4,633 matches
-
pândesc factoru, zice, altă grijă nici că mai am... — Ei, madam Delcă, dă-mi voie, te rog ! Te rog, dă-mi voie să-ți spun că e altă situație ! Cu totul alta ! Sigur că domnul Delcă abia aștepta să se pensioneze, și avea dreptate bietul om. Altceva făcuse o viață întreagă, altceva s-a văzut silit să facă, nu la bătrânețe, dar la o vârstă matură... Pe când cazul lui Niki sau cazul inginerului Cristide... De treizeci de ani, dacă îmi arunc
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cristide. Îmi spunea că a trebuit să iasă la pensie, el ar mai fi vrut să prelungească, dar cu restructurările acestea, ei, nu știi dumneata, madam Delcă, doar nu ai fost o zi în câmpu’ muncii ! Luni înainte să se pensioneze, îi făceau ceilalți socoteala ce-o să se întâmple cu postul... Cum, cine ? Colegii, conducerea, cei ce vânau postul ! Așa că bietul de el, vrând-nevrând, s-a pensionat. Și mi-a mărturisit că, deși se aștepta să urmeze o perioadă psihică dificilă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Delcă, doar nu ai fost o zi în câmpu’ muncii ! Luni înainte să se pensioneze, îi făceau ceilalți socoteala ce-o să se întâmple cu postul... Cum, cine ? Colegii, conducerea, cei ce vânau postul ! Așa că bietul de el, vrând-nevrând, s-a pensionat. Și mi-a mărturisit că, deși se aștepta să urmeze o perioadă psihică dificilă până se va acomoda, realitatea a întrecut toate așteptările ! — Eee-tee-na ! Să-i dea el pensia lui la omu meu și să vezi ăsta ce-o să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
iveală un amănunt trist. Doctorul de la televizor, bătrînul doctor apare la un moment dat undeva În curte, fumînd cu o figură sfîșiată de durere. Una din asistente Îmi spune că-l cheamă Lucaci și că nu mai e doctor, e pensionat. Dar nu poate să stea acasă, pentru că suferă de tristețe cronică, de cînd a rămas văduv. Așa că se Îmbracă În halat și vine și stă pe aici prin spital, să și-o trateze, uneori mai dă cîte o mînă de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
grozăvii în războiul ăla, ci fiindcă fusese al dracului de demult! Măiculiță!... Né aux temps de la guerre! ca să vorbești ca doamna de franceză, dna Cherteșan Tudosia, născută și ea tot în secolul XIX1! Măiculiță!... Da' ea măcar avea să se pensioneze înainte chiar ca ei să termine liceul... Păi da, băiatul lui Grigoraș Alexandru era născut în '69 și zicea: taică-meu? Oho! s-a născut înainte de jumătatea secolului! Și maică-mea la fel, Îți dai seama! Iar bunicu-meu s-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se luară actele stării civile din măna clerului, cum fusese până atunci, și încredințară purtarea lor primarilor care purtară de acum și titlul de <ofițeri ai stării civile>... Tot acum se permise călugărițelor romano-catolice de a înființa la Iași un pensionat de fete, în care erau primite și copile ortodoxe, fiice de români, care apoi ieșeau de acolo cu sufletul catolicizat și înstrăinat... ― Nu cumva o fi vorba de “Institutul Notre Dame de Sion”, fiule? ― Tare mă tem că tocmai despre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
totul, ei nu dețin nimic. Noi știam că Partidul „e-n toate“, ne moșește, trăiește, gândește, optează și decide pentru noi. Ne „repartizează-n câmpul muncii“ pe viață, ne însoară, ne (supra)veghează fiii și ne poții, ne spitalizează, ne pensionează și înmormântează. Stăteam fiecare, fără iluzii, la locul nostru. Am fost educați să trăim cât mai departe de eul și ființa noastră, cât mai înspre afară. Cât mai departe de pragmatism, de respec tul de sine și tot ce ținea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ale recunoștinței. Mărturie a participării mele se concretizează în cele ce urmează: Începutul noului an școlar 2009-2010 E ziua deschiderii noului an de învățământ în România. O zi care ar fi trecut neobservată de un dascăl care a părăsit școala pensionându-se pe caz de boală reală acum 35 de ani, cu doar un an și câteva luni înainte de a împlini vârsta de pensionare. Trecea neobservată dacă d-na directoare a Școlii generale nr. 2 „Vasile Pârvan” din Bârlad, Rodica Tamaș
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pentru sine. Oare pentru sine? Nu și pentru familie? Nu. De aici încolo, ar fi existat, cică, un hotar de netrecut. Faptul nu a fost luat în seamă, atâta vreme, cât, ambii s-au aflat în activitate. După ce s-au pensionat, lucrurile au luat o altă întorsătură. Capul în familie, să fie el! Adică, ordonatorul. Executorul - ea. Fără drept de apel. Și, fără drept de apel, a rămas, apoi, totul, până la ceasul ultim al vieții capului. Că, mai încolo, nu se
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rotație. Tehnologiile sfârșitului de secol douăzeci au cedat locul celor moderne; mai performante, mai puțin plicticoase și, mai cu apetit, la tineretul zilelor de-acum,în comparație cu cel al zilelor de mult intrate în istorie. Mireasa codrilor de miri s-a pensionat. A nimerit,în una din zile,într-o sală imensă. Ticsită de calculatoare; dotată cu internet; plină cu tinere și tineri, care, în alte vremi, se numeau dactilografe și dactilografi. Acum, oare, cum s-or numi, s-a întrebat, ea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sa deveni precară. Totuși cunoscuse mulți, prea mulți șefi. Pentru că era „omul nostru”, știind să facă în chip discret tot soiul de servicii, le câștigase mai demult încrederea. I sa găsit o boală și, în cele din urmă, a fost pensionat. Cu toate că pensia era bunicică, pentru Neculai schimbarea a însemnat o lovitură grea. Sufletește căzu în starea dintâi, când nu era de folos nimănui. A rămas cu o adâncă nostalgie după vremurile în care striga lozinci. Curând viața lui căpătă un
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Dascălu cânta cât îl ținea gura: ― În țara fluturilor albaștri / O muscă și un leopard, ha, ha / Jucau de o oră biliard, ha, ha / Mamutul chel și ambițios ha, ha / Dădea cu glaspapir pe jos, ha, ha / O oaie creață pensionară, ha ha... Ridică mâna de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ha / O oaie creață pensionară, ha ha... Ridică mâna de pe volan și pocni înciudat din degete: ― Dă-mi o rimă la pensionară. Repede! ― Aeroplan, mormăi Nucu Scarlat. ― Aiurea în tramvai! Unde e rima? Reluă pe melodie: Deci! O oaie creață pensionară ha, ha... ― Dădea cu pudră întîia oară, sugeră sfioasă Melania Lupu. Și completă: ha, ha! Florence Miga oftă. "Biata Melania! S-a zaharisit de tot." Cârnul exclamă pe neașteptate. ― Ce fac ăia, domnule?! Au înnebunit? * În ultima clipă, viră reflex
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se știau din școală. Râse în barbă. A doua zi am ieșit la raport. ― Dintr-un spirit de echitate, presupun. ― Bineînțeles. N-am făcut decât să reproduc cele auzite. Aveam și martori. ― Apoi? ― În toamnă, l-au pus pe liber. Pensionat la 39 de ani... Toma lucra repede. Făcu o pauză: Ați fi procedat altfel? Cristescu nu-i răspunse. Simțea un nod în gât. ― Am să vă dau un alt exemplu. Tata era director de școală, școală primară. ― Unde? întrebă maiorul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a desființat, dezonorându-se, ci a continuat să existe și să-și facă ulterior datoria ostășească... Declarația mea repetată a avut darul de a clarifica poziția colonelului Burducea, care în ajunul declarării războiului la 22 iunie 1941, a fost pensionat din oficiu, punându-l în situația de a ispăși o vină, de care el nu era vinovat. La drept vorbind - ce vină ar fi avut colonelul Burducea că regimentul ce comanda era alcătuit aproape în exclusivitate din oameni care au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
muncă. — Pare destul de uzată, spuse Ignatius, privind-o pe domnișoara Trixie cum înșiră conținutul pungii pe birou și începe să sorteze peticele. Nu a trecut de vârsta pensionării? — Șșș, îl avertiză domnul Gonzalez. Doamna Levy nu ne lasă să o pensionăm. Crede că este mai bine pentru domnișoara Trixie să-și continue activitatea. Doamna Levy este o femeie foarte inteligentă și cultivată. A urmat niște cursuri de psihologie prin corespondență, îl puse la curent domnul Gonzalez. Dar să revenim la perspectivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se integrează și este încă destul de activă. — E încă în viață și asta înseamnă mult la vârsta ei. — Cel puțin eu m-am interesat de ea. Tu ai fi aruncat-o de mult afară, în zăpadă. — Ba ar fi trebuit pensionată de mult. — Ți-am spus că pensionarea ar fi ucis-o. Trebuie făcut astfel încât să se simtă necesară și iubită. Femeia aceasta deschide mari perspective pentru reîntinerirea psihică. Aș vrea să mi-o aduci o dată aici. Mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru Ziua Recunoștinței? Am lăsat o slujbă minunată de casieră la un cinematograf ca să vin să lucrez pentru firma asta. O să mă țineți aici până am să mor? Trebuie să spun că angajații nu-s bine tratați la voi. Mă pensionez chiar acum. De ce nu te duci să te speli pe mâini? o sfătui domnul Gonzalez. — Asta-i o idee bună, Gomez, răspunse domnișoara Trixie și-o porni spre toaletă. Ignatius se simțea păcălit. Sperase într-o scenă. În timp ce șeful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
del Comercio) și cu mine, am fi lăsați în pace să ne vedem liniștiți de treburile noastre, într-o atmosferă de respect reciproc. Sunt sigur că metodele sale dictatoriale sunt, în parte, responsabile pentru dorința domnișoarei T. de a se pensiona. Pot în sfârșit să-ți descriu fabrica. Azi după-amiază, simțindu-mă satisfăcut după ce am terminat crucea (Da! Este gata și dă biroului dimensiunea spirituală de care avea nevoie), m-am dus să vizitez zumzetul, huruitul și șuieratul fabricii. Scena care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
suficient că am ținut-o pe femeia aceea în activitate. Are nevoie de ajutor personal. — Ai folosit-o drept cobai pentru cursul acela al tău prin corespondență. De ce n-o lași în pace? Dă-i voie lui Gonzalez s-o pensioneze. — Vrei s-o termini? Atunci chiar că s-ar simți inutilă. Ar însemna s-o omori cu mâinile tale. — Ei asta-i! Când mă gândesc la propria mea mamă... Își petrece fiecare iarnă pe plajă la San Juan. Bronzată, îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cozoroc, papuci de gimnastică și toate celelalte. Domnul Gonzalez fusese bucuros să-i dea contabilei adjuncte o vacanță nelimitată. — Domnișoară Trixie, spuse cu voce dulce doamna Levy, trezește-te. Domnișoara Trixie deschise ochii și întrebă cu voce șuierată: — M-au pensionat? — Nu, draga mea. — De ce? mârâi domnișoara Trixie. Am crezut că m-au pensionat. — Domnișoară Trixie, dumneata crezi că ești bătrână și obosită. Asta-i foarte rău! — Cine? — Dumneata. — O! Dar sunt. Sunt foarte obosită. — Nu-ți dai seama? întrebă doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dea contabilei adjuncte o vacanță nelimitată. — Domnișoară Trixie, spuse cu voce dulce doamna Levy, trezește-te. Domnișoara Trixie deschise ochii și întrebă cu voce șuierată: — M-au pensionat? — Nu, draga mea. — De ce? mârâi domnișoara Trixie. Am crezut că m-au pensionat. — Domnișoară Trixie, dumneata crezi că ești bătrână și obosită. Asta-i foarte rău! — Cine? — Dumneata. — O! Dar sunt. Sunt foarte obosită. — Nu-ți dai seama? întrebă doamna Levy. Toate acestea sunt doar în capul dumitale. Te obsedează bătrânețea. Ești încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o schiloadă. — Sunt eu bătrână, dar schiloadă nu sunt, se rățoi domnișoara Trixie. — Uite că o enervezi, Florence Nightingale, spuse domnul Levy. Cu ce știi tu despre psihanaliză, ai s-o zăpăcești de tot. Singura ei dorință este să se pensioneze și să doarmă. — Tu ți-ai distrus deja viața. Nu face același lucru și cu a ei. Nu este un caz de pensionare. Trebuie să facem în așa fel, încât să se simtă dorită, necesară și iubită... — Du-te pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cumva mă ameninți? Acum gata, îi întrerupse domnișoara Trixie. Vreau să mă întorc la Levy Pants chiar în momentul ăsta. — Tu îți dai seama? îl întrebă doamna Levy pe soțul ei. Dorește să muncească. Iar tu vrei s-o distrugi, pensionând-o. Gus, te rog! Du-te la un control! O s-o termini prost. Domnișoara Trixie ridică punga cu zdrențe pe care o adusese cu ea drept bagaj. — E în regulă, domnișoară Trixie, spuse domnul Levy pe tonul cu care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai și tu o reacție normală. Este ceva neobișnuit pentru tine. — Faci toate astea numai ca să mă înfurii? Poți să mă înfurii și fără să te străduiești atâta. Și acum las-o în pace. Singura ei dorință este să se pensioneze. E ca și cum ai chinui un animal necuvântător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, mormăi domnișoara Trixie în somn. — Ascultă ce spune, strigă fericită doamna Levy. Și tu vrei să o arunci afară în zăpadă? Abia am reușit să-i pătrund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]