pe mesalieni și pe acemeți, partizani ai lipsei totale de activitate (cap. 21-27); în cap. 21 sunt menționați în mod explicit Adelfios și Alexandru, liderii celor două orientări. De condamnat este însă și al treilea tip de sărăcie, acela specific acelor călugări care, deși au declarat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ne poartă istoricul Filostorgios care a participat la dezbatere ca laic ceea ce constituie deja un motiv pentru care merită atenția noastră. Atât părinții săi cât și Filostorgios însuși au fost adepți ai lui Eunomius care recrutase un număr modest de partizani în Asia Mică între 360 și 380 (vezi mai sus, pp. ??? sq.). Filostorgios s-a născut la Boriso, oraș din Capadocia, jurul anului 368, dar a plecat încă de la vârsta de douăzeci de ani la Constantinopol unde a rămas pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
când a făcut o călătorie în Palestina. În timp ce stătea la Constantinopol, a scris o Istorie bisericească prin care își propunea să continue în douăsprezece cărți opera omonimă a lui Eusebiu, până în anul 425; Filostorgios și-a încheiat scrierea în 433. Partizan entuziast al celui mai radical arianism, Filostorgios era convins că cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomius din Cyzic și că Atanasie distrusese Biserica, iar adevărata ortodoxie era aceea a celor considerați
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
el se afirmase și până atunci „ca un critic de idei (în sens să zicem gourmontian), preocupat de chestiuni controversabile, de probleme de aspect ideologic, dar și politic și social”. Spirit raționalist și democrat, atașat ideilor liberale, „proburghez” și „prooccidental”, partizan al modernității și al urbanului, G. s-a impus ca un comentator avizat al fenomenelor observate, ca un teoretician al mișcării liberale, ca un susținător inflexibil al modernizării, iritat de persistența unor realități premoderne și de demersurile ideologice paseiste ori
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
absolvind, în 1837, clasa de filosofie a lui Eftimie Murgu. În același an este numit profesor pentru clasele începătoare. În 1845 i se încredințează Catedra de filosofie de la Academia Mihăileană, urmând să mai predea filologia română, retorica, poetica și mitologia. Partizan al reformelor moderate, nu participă la mișcarea revoluționară de la 1848. G., care a fost, din 1849, cel dintâi bibliotecar al Academiei Mihăilene, a mai îndeplinit funcțiile de inspector, director al Departamentului I al școlilor din Ministerul Cultelor, iar în 1867-1868
GUSTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
rosturile raporturilor diplomatice, fiind un ager observator al împrejurărilor politice în necurmată schimbare. Sigur că, în unele cazuri, concluziile lui reprezintă rezultatul analizelor întreprinse în cancelaria voievodală, dar cel care se rostește, în text, este neîndoielnic autorul, insistent și ironic, partizan și vehement, urmărind persuasiunea în tot ce scrie, un autor al cărui portret se recompune cu relativă ușurință și pentru care sintagma „supt umbra Mării-tale”, scrisă undeva în predoslavia cronicii, rămâne doar o reușită a penei, nefiind nicidecum sublimarea - fie
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
din rândurile fostei extreme drepte (legionari și colaboratori ai regimului Antonescu), stabilindu-se inițial, după cât se pare, mai ales In Germania de Vest. Structură politică („statul românesc În exil”) organizată cu sprijin american după 1947 de către câțiva oameni politici „democrați”, partizani ai alianțelor tradiționale pro-occidentale ale României, printre care unii foști opozanți ai regimului Antonescu, s-a descompus după 1956, În urma non-intervenției occidentale În sprijinul revoluției maghiare și a Începutului politicii de destindere dintre Est și Vest. În decursul timpului, două
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
primul, de dediferențiere, care a dus la crearea „ghettourilor” culturale În exil; compuse din persoane incapabile să se integreze În societatea de primire, uzate de nostalgii și resentimente, acest mediu a servit de bază de recrutare unui număr de „rezistenți”, partizani ai unei intervenții militare Împotriva României și a „lagărului sovietic”. Mulți dintre ei au fost victime fără glorie ale războiului purtat de către cele două „lagăre” prin intermediari. Exilul e descris de obicei că predominant dacă nu exclusiv unul anticomunist, constituit
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
contează pe Închirierea unei părți a patrimoniului sau imobiliar către firme private și pe legea numită a timbrului literar, reintrodusa după 1989, care n-a dat totuși rezultatele scontate din pricina anarhiei care domnește În domeniul editării și difuzării. Polemicile dintre partizanii monopolului Uniunilor de creatori, asociații unice care ar Împiedica «dispersarea forțelor» și ar păstra o anume influență În viață națiunii, si adepții unei separări clare Între o organizație de tip sindical și «agenții» sau «fundații» orientate spre profit, n-au
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
politică. În opoziție cu acesti intelectuali profetici, alți intelectuali au jucat În aceeași perioadă un rol pe care l-am putea considera drept cel de «profeți ai-mai-răului». Dacă primii Își găseau legitimitatea Într-o profeție măcar În parte realizată, ca partizani ai instituțiilor liberale, ai societății civile sau ai drepturilor omului, cei din urmă Își asumaseră statutul de intelectuali critici prin denunțarea efectelor devastatoare ale tranziției și prin apărarea victimelor acesteia. Discursul lor este mesianic și se plasează de asemenea Într-
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
destul de puțin În procesele-verbale ale reuniunilor. Trebuia, oare, grupul să apere doar drepturile opozanților politici, sau să se constituie el Însuși Într-un partid de opoziție, ori să se dizolve Într-unul dintre partidele constituite În 1990 și mai apoi? Partizanii unui angajament politic direct n-au fost decât o minoritate În acest grup, ceilalți temându-se de discreditarea asociată modelului consumat al intelectualului angajat. Rezervele față de politică erau un reflex În raport cu formele de angajare constrânsa din perioada anterioară, cănd faptul
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
cuprinse între 1290 și 1688 cu o completare până la 1690), autorul, identificat de N. Iorga în persoana logofătului Stoica Ludescu, „slugă bătrână” în casa Cantacuzinilor, produce indiscutabil literatură. Căci prelucrarea și reașezarea datelor în funcție de comandamentele ce dirijează demersul unui cronicar partizan reprezintă un pas decisiv spre literaturizare, pe care Stoica Ludescu ori altcineva îl face cu destulă dezinvoltură. Este îndemnat de o atitudine prezentă încă din etapa selecției faptelor și care ar declara un soi de simpatie rezervată celor „săraci și
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
și 25 decembrie 1884. Nu i se cunosc redactorii, articolele fiind neiscălite ori semnate cu pseudonime (Săcelescu, Gh. Cârlig din Sfințeni). Gazeta are un caracter umoristic, întreținându-și verva aproape numai din parodiere. Profesie de credință parodiază limbajul demagogic al partizanilor politici ai diferitelor partide, între care S. nu prea făcea deosebire (par a exista totuși unele simpatii liberale). Excelând în parodierea stilului bombastic, revista publică imitații, scrise cu spirit și vervă, ale stilului rapoartelor oficiale. La „Partea literară” periodicul tipărește
SACEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289418_a_290747]
-
un biet „plagiator”) a așezat într-un text nou - la ale cărui virtuți literare și filosofice învățatul nu a prea fost atent - fragmentele împrumutate din mai multe cărți . R. le-a dat mult de lucru, în deceniile ce vor veni, partizanilor autenticității acestui text parenetic. SCRIERI: Manuscrisele grecești din Biblioteca Academiei Române, București, 1901; Studii bizantino-române, București, 1907; Studii și critice, București, 1910; Critica textelor și tehnica edițiilor, București, 1912; Elenizmul în România, București, 1912; Studii istorice greco-române, I-II, îngr. C.C.
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
angaja în bătălia ilustrată de prefața la Cromwell de Victor Hugo (1827) și, mai ales, de memorabila seară a premierei lui Hernani, în 1830, când sala teatrului parizian a devenit un adevărat câmp de luptă între tinerii generației romantice și partizanii clasicismului. Acesta e momentul în care se arată primele semne ale r. și în cultura românească. Istoricii literari au căzut de acord că primul poet român care a rostit cuvântul „romantic” (de fapt, în spiritul vremii, „romanticesc”) a fost Daniil
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
insistent, despre o polemică între clasicismul și r. românesc. În realitate, atacurile împotriva r. nu veneau în epocă neapărat din partea unor literați care să fi aderat la un program clasicist coerent: noile forme de expresie erau ironizate nu întotdeauna de partizanii clasicismului, ci mai ales de cei ce erau convinși că marile valori sunt păstrate numai în tradiție. Pentru mulți adversari ai schimbărilor, nu numai din literatură ci, în general, din societatea românească, „romantic” și „bonjurist” însemnau același lucru. O dovedește
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
pretenția suveranității și datoria de a-și proteja și apara teritoriul și cetățenii așa cum crede de cuviință. Nici nu se simte obligată să obiecteze referitor la acordurile internaționale, care ar putea Împiedica ceea ce este perceput ca fiind interesele sale vitale. Partizanii administrației Bush au mers atât de departe Încât să afirme, după cum arată Stanley Hoffman de la universitatea Harvard, că, de fapt, „Constituția Statelor Unite ale Americii nu permite deferența față de o lege superioară, cum ar fi cea internațională și nici transferul, Împărțirea cu sau
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
figura, memorabilă, a lui Simion Albu, ciobanul dârz, profilat în fața casei sale înconjurate amenințător de blocuri, S. sintetizează semnificațiile dramei. Densitatea textului vine din perfecta susținere a temei - stingerea vetrei strămoșești - pe conflictul dintre acest ultim mohican al ruralității și partizanii tot mai numeroși ai „progresului” istoric. Dar piesa este viabilă estetic numai până la actul al III-lea, care aduce o neverosimilă răsucire a protagonistului. Conflictul se „rezolvă” prin cumpărarea de către „generosul” stat comunist a casei lui Simion Albu, pentru ca aceasta
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Teofil să-l hirotonisească, așa cum era obiceiul. Teofil a avut ocazia să se răzbune în timpul controverselor origeniste. Pînă în 399, Teofil fusese un admirator fervent al lui Origen. în epistola sa festivă consacrată Paștilui din acel an, el se declară partizan al tezei imaterialității Domnului și îi condamnă pe antropomorfiți, care, interpretînd ad litteram expresiile privind crearea ființei umane după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, îi atribuiau acestuia un corp cu formă umană. Pe atunci, cei mai mulți călugări egipteni - cu excepția unei minorități
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se disting unele rostite la Efes și axate pe teologia întrupării și pe mariologie: e vorba de numerele 1, 2, 4 (rostită între 23 și 27 iunie 431, cu ocazia aderării la conciliul chirilian a șapte episcopi care anterior fuseseră partizanii lui Nestorie, a devenit una din cele mai vestite omilii din Antichitate dedicate Fecioarei Maria; autenticitatea acesteia a fost însă contestată de E. Schwartz), 5, 6 (contra lui Ioan de Antiohia), 7 (rostită înainte de arestarea lui Chiril), 8 (fragment, păstrat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]