1,288 matches
-
la această întâlnire au venit cu mai multe propuneri pentru a eficientiza securitatea unităților de învățământ. Și prefectul a venit cu o idee care a fost pusă în discuție: Fiecare unitate de învățământ trebuie să fie inclusă în itinerariile de patrulare auto și pedestre ale poliției, asigurându-se, totodată, supravegherea în permanență a traseelor de deplasare a elevilor. În martie 1844, dr. Culcer înaintează un raport conducătorilor orașului Târgu Jiu prin care solicită înființarea unui spital în oraș pentru a izola
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
până în 1947. După război, cuirasatul "Giulio Cesare" a fost predat [[Uniunea Sovietică|Uniunii Sovietice]]. În perioada de cobeligeranță, până la [[Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa|sfârșitul conflictului în Europa]], crucișătoarele ușoare italiene au participat la acțiunile de patrulare aliate din [[Oceanul Atlantic]] împotriva raidurilor submarinelor germane. Mai multe submarine și vase torpiloare au activat în [[Marea Mediterană]]. Liderii aliați au luat în discuție în ultimele săptămâni ale războiuluil posibilitatea ca vase militare italiene (cuirasate și crucișătoare) să participe la acțiunile
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
activității mai puțin riguroase a autorităților, unii membri ai grupului au plecat în comuna Libling (jud. Timiș) unde au prestat munci sezoniere. Începând cu 1950 acțiunile Miliției și Securității s-au intensificat, prin înființarea de posturi de urmărire, executarea de patrulări în teren și printr-o activitate informativă puternică ceea ce a făcut ca satul Răchițele să trăiască o perioadă de teroare. Zeci de persoane au fost anchetate și bătute până la limitele rezistenței fizice pentru a oferi informații despre partizani. În contextul
Teodor Șușman (senior) () [Corola-website/Science/319788_a_321117]
-
nord a Rusiei. După revoluția comunistă din octombrie, flota era staționată în anul 1920 la Arhanghelsk, dar în 1923 a fost desființată, fiind formată o nouă flotă în Marea Baltică care era constituită la început dintr-un distrugător, o navă de patrulare, un submarin și două nave de apărare contra minelor. Primele avioane pentru sprijinirea flotei sosesc în 1935 la Murmansk, flota fiind denumită în anul 1937 "Flota de Nord". În acea perioadă, era deja organizată marina sovietică pe coastă, cu piste
Flota militară de nord () [Corola-website/Science/319198_a_320527]
-
ani de teste și exerciții cu submarinele din flotele mai multor națiuni." În ziua de 19 a lunii August, anul 2011, un submarin robotic făcut de Boeing a fost testat pentru eventuala utilizare de către armata Statelor Unite ale Americii spre investigarea apelor inamice, patrularea în porturile locale pentru o mai bună securitate națională și explorarea oceanului pentru prevenirea riscurilor de mediu." "Cum capacitățile lor cresc, numărul ROV-urilor mici crește și el, fiind adoptate de flote, pază de coastă și autoritățile portuare din întreaga
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]
-
fiind chiar blocarea și nimicirea flotei aeriene japoneze cu baza pe uscat). Fiecare dintre cele trei valuri japoneze ale lui Ōnishi era format din 50-60 avioane. Cele mai multe avioane de atac japoneze au fost interceptate și doborâte de F6F Hellcat-urile de patrulare ale lui Sherman din apărarea aviatică a portavioanelor (dintre care se remarcă comandantul avioanelor de vânătoare de pe Essex, David McCampbell, care în această acțiune a fost creditat cu doborârea a 9 avioane inamice). Cu toate acestea, un bombardier în picaj
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
lui Ozawa cu avioanele, apoi să îi lovească cu tunurile grele ale navelor aflate sub comanda lui Lee. Dimineața Ozawa a trimis 75 de avioane împotriva Flotei a 3-a. Marea majoritate a avioanelor au fost doborâte de avioanele de patrulare, flota americană nefiind afectată. Puținele avioane japoneze care au supraviețuit au aterizat la baze terestre aflate în Luzon. Ca răspuns, în timpul nopții, amiralul Mitchel care avea comanda tactică a unității TF38 a ordonat primul atac aerian la care au participat
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
localizată. Când avioanele de recunoaștere au contactat inamicul la ora 07:10, forța aeriană de atac orbita în fața forțelor navale. La ora 08:00 avioanele americane au atacat, avioanele de vânătoare care protejau bombardierele distrugând aproximativ 30 de avioane de patrulare ale lui Ozawa. Atacul aerian a continuat în mai multe valuri succesive până seara totalizând 527 de ieșiri, scufundând portavionul "Zuikaku", portavioanele ușoare "Chitose" și "Zuihō" și distrugătorul "Akizuki", toate soldate cu pierderi umane mari. Portavionul ușor "Chiyoda" și crucișătorul
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
a declanșa contraatacul de la Marsa Matruh. Forțele italiene de la Sidi Barrani aveau probleme MARI în ceea ce privește dispunerea lor în teren. Cele cinci fortificații erau plasate la o prea mare depărtare una de cealaltă, ceea ce împiedica sprijinul reciproc împotriva forțelor atacatoare, iar patrularea zonei dintre ele era insuficientă. Dotarea slabă cu mijloace de transport făcea reorganizarea forțelor în caz de atac foarte greoaie. Solul stâncos a făcut imposibilă săparea unor șanțuri antitanc, iar minele antitanc plantate ca și piesele de artilerie antitanc disponibile
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
a Venezuelei și terminând cu extremitatea sudică a continentului, însă în ultimul timp populația acestei specii a cunoscut o diminuare cauzată de activitățiile economice. Relieful arealului de răspândire include atât vârfuri alpine, cât și podișuri relativ întinse, locuri propice pentru patrulare de la înălțime. Un asemenea landșaft este numit "páramo". Uneori, condorii migrează accidental în regiuni atipice habitatului lor, cum ar fi câmpiile Boliviei vestice și ale Braziliei sud-estice, deșerturile din Chile și Peru sau pădurile de fag din Patagonia. Condorii arată
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Azov și flota lor și-au dovedit importanța prin evacuarea unităților ruse care supraviețuiseră atacului rebelilor. În ciuda eșecului rușilor în construirea unei linii defensive a Mării Negre și a evacuării unităților militare ruse pe calea apelor, misiunea cazacilor de la Azov de patrulare a regiunii de coastă a Mării Negre a rămas neschimbată. În 1845, cele 26 de comandouri au fost reorganizate în două subunități. Prima dintre ele, cu un efectiv de 147 de cazaci și 7 ofițeri, patrulau zona maritimă dintre Anapa și
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
au reîntors pe navele escadrei. A urmat o nouă tentativă de debarcare la Taganrog, dar cazacii de pe Don au reușit la rândul lor să respingă atacul. După încheierea războiului în 1856, cazacii de la Marea Azov și-au reluat misiunile de patrulare în Marea Neagră. Armata cazacilor de la Marea Azov a fost decorată cu cea mai înaltă distincție militară a Imperiului Rus, Ordinul Sfântului Gheorghe, „Pentru vitejia excepțională și serviciul excelent din timpul războiului împotriva francezilor, englezilor și turcilor din 1853-1858" După încheierea
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
lângă baza de luptă Khe Sanh) pe o potecă ascunsă. Forțele speciale din FOB 3 au folosit soldați bru din programul CIDG și au acceptat și ajutorul pușcașilor marini de la CAP Oscar care au luptat împreună cu ei și au efectuat patrulări pe tot parcursul asediului. Acest atac a arătat că Divizia 304 APV tocmai sosise din Vietnamul de Nord cu toate cele trei regimente, 9, 24, 66, împreună cu Regimentul 68B Artilerie și cu Batalionul 14 Antiaerian. Ele erau susținute de Batalionul
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
lor de rezistență în fața expansiunii teritoriale a coloniștilor.. în 1861, vasul victorian HMCSS "Victoria" a fost detașat pentru a ajuta guvernământul colonial neo zeelandez în războiul împotriva populației Măori din regiunea Taranaki. "Victoria" a fot folosită ulterior pentru misiuni de patrulare și suport logistic dar un mare număr din personalul de la bordul său a fost implicat activ în acțiuni împotriva fortificațiilor maori. Un marinar a murit în urma rănii provocate de declanșarea accidentală a unei arme în timpul debarcării. Catre sfârșitul anului 1863
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
recrutați pentru a a forma patru regimente Waikato. Alți australieni au devenit cercetași în cadrul "Company of Forest Rangers", Compania Pădurarilor. În ciuda condițiilor dificile, australienii nu s-au confruntat cu lupte grele și au fost folosiți, în principal, în misiuni de patrulare și ca membri ai garnizoanelor. Au fost implicați în acțiunile de la Matarikoriko, Pukekohe East, Titi Hill, Orakau și Te Ranga. Se crede că mai puțin de 20 au fost uciși în acțiunile militare. Conflictul s-a încheiat în anul următor
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
a fost utilizat în cea mai mare parte pentru recunoaștere, transport și misiuni de curierat în Golful Chihli, înainte de a a se întoarce în noiembrie în Australia. Flotele au rămas pe timpul iernii, îndeplinind misiuni polițienești și îndatoriri de gardă și patrulare iar personalul lor în misiuni de pază a căilor ferate. Acestea au părăsit China în martie 1901 după ce au jucat un rol minor în câteva expediții ofensive și punitive pentru restaurarea ordinii civile. Șase australieni au murit în urma bolilor sau
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
486 au fost uciși și mai multe sute au fost luați prizonieri. Aviatorii din bombardierele ușoare și escadrilele de vânătoare au participat de asemenea la eliberarea Europei de Vest în anii 1944 și 1945 iar două escadrile maritime RAAF de patrulare au luat parte la bătălia Atlanticului. Ca urmare a accentului pus pe colaborarea cu Marea Britanie, relativ puține unități militare au fost păstrate în Australia și în regiunea Asia-Pacific. Au fost luate măsuri pentru îmbunătățirea apărării australiene pe măsură ce războiul cu Japonia
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Rezervei Strategice din Orientul Îndepărtat. În ianuarie 1956, au ajuns în peninsulă primele unități constând în Batalionul 2 al Regimentului Regal Australian. 2 RAR a praticipat în principal la operațiuni de "curățire" în următoarele 20 de luni, efectuând misiuni de patrulare intensive în apropierea bazelor CT din junglă ca parte a Brigăzii 28 a Commonwealthului. Contactele cu inamicul au fost rare iar rezultatele reduse. 2 RAR a părăsit Malaezia în octombrie 1957 pentru a fi înlocuită de 3 RAR care, după
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
în octombrie 1957 pentru a fi înlocuită de 3 RAR care, după 6 săptămâni de instrucție în junglă, a trecut la împingerea insurgenților MCP înapoi in junglă la Perak și Kedah. Noul batalion a efectuat la rândul său misiuni de patrulare intensive și a fost implicat în operațiunile de tăiere a liniilor de aprovizionare și în ambscade. Din nou, contactele militare au fost rare dar 3 RAR a înregistrat un succes mai mare decât predecesorul său. La sfârșitul anului 1959, operațiunile
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
sfârșitul anului 1959, operațiunile împotriva MCP se găseau în etapa finală, majoritatea comuniștilor fiind împinși de pe pozițiile strategice sau peste granița thailandeză. 3 RAR a părăsit Malaezia în octombrie 1959 fiind înlocuită de 1 RAR care a reluat misiunile de patrulare, de data aceasta la granița cu Thailanda dar contactele cu insurgenții au lipsit aproape total. În octombrie 1960 a fost din nou înlocuită cu 2 RAR care avea să rămână în Malaezia până în august 1963. Urgența Malayană s-a încheiat
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și un radar de supraveghere aeriană al RAAF au baza în Kandahar. Adițional, 800 de oameni din personalul logistic sunt de asemenea staționați în Orientul Mijlociu cu scopul acordării de sprijin rapid dar sunt localizați în afara Afghanistanului. Detașamente de aeronave de patrulare maritimă și transport continuă să sprijine operațiunile din Irak și Afghanistan, cu baza în Tabăra Mirage de la Baza Aeriană Minhad din Emiratele Arabe Unite. Mai este inclusă și o fregată a RAN dislocată în Marea Arabiei și Golful Aden în acțiuni împotriva
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de comando, sub comanda căpitanului A. L. Goode, și circa 25 de membri ai Escadrilei 11 a Forțelor Aeriene Regale Australiene, conduse de R. B. Peagam, ce lucrau la o bază aeriană de hidroavioane de la Gavutu-Tanambogo cu patru hidroavioane de patrulare PBY Catalina. Trei paznici de coastă aliați se aflau și ei în apropiere, pe insula Guadalcanal. Misiunea lor era cea de a raporta orice mișcare a inamicului sau orice activitate suspectă pe care ar fi observat-o în apropierea posturilor
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
de hidroavioane de pe Tulagi și Gavutu, primind și o suplimentare de resurse umane pentru apărare și construcții în lunile ce au urmat. Baza a devenit curând operațională cu avioane din Grupul Aerian Yokohama care a efectuat operațiuni de recunoaștere și patrulare aeriană în zona înconjurătoare începând cu 6 mai. La 27 mai, japonezii au inspectat zona Lunga Point de pe Guadalcanal ca posibilă poziție pentru construirea unui mare aerodrom. La 13 iunie, Statul Major al Marinei a aprobat construcția unui aerodrom în
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
armată propriu-zisă, se spune că Islanda nu are armată. Cea mai mare componentă militară este paza de coastă ("Territorial Waters Guard"), care este similară, în structură și mod de operare, cu forțele marine ale multor alte țări. Include bărci de patrulare armate, nave de patrulare aproape de țărm, o navă științifică și o secțiune de aeronautică ce operează cu aeronave cu aripa fixă și cu un elicopter. Navele acestei forțe au intrat în luptă cu vasele de război ale Marinei Regale în timpul
Lista țărilor fără forțe armate () [Corola-website/Science/315326_a_316655]
-
că Islanda nu are armată. Cea mai mare componentă militară este paza de coastă ("Territorial Waters Guard"), care este similară, în structură și mod de operare, cu forțele marine ale multor alte țări. Include bărci de patrulare armate, nave de patrulare aproape de țărm, o navă științifică și o secțiune de aeronautică ce operează cu aeronave cu aripa fixă și cu un elicopter. Navele acestei forțe au intrat în luptă cu vasele de război ale Marinei Regale în timpul Războaielor Codului din anii
Lista țărilor fără forțe armate () [Corola-website/Science/315326_a_316655]