2,964 matches
-
ca decorații. Ignorând prezența mută, dar plină de adorație a lui Malcolm, Elspeth asculta vrăjită poveștirile despre acei bieți oameni care se închinau idolilor, care erau înșelați de preoții locali, și se îndrăgosti. Pe măsură ce-și depăna povestea, ochii pastorului ardeau cu asemenea pasiune, încât, în câteva clipe, imaginea vagă a lui Malcolm care începuse să se insinueze într-un colț al minții ei, asociată cu sunetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie și cu mirosul de medicamente și săpun parfumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunetul clopoțelului de la intrarea în prăvălie și cu mirosul de medicamente și săpun parfumat, a fost complet ștearsă. Pentru ea, el deveni imediat Andrew: încă de pe când sta să-l asculte, ignorând piciorul lui Malcolm care o tatona, sorbea vorbele pastorului cu nesaț, chiar înainte de avea ocazia să-i adreseze vreun cuvânt. Andrew. Acesta zăcuse trei săptămâni în coliba unor sălbatici, rugându-se la Dumnezeu să-l scape de halucinațiile provocate de malarie. Andrew văzuse femeile tribului expunându-și trupurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ei se aflau în această stază, incapabili de a se elibera unul de altul, misiunea se ducea de râpă. Credincioșii se întorceau la vechile metehne sau erau absorbiți de biserici mai dinamice din suburbii, precum cea baptistă sau cea a pastorului luteran American, care se stabilise pe Grant Road. Apoi începu războiul și veni vestea că Duncan și Kenneth se înrolaseră. Andrew era mândru. Elspeth, doar supărată. Fii ei trăiseră departe de ea cam toată viața, iar acum se duseseră undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Era un perete ciudat, care începuse să se dărâme, se arcuia, prăbușindu-se chiar de la mijloc, iar faptul că soții își duceau viața separați de un zid i se părea absurd, însă cu o anume putere mistică. Bănuia că nici măcar pastorul nu știa cum îl ridicase. Izvorâse din durere. Era ceva menit să-l păstreze pe el în interior, iar pe ea s-o împiedice să ajungă la el. Nimeni nu înțelegea asta. Așezând cărămizile una peste alta, preotul se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bisericii și a început să urmărească felul în care Elspeth se degrada treptat, până la nivelul unei maimuțe. Ar fi putut face un gest final. De fapt, fiecare dintre ei l-ar fi putut face, mutându-se sau întorcându-se acasă. Pastorul i-ar fi putut frânge voința, oprindu-i banii care veneau de la sora ei. Susan și Petie se îmbogățiseră prin lanțul de farmacii. Dar ceva prezent în ființa amândurora rezistă unei asemenea tentații. Trăind fiecare de partea lui de zid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
funcția de mesager, un intermediar celest între lumea lui și cea a soției sale. Un înger. Pagină separată După ploi, a urmat vremea rea. După răcoare, căldura. În decursul anului, după vizita la doamna Pereira și sosirea echipamentului științific al pastorului MacFarlane, corpul lui Bobby se fortifică și chipul i se asprește. Femeile de pe Falkland Road mai strigă încă după el când trece, dar pe alt ton. În glumele deocheate pe care le aude, se deslușește o anume foame, ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de indieni. Uneori, în timpul zilei, Bobby învață. Sub ochiul atent al preotului Macfarlane, recită Zilele Mari. Bătălia de la Hastings. Magna Carta. Glorioasa Revoluție și Războiul lui Jenkins. Cunoștințele sale de gramatică latină, sunt excelente. În schimbul acestor învățături el îi aduce pastorului subiecți fotografici. Procedura este aceeași. Spune-le că nu-i plătesc, zice el, dar o va face, dacă subiecții aparțin unei caste sau clase pe care el n-a acoperit-o religios și mai ales, dacă va poza gol. Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
viață, zice ea, trăgând filosofic din țigară. Într-o dimineață, Bobby pleacă de la misiune să-și ia un costum nou de la croitor. Freamătă de bucurie, deși observă că ușa bisericii fusese mâzgălită cu vopsea roșie. Un ciocan și o seceră. Pastorul Macfarlane nu va fi prea fericit să le vadă. Își suspectează soția că are simpatii bolșevice și consideră că noile sindicate care au înflorit prin tot orașul, sunt lucrarea diavolului. Bobby ridică din umeri. Nu este problema lui. Astăzi are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
copertina. Mașina se urnește, iar șoferul apasă pe claxon, ridicând bara de protecție ca să țină la distanță masa de oameni care se înghiontește să vadă. Mulțimea se desprinde cu părere de rău și camionul pornește prin întuneric. Îl găsește pe pastorul Macfarlane stând în ușa bisericii, privind un grup de tineri care pierde vremea pe cealaltă parte a străzii. — Plecați de-aici! le strigă. Plecați! Adunătură fără de Dumnezeu! — Domnule pastor, îl imploră Bobby. Doamna Macfarlane a fost arestată. — Da, am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
părere de rău și camionul pornește prin întuneric. Îl găsește pe pastorul Macfarlane stând în ușa bisericii, privind un grup de tineri care pierde vremea pe cealaltă parte a străzii. — Plecați de-aici! le strigă. Plecați! Adunătură fără de Dumnezeu! — Domnule pastor, îl imploră Bobby. Doamna Macfarlane a fost arestată. — Da, am văzut. Plecați de aici! Plecați de aici până nu scot cureaua la voi! Ce putem face? — Ce să facem? Nimic, băiete. Culege roadele a ceea ce a semănat înhăitându-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a ceea ce a semănat înhăitându-se cu bolșevicii și sataniștii ei. Tu unde-ai fost? Te-am așteptat toată după-amiaza, să mă ajuți la un experiment. Unul dintre tineri aruncă o piatră în ușa bisericii. — Imperialiștilor! le strigă. Lachei capitaliști! Pastorul Macfarlane traversează strada și băieții se risipesc strigând și alte sloganuri comuniste, în timp ce se îndepărtează. Pastorul se întoarce roșu la față, răsuflând greu și-i smulge lui Bobby promisiunea că îl va ajuta de dimineață la experiment. Imediat ce poate, Bobby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
am așteptat toată după-amiaza, să mă ajuți la un experiment. Unul dintre tineri aruncă o piatră în ușa bisericii. — Imperialiștilor! le strigă. Lachei capitaliști! Pastorul Macfarlane traversează strada și băieții se risipesc strigând și alte sloganuri comuniste, în timp ce se îndepărtează. Pastorul se întoarce roșu la față, răsuflând greu și-i smulge lui Bobby promisiunea că îl va ajuta de dimineață la experiment. Imediat ce poate, Bobby se scuză și urcă în camera sa. Colajul îl privește de pe perete, sute de chipuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înțesate de muncitori. Doamna Macfarlane și prietenii ei au fost arestați ca să nu poată organiza marșuri și să nu poată ține discursuri, dar în ciuda acestui val de arestări, orașul este în impas. Bobby își petrece dimineața măsurând oasele tibiei cu pastorul Macfarlane, ascultând fără prea multă atenție un plan de estimare a gradului de corectitudine morală la grupurile rasiale nord-indiene și cântărindu-le (postmortem) părți din lobul frontal al creierului. Prin fereastra deschisă, se aude zgomotul transportoarelor de trupe, care desfășoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cei care de obicei îl salută, acum îi evită privirea. Presimțirile sumbre se amplifică după-amiază, când îi vede pe comuniștii care au aruncat cu pietre cu o seară în urmă pe străzile din jurul misiunii, cu privirile ațintite asupra obloanelor casei pastorului Macfarlane. La lăsarea întunericului, o coloană de fum destul de vizibilă se ridică din mahalalele de la Tata Mills. Falkland Road este neobișnuit de aglomerat și ceva din fluxul și refluxul acela de oameni i se pare ciudat lui Bobby. Nu dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spate. El își face loc cu coatele, simțindu-și fața, fața lui Bobby, arsă de un vânt uscat. Pumnii străpung aerul. Se scandează. Arzi! Arzi! Figuri luminate de flăcări, dinți expuși, guri roșii sinistre, care urlă. În balcon apare chiar pastorul ca o imagine a damnației. Are fața și hainele pline de funingine, părul și barba par depărtate de cap, într-o învălmășeală de fum cenușiu. Ochii îi sunt sălbatici și strigă ceva mulțimii, ceva ce nu se aude din cauza trosnetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bronzului. Valuri de popoare migratoare... războaie cu Imperiul Otoman... domnitori din aristocrația greacă din Istanbul. Suntem în apropierea capitalei. Densitate peste 90 locuitoripe kilometru pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
l-au luat și locotenentului Afrodita, cum vezi... Iar ăștialalți, adormiții noștri, așteaptă să veniți voi să-i salvați! Voi, cu fortărețele voastre zburătoare și cu guma voastră de mestecat trufia... Străinul aprobă, pastoral, fără să înțeleagă. Seamănă cu un pastor străinul, dada. Își scoate, dezamăgit, timpanele defecte, pe care le mai verifică, fără succes, încă o dată. Capsulele mici atârnă acum într-un lanț auriu peste pieptarul de mătase al cămășii sale impecabile. Zâmbește, mulțumit, privește mulțumit paharul cu lapte de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Împopoțonasem, am făcut un ocol prin Compromise Road care, În ce-o privea, nu era deloc pustie. „Bună seara, domnule Lesage”, „Plimbare plăcută, domnule Lesage”, „Bună seara, doamnă Baymaster, domnișoară Highchurch”, țâșneau saluturile. „Bună seara, domnule reverend.” Sprâncenele speriate ale pastorului au fost cele care m-au trezit. M-am oprit dintr-odată să mă contemplu, plin de căință, din piept până-n picioare, să-mi pipăi acoperământul de cap și să grăbesc pasul. Cred chiar că voi fi alergat, drapat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întinsă, proaspăt zugrăvită În alb și strălucind În mijlocul unei plantații de caiși. Două cruci discrete pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un grădinar persan mi-a ieșit În Întâmpinare ca să mă conducă În biroul pastorului, un bărbat Înalt, bărbos și roșcovan, cu aspect de marinar, cu mâna fermă și ospitalieră. Chiar Înainte de a mă invita să mă așez, Îmi propuse un loc de dormit pe durata șederii mele. Avem tot timpul o cameră pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care, În ciuda tragediei care se desfășoară pe scenă, e de un comic irezistibil. Cu toate acestea, mulțimea urlă, se văicărește și, pe cât Îmi dau seama, nu există nici cea mai mică urmă de amuzament pe nici un chip. În afară de acela al pastorului, care catadicsește, În sfârșit, să mă lămurească: — Există Întotdeauna, la aceste ceremonii funebre, un personaj european, și, lucru curios, face parte dintre „cei buni”. Tradiția spune că un ambasador franc de la curtea omeiadă a fost impresionat de moartea lui Husein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu mai aud mulțimea, am privirea ațintită asupra prietenului meu, aștept cu neliniște să se ridice. Ceremonia mi se pare interminabilă. Mă grăbesc să-l prind din urmă. După un ceas, ne regăsim la misiune, În jurul unei supe de rodii. Pastorul ne lasă singuri. O tăcere stânjenitoare ne ține companie. Ochii lui Baskerville sunt Încă roșii. — Îmi refac Încetul cu Încetul sufletul de occidental, se scuză el, cu un surâs obosit. — Nu te grăbi, secolul de-abia Începe. Tuși ușor, duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost cu totul incapabil să-mi numească unul singur, dar ce contează, era felul lui de a-și exprima mândria și recunoștința. Din păcate, nu toți părinții au reacționat așa, unul dintre ei a venit să se plângă. În prezența pastorului, mi-a aruncat: „Khayyam era un bețivan și un nelegiuit!” I-am răspuns: „Spunând asta, faceți elogiul beției și al nelegiuirii!” Reverendul era cât pe ce să se Înăbușe. Howard râse ca un copil. Incorigibil și dezarmant. — Așadar, Îți asumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am mulțumit pentru atitudinea sa, care mi se păru conformă idealului religios și umanitar care-l Însuflețea. După aceea, m-am dus să vizitez trei case de comerț situate În vecinătate, unde, spre marea mea surpriză, răspunsul fu identic. Asemeni pastorului, negustorii nu voiau să plece. Așa cum Îmi explica unul dintre ei, un italian: — Dacă aș părăsi Tabrizul În acest moment dificil, mi-ar fi rușine să mă Întorc aici mai târziu, ca să-mi reiau activitatea. Voi rămâne, așadar. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tranchilizantelor. Pentru prima oară Cosmin avea senzația că se afla pe o cale adevărată, nu pe una din fundăturile pe care bălmăjise până atunci. Deși după moartea lui Arthur hard disk-ul de la computerul acestuia fusese subtilizat, se pare că pastorul apucase să-i dea discheta cu textul respectiv nepotului lui nea Fane, Mitrică, venit la o întrunire politică la Paris. Arthur îl rugase pe ecologist să-i transmită lui Leo că avea textul de la o anumită bătrână cu părul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fost doar un accident. Poate eram obosit, deși n-aveam nici un motiv să fiu obosit..." - În fond, marele specialist nu ne-a lămurit prea mult, auzi glasul unuia din interni. - Spunea însă că se mai cunosc câteva cazuri. Bunăoară, acel pastor elvețian, ars de fulger aproape 100% și care a mai trăit totuși mulți ani. E drept, rămăsese mut. Ca și omul nostru, probabil, adăugă coborând glasul. - Nu mai vorbi, că poate te aude, șopti cineva pe care nu izbuti să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]