3,841 matches
-
rugăciunea inimii fără asistența obligatorie a unui părinte spiritual nu este exclusă nici de unii călugări români, printre care Părintele Cleopa Paraschiv și Părintele Mina Dobzeu, autori ai unui bestseller spiritual, Rugăciunea lui Isus, București, 2002. De precizat totuși că pelerinul rus a avut la un moment dat un maestru direct, iar cei doi părinți români citați, deși nu obligă apodictic, recomandă călduros găsirea unui Îndrumător „profesionist”. I. Hausherr, „Un écrit stoïcien sous le nom de Saint Antoine”, În Orientalia christiana
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
revoluției de la 1848: este redactor-șef al ziarului „Popolul suveran” și membru al Comitetului central electoral care pregătea alegerile de deputați pentru Adunarea Constituantă. La înfrângerea revoluției ia drumul exilului: Paris (colaborează, aici, la „România viitoare”, editează, în 1851, „Albumul pelerinilor români” și, în 1854, lansează broșura propagandistică Les Principautés Roumaines), Constantinopol (locuiește la I. Ghica și face lungi voiajuri în Palestina, Egipt, Macedonia, Muntele Athos). În țară îi apăreau, prin grija lui Gh. Sion, volumele Cântece și plângeri (1852) și
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
144-188; Craia, Fețele, 7-19; Ornea, Interpretări, 184-188; T. Vârgolici, Scriitorii români și unitatea națională, București, 1988, 115-144; Negoițescu, Ist. lit., I, 72-79; Faifer, Semnele, 80-82, 114-115, 168-172, 337-338; Micu, Scurtă ist., I, 189-194; Teodor Vârgolici, Dimitrie Bolintineanu, primul scriitor român pelerin la Sfântul Mormânt, ALA, 1997, 366; Dicț. analitic, I, 153-154, 220-222, II, 12-13, 356-359, III, 27-29, 56-57, 386-389; Manolescu, Poeți, 101-134; Dicț. esențial, 96-98; Vârgolici, Portrete, 50-73. S.C.
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
de legendă, cu intenția de a le face cunoscute și a le apropia de sensibilitatea omului modern. Povestirile sunt însoțite de comentarii explicative care le asigură accesibilitatea. Jurnale ale unui călător format în liniștea bibliotecilor, Cetăți și himere (1975) și Pelerin la templul Lunii (1990) vădesc deopotrivă sensibilitate și capacitate imaginativă. În locuri copleșite de istorie, B. descoperă semnificații noi, meditând la succesiunea civilizațiilor, propunând trimiteri la istoria artelor, științei, filosofiei, dar, mai ales, evocând o atmosferă vie, convingătoare. Doar aparent
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
Mic dicționar de mitologie greacă și latină, București, 1965; Pygmalion, București, 1969; Cetăți și himere, București, 1975; Povestiri de pe Mediterana, București, 1976; Urechile lui Midas, București, 1979; Vacanță în Olimp, București, 1981; Clelia, București, 1983; Drum bun, Simina!, București, 1987; Pelerin la templul Lunii, București, 1990; Taina muntelui de alabastru, București, 1991; Nefertiti, București, 2001. Traduceri: Louis Antoine de Bougainville, Călătorie în jurul lumii, București, 1961; Constancia de la Mora, Mândra Spanie, București, 1963; Antoine de Saint-Exupéry, Micul Prinț, București, 1964; Ferdinand Lallemand
BALACI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
revelatorie. Experimente diverse, bine asimilate, vădesc o aplecare spre desăvârșirea formală, spre cizelare și selectarea enunțului până la esențial. Delicat și senzitiv, poetul încearcă să capteze un limbaj la fel de sugestiv ca și percepția concretă, vehicul pentru înțelegerea inițiatică a sensurilor lumii. Pelerin modern, el este un homo viator prin clipa prezentă spre un tărâm al transcendenței imaginare: „Ca o sălbăticiune rănită gonesc/ prin ierburile înalte. Sângele meu regal// aruncă rubine prin florile albastre/ și gonesc, gonesc hipnotizat de o stea/ încă nevăzută
CAPRARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286082_a_287411]
-
cuviință pentru deranj. În acest mod își umple și timpul liber ce îi rămâne după ce termină treburile în gospodăria ei, de care și acum ne desparte numai drumul. Când corzile timpului se despletesc slobozind chipuri de demult, Nicu Dan Petrescu, „pelerin rătăcit” în Grădina Vieții, prin acest volum de povestiri cu vădită tentă autobiografică a încercat să înmulțească talantul dăruit de Dumnezeu, așa cum ne explică el în povestirea « Finalul unei mari iubiri»: „Țin să precizez dintru început că toți primim talanți
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
din continuarea rolului de transmitere a acestor valori spre noile generații în special de către mamă care stătea acasă ocupându-se de educația și supravegherea copiilor, în timp ce bărbatul era plecat la muncă: „mama... ne punea la punct când deveneam obraznici”«Surda». „Pelerinul Rătăcit” este un volum cu povestiri care prezintă aparent fapte banale, comune desprinse dintr-un cotidian familiar. Stilul frust, concis, cu care sunt prezentate, fără nici un fel de artificii care sa ia din originalitatea curată a zugrăvirii schițelor sale de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
al scoțienilor. Organizație a dreptei radicale, fondată În Indianapolis În 1958 pentru a combate ceea ce era perceput drept infiltrarea comunismului În viața americană. Stîncă legendară de pe coasta de est a Americii, pe care se presupune că au pus piciorul primii pelerini veniți pe vasul Mayflower În 1620, cei care au fondat apoi colonia Plymouth. Cuvîntul englezesc este heath „buruiană, cîmp necultivat“. Un alt cuvînt foarte des Întrebuințat de Hardy este heathen, „păgîn“. Cuvîntul de la mijlocul ultimului vers din fiecare strofă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe japonezi ieșind din mănăstirea Ara Coeli. În dimineața Învierii, pe când ziua se îngemăna cu noaptea, începură să se deslușească umbre de oameni care se adunau grupuri-grupuri în piața San Pietro din Vatican așezându-se pe rânduri. Erau călugări și pelerini veniți de departe. Strânși în fața bazilicii așteptau răbdători. Prin ceața lăptoasă, mulțimea îndura aerul rece al dimineții murmurându-și necontenit rugăciunile. Când ceața se risipi, piața era aproape înțesată cu astfel de pelerini și călugări, iar pe treptele de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așezându-se pe rânduri. Erau călugări și pelerini veniți de departe. Strânși în fața bazilicii așteptau răbdători. Prin ceața lăptoasă, mulțimea îndura aerul rece al dimineții murmurându-și necontenit rugăciunile. Când ceața se risipi, piața era aproape înțesată cu astfel de pelerini și călugări, iar pe treptele de piatră se înșiruiau tineri străjeri cu uniforme roșii și coifuri de argint ținându-și lăncile pieziș. La ora opt bătu primul clopot. Ca la un semn, clopotele bisericile din Roma, răsunară unul după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trăsurile somptuoase ale nobililor invitați la slujbă începură să se înghesuie până la intrarea în piața San Pietro. Nobilii își făcură loc prin mulțime și dispărură pe rând înăuntrul bazilicii. Puțin înainte de ora nouă se deschiseră porțile de pe laturile. Călugării și pelerinii adunați în fața treptelor de piatră năvăliră înăuntru împingându-se unii pe alții. Astfel, avea să li se îngăduie și lor să primească binecuvântarea Sfântului Părinte. Străjerii cu sulițe opriră mulțimea care năvălea înăuntru obligându-i pe toți să se alinieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt al domului și de pereții largi și pătrați. Aleluia, Aleluia Confitemini Domino. Când palanchinul trecu printre ei, nobilii, fețele bisericești și pelerinii îngenuncheați de-o parte și de alta își ridicară capele ca spicele de grâu să vadă cum se ridică pentru binecuvântare mâna ce se ivea din hainele de un alb imaculat. Apoi își plecară capetele la unison. În naos stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
autentice, de primă mână, povesti el. Ceea ce mă uimește este că relicvele sunt tratate cam cum Își tratează și catolicii sfinții. Coasta sau șuvița de păr sunt păstrate Într-un soi de altar, putând fi văzute secole mai târziu de pelerinii care caută iertarea. Era foarte mândru că-i trecuse prin cap să zică asta. Era important ca oamenii să se identifice cu locul și să nu-l perceapă ca străin și deci de neînțeles și bizar. Câteva rânduri de trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Lume. Capitala Suveranului chinez desăvârșit se află în Centrul Lumii: în ziua solstițiului de vară, la amiază, gnomonul nu trebuie să facă umbră.9 Același simbolism se întîlnește la templul din Ierusalim: stânca pe care fusese înălțat era "buricul Pămîntului". Pelerinul islandez Nicolaus de Therva, care a călătorit la Ierusalim în secolul al XII-lea, scria de la Sfântul Mormînt: "Aici este mijlocul Lumii; aici, în ziua solstițiului de vară, lumina Soarelui cade drept din Cer."10 Aceeași concepție o aflăm în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ajungea în vârful Universului. Un simbolism asemănător stă la baza uriașei construcții a templului din Barabudur, în Java, care este clădit ca un munte artificial. Urcușul lui echivalează cu o călătorie extatică în Centrul Lumii; ajungând la terasa de sus, pelerinul realizează o ruptură de nivel, pătrunzând într-o "regiune pură", care transcende lumea profană. Dur-an-ki, "legătura dintre Cer și Pămînt": astfel erau numite multe sanctuare babiloniene (ca de pildă cele de la Nippur, Larsa, Sippar etc.). Babilonul avea și el o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
religioase, deoarece orice drum poate simboliza "calea vieții" și orice mers un "pelerinaj", o călătorie spre Centrul Lumii.15 Dacă faptul de a avea o "casă" înseamnă asumarea unei stări stabile în Lume, cei care au renunțat la casele lor, pelerinii și asceții, își arată prin "mers", prin neîncetata lor mișcare dorința de a ieși din Lume, respingerea oricărei stări în Lume. Casa este un "cuib" și, așa cum spune Pancavimsha Brahma1a (XI, XV, 1), "cuibul" înseamnă turme, copii și un cămin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
viața monahală nu părea să le liniștească în vreun fel. Cu toate acestea, credința sa oarbă, inteligența ascuțită, cunoașterea limbii grecești - prețioasă pentru interpretarea numeroaselor texte sacre, pe care confrații le primeau cu bucurie din partea presbiterilor din vale sau de la pelerinii în trecere - și, în sfârșit, capacitatea sa de sacrificiu, ce ajungea până la limitele autodistrugerii, îl făcuseră pentru multă vreme pe Canzianus să-l îndrăgească; acesta dăduse la o parte ciudățeniile sale și în special pulsiunile sexuale virulente care îl determinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privesc cu mult nesaț fără să inspir aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți ne jucăm de-a v-ați ascunselea sub umbrele mari crezând că suntem țâncii și stăpânii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
grei de aramă ne ținem pe tăcute respirația oprită între pleoape și-n privirea celuilalt cerul pare un boț mare de pământ făr’de ape un déjà-vu retrăit în detalii imaginare din banalul orășel în blugi și-n mantouri lungi pelerini grăbiți prin lungul șir de vagoane când seara... când seara se-aprind felinare un trecător își ia rămas bun de la ultimul zâmbet de copil o carte, o pagină ninsă în gând un semn că exiști aici acolo ieri sau azi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mai mari din lume: iudaismul, creștinismul și islamismul. Pe o suprafață de circa un km.p. se găsesc trei locuri sfinte: Zidul Plângerii pentru evrei, Biserica Sfântului Mormânt pentru creștini și Domul Stâncii pentru musulmani; la toate aceste locuri vin pelerini din toată lumea să se închine. Gânduri și fapte proprii în suișul și coborâșul relațiilor României cu lumea din Orientul Mijlociu Partea a doua22 VASILE PRUNĂ* Summary The present article represents a personal recollection of moments invested with a particular in a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ministrului român dorința mea de a participa, știind că demnitarul israelian este originar din Irak. Am presupus că demnitarul israelian știe și arabă, dialectul bagdadian. Doream să îmi exprim și eu câteva cuvinte, în această limbă, cerându-i facilitarea accesului pelerinilor ortodocși români în Țara Sfântă spre ruinele bisericii ortodoxe unde s-a nevoit ani buni Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, mutat la Domnul în 1960. Accesul era posibil numai cu aprobarea autorităților militare israeliene, biserica și calea de acces
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
dimineții, am avut curaj să ne părăsim refugiul. Cu toate astea, pentru a porni iarăși la drum, trebuia să așteptăm trecerea unei caravane mari. Mohamed, hotărât să-și împlinească făgăduiala fără zăbavă, voia să găsească la Meknès un grup de pelerini care plecau spre Taghya. Ajungând acolo o săptămână mai târziu și văzând imensa mulțime care se ducea, la fel ca noi, la mormântul acelui wali, am înțeles groaza permanentă pe care le-o inspiră leii locuitorilor Africii. Aveam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câteva zile în urmă în capitală pentru a-i înfățișa aceeași problemă: portughezii reușiseră să ocupe insula Kamaran, controlau cu strășnicie intrarea în marea Roșie și debarcaseră trupe pe coasta Yemenului. Șeriful se temea că vor ataca și convoaiele de pelerini din Egipt care obișnuiau să treacă prin porturile Yanbuh și Djeddah, de acum direct amenințate. Emisarul hindus venise cu mare pompă, însoțit de doi elefanți uriași cu valtrapuri din catifea roșie; se arăta preocupat mai degrabă de comerțul între India
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]