14,466 matches
-
PRINȚ: De unde poți ști cine sunt, dacă nu m-ai văzut niciodată până acum? REGELE: Ce întrebare! Pentru regi, lumea întreagă se reduce la un singur cuvânt: supușii. Eu sunt rege, deci tu nu poți fi decât un supus. (scurtă pauză. Micul Prinț cască) Păi ce faci? MICUL PRINȚ: Am căscat. REGELE: Datina la curte nu îngăduie să caști când e regele de față. Nu-ți dau voie să caști! Îți poruncesc să nu caști! MICUL PRINȚ: Nu m-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un aer modest și-și ridică pălăria) MICUL PRINȚ: E mai cu haz aici decât la Rege. (aplaudă din nou, jocul se repetă de câteva ori) Și, pentru ca pălăria să cadă la locul ei, ce-ar fi de făcut? (scurtă pauză) Te-am întrebat, ce-ar fi de făcut pentru ca pălăria să stea la locul ei? VANITOSUL: N-am auzit. Nu aud niciodată decât laudele. Recunoști că mă admiri foarte mult? MICUL PRINȚ: Ce înseamnă "a admira"? VANITOSUL: A admira înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe Pământ! E în altă parte, undeva... VULPEA: Pe altă planetă? MICUL PRINȚ: Da. VULPEA: Pe planeta aceea sunt vânători? MICUL PRINȚ: Nu, cum să fie?! VULPEA: Interesant! Dar găini? MICUL PRINȚ: Nici găini. VULPEA: Nimic nu e desăvârșit... (scurtă pauză) MICUL PRINȚ: La ce te gândești? VULPEA: Vezi tu, viața mea e mereu aceeași. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii... Toate găinile se aseamănă între ele și toți oamenii se aseamănă între ei. Așa că mă plictisesc. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că râzi de câte ori te uiți, seara, la cer. Atunci tu ai să le spui: Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Ei vor crede, poate, că glumești. Ăsta va fi secretul nostru, și ei nu-l vor ști niciodată. (scurtă pauză pe fond muzical) Da, va fi întocmai ca și cum, în loc de stele, ți-aș fi dăruit o sumedenie de clopoței care știu să râdă. OMUL: Ascultă, puișor, nu vrei să rămâi aici, pe planeta mea, cu mine. Plecăm amândoi cu avionul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
noi cu Irlanda, în ’97 sau ’98? Divagațiile astea îl deranjează vizibil pe tânăr. Se moaie a înduplecare, ziceați ceva de o strategie... Io am fost președinte, măi, băiatule! Io am strategia foarte clar conturată, să știi! Și după o pauză mustrătoare, timp în care piciorul stâng l-a încălecat în sfârșit pe dreptul: ’97 sau ’98? Doar ai fost șef de cabinet!... ’97! vine un răspuns mai degrabă la plesneală. Ei, plesnește și Emil masa, atunci a început declinul, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
la o fripturică de miel și la cozonaci, udate cu vinișor de anțărț și când colo, matale, nașă, ne primești cu mălai? Hai să plecăm, Petrache! Aici nu-i de noi - a continuat Costăchel gluma, în râsul învățătorilor. Într-o pauză a râsului în cor,s-au auzit bătăi în poartă. Aista-i agronomul. Merg să-i deschid eu - a sărit sprinten Costăchel. Bine ați venit, domnule inginer. Intrați. După ce inginerul a intrat, dând binețe, Costăchel a ținut să precizeze. Domnule
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
seama de gravitatea situației. La asta se adăuga și faptul că, până în acel moment, ei nu știau mare lucru despre toate cele spuse de agronom. Ce mai fac legionarii lui Bounegru, domnule inginer? a întrebat Costăchel într-un moment de pauză. Din câte îmi dau eu seama, până în prezent studiază terenul - cum s-ar spune - și așteaptă evoluția evenimentelor. Toată ideologia lor e de inspirație nemțească. Își vor arăta colții când vor primi dezlegare de la stăpâni... Oricând pot deveni foarte agresivi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
noi înnotăm ținându-ne de plută. Mai periculoși sunt grănicerii”... Am stat două nopți și două zile pe o ridicătură de pământ și am ținut sub observație malul apei... Ne-am notat în gând mișcarea grănicerilor... Pe noi ne interesau pauzele în zona noastră... Le-am găsit și pe acelea... După primul cântat al cocoșilor, urma o pauză lungă, până spre ziuă. „Poate a da Dumnezeu și nu și-or schimba obiceiul” - am șoptit eu, plin de îngrijorare. „Se vede că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe o ridicătură de pământ și am ținut sub observație malul apei... Ne-am notat în gând mișcarea grănicerilor... Pe noi ne interesau pauzele în zona noastră... Le-am găsit și pe acelea... După primul cântat al cocoșilor, urma o pauză lungă, până spre ziuă. „Poate a da Dumnezeu și nu și-or schimba obiceiul” - am șoptit eu, plin de îngrijorare. „Se vede că nu știi. În armată lucrurile merg după un tipic care se schimbă rar de tot” - m-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
căldură, grupându-i într-un singur buchet. Numele meu e Simona Deleanu. În acest an, eu voi fi profesoara voastră de limba engleză. Dar mai întâi să ne cunoaștem. Deschise catalogul și după ce pronunța numele fiecărui elev, făcea o mică pauză pentru a-și fixa în memorie locul acestuia în bancă pentru ca, la ora viitoare, să devină o veche cunoștință. Apoi întrebă: Ați primit toți copiii manuale? Un băiețel ridică două degete așteptând să fie întrebat. Tu nu ai carte? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
iasă din rezervă, dar Simona îl rugă: Vino lângă mine, doctore, sunt și eu o femeie și te doresc, te doresc nespus! Doctorul se așeză pe scaun ca să se dezmeticească, dar ea nu i-a lăsat răgazul pentru o asemenea pauză. L-a tras lângă ea în pat, cu o forță nebănuită. I-a luat mâinile și i le-a condus de-a lungul trupului, tresărind la fiecare atingere, transmițându-i și lui înflăcărările ei, nestinsul și pătimașul dor de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
aflu... N-am de ce să mă rușinez, e viața mea, fac ce vreau cu ea, nu? Ai avea acest curaj? De ce nu! Cum altfel să astâmpăr atâtea vorbe, în doi peri, care nu mai încap nici în culise? Și în pauza mare, chiar a doua zi, înainte ca soneria să anunțe intrarea la clasă, Simona solicită tuturor o clipă de atenție: Domnilor colegi, doamnelor, dragilor, circulă prin școală un zvon în care persoana mea se află în centrul unor discuții, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că se vor topi toate clevetirile. Eu vă stimez și vă rog respectuos, la rândul meu, să fiu stimată. Își luă catalogul și ieși prima din cancelarie, îndreptându-se spre clasa unde avea oră, înainte ca soneria să anunțe sfârșitul pauzei. Toți cei prezenți au rămas perplecși. La o așa declarație deschisă, fără jenă, despre o problemă atât de intimă, nu se așteptase nimeni. Nici unul din cei prezenți nu a făcut nici un fel de comentariu. Dacă însă cineva ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
față. Și nemaiputându-și înfrâna gândurile ce-l năpădiră, urmă întunecat: uite ce am crescut noi, Maria! Uită-te și tu și spune-mi dacă asta e fata noastră! Tatăl Simonei era vădit iritat pentru că, după fiecare rostire, făcea o pauză, adunând cu greu silabele în cuvinte ce exprimau obidă, tristețe, dezaprobare... Tată, mamă!... Tonul implorator nu curmă discuția începută. Tatăl continuă: Fiica noastră va avea un copil! Poți să ne spui ceva și despre tatăl acestui copil, încercă el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nu-și mai opreau izvorul, i se adresă acesteia: Mămico, mămică, repetă el, vreau să-ți spun ceva... și-și înghiți alt șuvoi de lacrimi care-i năpădiseră fața. Spune puiule, replică Simona oarecum domolită, îmbunată, spune: Mămico, făcu o pauză, apoi reluă: mămico, să știi, să știi... că-mi pare foarte rău că te-am cunoscut! O țintui apoi cu o privire în care se citea o dezamăgire greu de exprimat față de cea care-i dăduse viață. Mămica lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ne-a promis că astăzi ne citește o poveste foarte frumoasă! Am să ți-o spun deseară! Știi, mămico, ne-a învățat și câteva litere... Nu mai spune!? Toți copiii știu să scrie cuvintele mamă și... tată! Copilul făcu o pauză între pronunțarea celor două cuvinte și Simona simți din nou același și același cui înroșit, care i se răsucise de atâtea ori în inima ei greu încercată, dar transferă cu abilitate discuția pe alte planuri: Foarte frumos, înseamnă că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
era menit să mă înlocuiască pe mine - monstrul! -, adică, în concluzie, un rival pe care trebuia să-l răpun cu orice preț! Nici măcar nu mi puteam închipui: ea împreună cu un altul decât mine. Doamne, ce alăturare!” Aici, bărbatul făcu o pauză. Se pare că atinsese un punct foarte nevralgic în expunerea amintirilor sale, pentru că părea din ce în ce mai încordat. De fapt, era vădit scos din fire, căci chipul i se încruntase cu putere, venișoarele de pe frunte i se umflaseră din pricina tensiunii nervoase, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
încântat. Să știți că aveți un zâmbet foarte frumos, domnișoară. - Mulțumesc, mă simt flatată!, și spunând acestea, roși vizibil. Te rog, vorbește-mi la per tu, mi-ar surâde atât de mult... - Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se pierd în labirintul complicatelor și fără de capăt socoteli, literatura, prin sensibilitatea penelului ei artistic, îi va desface din încordare și le va alina afectuos deziluziile. În acest punct, însă, oarecum obosit și cu gura uscată, Osvald făcu o scurtă pauză, ca să-și tragă răsuflarea și ca să-și pună ordine în idei. Continuă: mi-aduc aminte că domnul Jorge Luis Borges definea biblioteca perfectă; eu aici, însă, voi opera prin tăiere: iluminată, solitară, infinită, incoruptibilă, secretă. Pe de altă parte, totuși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi de zi, fără pauză sau lacrimă de îndurare!” Și cam felul acesta de simțăminte rebele roiau în sufletul său, simțăminte ce le încerca, din ce în ce mai des, eroina povestirii mele. O luptă tot mai dârză și mai zgomotoasă se ducea în ființa ei întreagă, iar aceste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
minute. 8 Niculescu I. I. Evaluarea motrică și somato - funcțională. Craiova: Universitaria, 2006, p. 84 9 Vieru N. Manual de gimnastică sportivă. București: Driada, 1997, p. 43 61 Rezistența specifică 10. Se execută două exerciții artistice integrale la sol fără pauză, fără muzică, cu chasse - sărituri pas cu developpe legate pe diagonale și se cronometrează în secunde timpul realizat. Cu cât timpul este mai mic cu atât rezistența este mai bună. Având în vedere că un exercițiu la sol trebuie să
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
binecuvântată între femei” și „Maica Domnului meu.” Ea însăși a proorocit, prin Duhul Sfânt, că toate neamurile o vor ferici și i se vor închina, pentru slava cu care a învrednicit-o Dumnezeu pentru smerenia ei. (Luca1, 48-49) Făcusem o pauză, după care continuasem: - Iar dacă mai citim că despre ea s-a spus că va fi acea femeie-fecioară, care va zdrobi capul șarpelui (Fac. 3, 15), iar Isaia (7, 14) a proorocit că va fi acea fecioară care va naște
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mocnite, doar nenorocitul de șef pare să sufere de parcă ar fi făcut pe el. Activiștii se opresc la o planșetă, la una dintre fete, o întreabă la ce lucrează, fata își recită poezia ca la carte, fără să clipească, fără pauze, fără să se încurce, al doilea este un stagiar, acesta procedează după același tipic, inginerii bătrâni îl vor linșa după această vizită, se așteptau să aibă puțină imaginație, să se bâlbâie măcar, dar nu, acesta își recită rolul perfect, de parcă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Athene Palace. Are emoții, știe că acolo va fi toată crema țării, la aceste concerte se pun la cale cele mai importante proiecte politice, ambasadorii celor mai importante țări se întâlnesc cu președintele, cu premierul, cu toți miniștrii importanți, în pauze și apoi la cină. Va fi, desigur, și Alex printre ei. Nu s-au văzut de câteva luni, ultimele întâlniri au fost atât de dureroase pentru Zinzin, încât a căzut la pat de fiecare dată când s-a întors acasă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și iar izbucni în plâns. Alex, dragul meu, nu plâng pentru Olga, deși e de plâns... și nu mai putu continua. - Atunci de ce, spune-mi, de ce plângi tu cu toată ființa!? - Alex, spuse ea printre lacrimi, și Ina făcu o pauză, Alex, Olga mi-a spus, mi-a spus...dar înăbușită de un plâns pe care nu reușea să și-l stăpânească, nu putu să articuleze nici un cuvânt. - Calmează-te dragă, adună-ți cuvintele... și spune-mi te rog, ce te-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]