1,557 matches
-
domnul Dima să accepte funcția de rector al UPA în anul 2000. Istoria universității noastre ar fi fost alta cu dumnealui în fruntea noastră. S.B.: Cum era Tudor Ghideanu? D.T.: Tudor Ghideanu era un tip de forță și tumultos, cu patos, pasionat de filosofie. Am avut și contre cu el, țin minte că m-a scos de câteva ori la tablă și m-a făcut ungur, nu știu de ce. L-am corectat la Lukacs, la niște lucrări, i-am spus că
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
colegii de breaslă. Nu pot să nu-mi amintesc de cele 15 ediții ale simpozionului „Personalități ale biologiei românești și universale”, organizat de profesorul Gh. Mustață pentru studenți, la care întotdeauna am participat cu deosebită plăcere, ascultându-l cu cât patos vorbea despre oamenii de știință pe care i-a cunoscut sau despre care a citit; și a citit despre mulți, scriind pagini de neuitat. Este locul să subliniez că acest mare dascăl și om de știință al Universității ieșene nu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cel puțin foarte greu să vorbești fără a fi laudativ. Deși am avut ocazia să-l cunosc încă din timpul pregătirii din ciclul studiilor de masterat, aveam să descopăr abia mai târziu ceea ce înseamnă persoana domniei sale. Fire vulcanică, al cărui patos debordant vădește implicarea și dedicarea pentru domeniul științific în care activează, profesorul Gheorghe Mustață are și talantul duhovnicesc ce-l face să poată fi privit nu doar ca un șef, un superior, conducător de doctorat, ci și ca un prieten
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
somnambul care face și nu știe ce face. Adică... iartă-l Doamne că nu știe ce face... Lasă-l în pace, ironiile tale nu-și au locul, se zborșește un confrate. Ponor se face că nu observă și continuă cu patos. Cum spuneam, cum am ajuns pe la ora 10, m-am și apucat de scris. De fapt, ideile au început să curgă, să se ordoneze încă din mașină, încă de cînd eram pe drum. Așa este, el cînd scrie nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mai cum? -Bardot, așa mă cheamă. Ghidul ne vorbește despre istoria insulei. Are o parodontoză în ultimul grad, limba îi iese lejer printre dinți. N-are decît 32 de ani. Nu pare preocupat de sănătatea lui și vorbește cu patos. Casa sclavilor. Aici, dedesubt erau sclavii, separați pe sexe și, de asemenea, copiii erau despărțiți de părinți. Stăteau aici... Hrube fără lumină, înfricoșătoare. Lanțuri, cătușe. Pereți scrijeliți în deznădejde. Aici e camera de îngrășare... Ce? Dacă n-aveau 60 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eram noi doi și cu Mașenka. Sînt captivat de posibila istorie, nu respir, inima s-a oprit și doar buzele lui Sikorski erau în atenția mea. Mîna cu paharul de vin s-a oprit la jumătatea drumului. Ambasadorul povestește cu patos. Soția mea prinde o mînă a doamnei Sikorski și o mîngîie cu compasiune. Venise cu surle și trîmbițe. Urcase în văzduh tot ce nu era bine priponit în pămînt. Zgomotul era infernal, dar viteza vîrtejului nu era prea mare la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te bucuri, suferi, dar fundalul fiecărui fragment de viață e mereu același: cum se explică lucrurile, care (și ce) este adevărul? Din păcate, răspunsul nu e niciodată garantat, iar primejdia unei vieți de tip secund, anexate ideii și implicând neglijarea patosului ei nemijlocit e redutabilă. Din ambiția unei bogății cognitive fără măsură, poți ieși sărăcit și strâmb. Tipul G: Dedicația. Trăiești ca să te dăruiești unei instanțe din afara ta, te regăsești în faptul de a te abandona, de a ieși din sine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
rezonabilitatea“, sedentarizarea, decongestia. Într-o a treia instanță însă, lucrurile își recuperează misterul și legitimitatea. Misterul rezultă din tocmai faptul că universalitatea raportării la absolut prin care debutează orice entuziasm amoros nu se sleiește prin reiterare, nu-și pierde frăgezimea, patosul, nimbul extatic. Repetabilitatea „tradițională“ a experienței nu reușește să-i atenueze nici intensitatea, nici autenticitatea. Toți traversează același scenariu, dar toți îl trăiesc ca pe o noutate totală, ca pe o surpriză, ca pe un șoc. Cu alte cuvinte, credința
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
satisfacții de mâna a doua și drept nefericiri mici crize de indispoziție. Întâlnim oameni extraordinari și nu percepem șansa de a-i fi întâlnit. Trăim împrejurări spectaculoase și nu citim în ele amprenta destinului. Ratăm, clipă de clipă, miracolul, semnificația, patosul. Ratăm, deopotrivă, „sentimentul tragic al vieții“, abisul câte unei zile, catastrofa latentă a câte unei întâmplări oarecare. Suntem inadecvați, oblici, afoni și orbi. Trăim stins, pe o nesfârșită tangentă la real, inapți să distingem între esențial și accesoriu, între ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
revoltă și al celor dispuși să facă gesturi extreme crește simțitor, până la a ajunge un fenomen social. Cum poți veni în ajutorul unui om care și-a pierdut speranța? Ce strategie, ce tip de reacție poți adopta pentru a reduce patosul spaimei? Nu mă gândesc, fi rește, la ce are de făcut guvernul, la soluțiile politice și administrative care ar trebui să vină de sus, de la deținătorii puterii. Mă mulțumesc să spun că n-aș vrea să fiu în pielea lor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu o titanomahie, care se consumă într-un pustiu. Instanța cu desăvârșire absentă e Celălalt! Ne putem reprezenta cu oarecare ușurință un „nevoitor“ stoic străduindu-se de unul singur, cu ochii ațintiți spre o perfecțiune care se poate dispensa de patosul comunitar, de zumzetul vital al „aproapelui“, de freamătul indescifrabil al lumii pământești. A fost nevoie de „revoluția“ neotestamentară pentru ca imperativul „cunoașterii de sine“ și al „sculptării de sine“ să fie întregit cu acela al „iubirii aproapelui“. Dintr-odată, lumea se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Ilia Ilici e un personaj feminin, o „figură“ a feminității biruite de cumsecă denie și imanență, de griji insolubile și afecte indefinite. Nu e vorba de feminitatea goetheană, care „ne înalță în tării“, ci de cea care ne „fixează“ în patosul imediatului, care ne răstignește și se răstignește odată cu noi pe lemnul vieții zilnice. Cealaltă față a feminității. Probabil că Marx n-a citit romanul lui Gon cearov. Și-ar fi dat seama că doctrina lui nu se potrivește omului răsăritean
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
politice, politicieni care, din când în când, să facă, inteligent, haz de ei înșiși! Aș semnala o singură excepție: Toader Paleologu, care a adus, în peisajul public dâmbovițean, un ton nou: destins, ușor relativist, politicos, străin de îndârjire și de patos militant. Dar pentru genul lui de politician nu avem încă, cel puțin așa cred, un electorat pe măsură. În orice caz, dl Paleologu îmi provoacă, adesea, sănătoase accese de bună dispoziție, ceea ce alții nu prea reușesc decât involuntar.) Masa combatanților
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de romane polițiste și, în sfârșit, amatorul de literatură în genere, trăitor în universuri paralele, emotiv, rafinat, degustător de ficțiuni și pescuitor de metafore, supărat pe filozofii care n-au „simțul concretului“ și se pierd în speculațiuni din care lipsește patosul vieții (ceea ce, până la un punct, e adevărat). Încă o sub-specie: cititorul „branșat“, cu lecturi la zi. Nu mai pierde timpul cu clasici răsuflați. Rumegă doar ulti mele apariții de pretutindeni. Și îi plac toate. O altă categorie e aceea a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-l apreciază fără reținere pentru manifestările sale literare, dar se disociază de Nichifor Crainic ca iubitor fără rezerve al adevărului revelat. Blaga, însă, recunoaște în opera lui Nichifor Crainic „fructul unei duble tradiții: pe de o parte, tradiția poeziei de patos național, urcând din folclor, prin Coșbuc și Goga, pe de alta, tradiția gândirii răsăritene, gândirea patristică, cea de la care s-a autorizat filosofic mentorul Gândirii”. De aceea spune Blaga că Nichifor Crainic nu intră singur în Academia Română, ci însoțit de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
resimte lăuntric armonia cântecului. Molatece sau aspre, virile sau plângătoare, notele exclud prin înseși varietatea lor orice bănuială a clișeului literar. Lira și harpa nu rămân simboluri abstracte. Abstractă e muzica născută din ele, în sensul purității ei absolute, de patos limpede și înalt.130 Cântecul este ca iubita; o singură condiție îi este necesară pentru a ființa: Trăiește-mi dar c-adânc în piept te port!131 Harfa lui, care din pietre durerile le chiamă, nu este altceva decât Cântec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
noastră în tot ce suntem. Căci noi suntem via oglindă în care semnele redesfășoară chipul și viața lumii, convertind amintiri în prezențe, trăiri mai vechi în altele, noi. Față de scris noi suntem o virtualitate pe care el o transformă în patos și act2. NOTE 1 Petru Creția, Oglinzile, București, Editura Humanitas, 1993, p. 33. 2 Ibidem. Bibliografie * Academia Română, Manuscrisele Mihai Eminescu, Vol. I: Manuscris românesc 2254, Ediție coordonată de Eugen Simion, București, Editura Enciclopedică, 2004. * Academia Română, Manuscrisele Mihai Eminescu, Vol. II
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mine! Doar în acest punct, scrisoarea mea este reticentă: ceea ce-am îndrăznit să fac, mâna mea nu îndrăznește să scrie. La fel și eu, dar împreună cu tine, ar fi trebuit să fiu sfâșiată! Medeea evocă, revenind înfrigurată de un patos excesiv, momentele cele mai dificile pe care le-a traversat Iason la sosirea sa în Colchida, dorind să-i reamintească de ajutorul dat spre a-l face astfel să-i fie recunoscător, să renunțe la căsătoria cu fiica lui Creon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
critic de marcă, prin Jurnalul lui Ovidiu, carte pe care Umberto Eco, pe coperta a patra, ezită s-o declare roman sau biografie transformată în mit. Cred că și una și alta pot coexista foarte bine fără a se contrazice. Patosul autorului de jurnal (fragmente de viață cotidiană translate în spațiul oniric, flux dureros de amintiri nu întotdeauna compensat de amoenitatea peisajului înconjurător, dialoguri și tandre momente de abandon cu o preoteasă autohtonă ce vor culmina cu contemplarea pură a zeului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
conform inventarului jurnal. Școală ref. com. Voivodeni, județul Mureș avînd trei clădiri, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală ref com. Viforoasa județul Mureș, avînd 4 clădiri, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală primară, confesionala ev. C. M. Mureș, com. Patos, strada Principală a Bis. conf., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală primară ev. C. A. com. Petelea, strada principală, județul Mureș a Bis. ev. C. A., cu întreaga avere, conform inventarului jurnal. Școală primară ev. C. A. com. Reghin
DECRET nr. 176 din 2 august 1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor congregatiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţămînt general, tehnic sau profesional*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/125385_a_126714]
-
sintagmei: "Cei ce nu pot face ceva dau lecții despre cum trebuie făcut"?) * Orgoliul oricărei suferințe este de a fi unică și neînțeleasă, (o adevărată qualia, în limbajul filosofiei minții), ceea ce riscă să potențeze durerea. Uitați-vă, spre exemplu, la patosul discuției dintre două persoane care au în comun aceeași boală! Semn că există o formă de solidaritate în fața aceluiași gen de suferință, dublată de o formă de excludere totodată a altor tipuri de afecțiuni. Până și în fața durerii dezvoltăm mecanismele
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
încearcă să ascundă aceste soluții. În felul acesta unii cercetători își generează "obiectul" de activitate, luând naștere birocrația științei. Știința poate fi birocratică, tinzând să-și perpetueze obiectul de activitate; mai exact, oamenii de știință tind să argumenteze cu mult patos importanța obiectului lor de cercetare, determinând uneori menținerea unor direcții de cercetare redundante, care și-au epuizat deja soluțiile potrivite. Acest aspect ține de un mod de-a fi al științei, fiind partea proastă a lucrului bun. Situațiile de acest
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
mai multe decenii. Întâmplarea sau kharma a făcut ca unele rude să se stabilească În Australia și Noua Zeelandă, prin 1960, după ce emigrase În Brazilia, la Săo Paulo. Aventurieri, ca toți grecii și plini de mirajul călătoriilor, trimeteau scrisori pline de patosul business-ului și notele romantice față de patria adoptivă. Sosirea verișoarei mele Angelica, profesoară de limba engleză la Wellington, Într-o scurtă vacanță În țară, Împreună cu mama ei, două grecoaice frumoase, deștepte și descurcărețe, mi-a oferit prilejul unui fructuos dialog
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ale misticului lac Batur. În două micuțe insule din mijlocul lacului, ingenioșii constructori balinezi au ridicat pagodele Ulun Danu și Bedugal. În timpul procesiunilor religioase, aici vin zeci de mii de pelerini, se aduc sacrificii și ofrande, se dansează cu mult patos, interpreții purtând măști, ingenios lucrate, inegalabilul Barong cu tematica bine cunoscută a luptei dramatice și victoriei Binelui asupra Răului, dar și alte dansuri, precum Kecak și performantul Baris, unde mișcările dansatoarelor, 450 costumația elegantă, podoabele bogat aurite, măresc fastul Întregii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de la stânga la dreapta, de sus În jos. Limba coreeană are șase forme de politețe, pe cale de dispariție În circuitul lexical actual, care exprimă, prin radicale și sufixe, diferențele În statutul social al persoanei care vorbește. O poezie recitată cu patos devine un poem de o muzicalitate gravă, ca la violoncel, vocalele se prelungesc ca Într-un ecou de dumbravă sonoră, consoanele se Înmoaie ca Într-o șoaptă de nostalgie muzicală. Arta de a scrie scoate din fagurul limbii o bună
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]