1,728 matches
-
septembrie 1966, pentru reglementarea întreruperilor de sarcină a reprezentat momentul de debut al politicii pronataliste în România și momentul de ruptură față de legislația similară din Europa centrală și de Est. În ideologia pronatalistă ceaușistă, avortul apărea ca „masacru intrauterin”, „inamic perfid al viitorului biologic al poporului”, care provoca „declinul mâinii de lucru”, submina independența patriei, denatura „împlinirea destinului femeiesc”, era un atac la „patria mumă” și la „plaiul strămoșesc”, împuțina patrimoniul „partidului părinte”. Decretul - promulgat în numele Consiliului de Stat în 2
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
se trezea din somn, dar distanța fiind atît de superficială, nu observa niciodată acest lucru. Alteori dormea atît de profund, că trezirea era dificilă, pentru că-i venea greu să recunoască formele și sunetele din salon, iar respirația devenea o știință perfidă care trebuia reînvățată după multe sufocări. într-o noapte, tîrziu, asistenta de serviciu veni însoțită o soră pe care n-o mai văzuse. Se opriră la patul domnului McDade. Acesta dormea cu ochelarii de oxigen, cu gura care înghițea flămîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a o propaga în toată întinderea Romîniei? Sunt oameni cari nu se pot ridica decât prin dezordine, cari s-au însemnat prin ignoranță și incapacitatea lor în afaceri; dar în schimb, printr-o dibăcie nespusă, în intrigi suterane, în manopere perfide, în comploturi și conspirațiuni de orice fel. Mijlocul lor cel mai mare, unealta cea mai puternică este d' a excita grija în spirite și d' a provoca agitațiunea generală. Numai pescuind în apă turbure pot deveni necesari și ajunge scopurile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
islazurilor " Întrebați-vă, căci noi v-am făcut de mult aceste cestiuni. În loc să înțelegeți însă nevoile săteanului, în loc să-l instruiți și să-l luminați asupra adevăratelor lui interese, în loc să-l ocrotiți și să-l ajutați, l-ați asmuțit, prin circulări perfide, în contra proprietarului, făcîndu-l să creadă, în naivitatea lui, că nu mai are trebuința să muncească pământul, căci d. Ruset îngrijește de fericirea lui. Și, lucrul neauzit: în numele nu știm căror principie, ați amenințat pe funcționarii publici cu destituire dacă vor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în Egipet și a aduce un acord durabil între puteri, atunci, însă numai atunci, cestiunea va putea fi tranșată de Germania. C-un cuvînt: faceți voi ce vă place, nu zic nici da, nici ba. Urma alege. Cântărind tonul cam perfid al celor zise mai sus, se poate deduce că, daca Turcia ar consimți să intervie în Egipet, Anglia s-ar simți ușurată de multe nedumeriri. [11 iulie 1882] ["UN SEMN AL DECLASĂRII... "] Un semn al declasării și al înmulțirii oamenilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fac aceste concesiuni? Nimerite. La timp. Mergând sigur spre împlinirea scopului. Nu ca aciia - adecă cei din opoziție - cari se fălesc c-o împotrivire îndîrjită și fac zgomot. Nimeni nu presupune, credem, că opoziția ar fi fost atât de machiavelic perfidă încît să introducă acel pasaj - în numele guvernului - în prețioasele coloane ale "Romînului" fără știrea redacției, cu ignorare deplină din partea onor. Costinescu și a celorlalți. 263 {EminescuOpXIII 264} Verba volant, scripta manent. Ceea ce-or fi pus la cale prin viu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
noastră. Monseniorul Paoli, am zis, este președintele unei Comisiuni Mixte în materie de conștiință religioasă, un agent al Curții din Viena care și-a pus alternativa: ori fac propagandă în Orient, ori slăbesc poziția dinastiei Hohenzollern în România. "Timpul" e perfid, își permite a zice reptilul fondurilor secrete, "Gazette de Roumanie". Suntem perfizi noi, care spunem adevărul; nu sunt însă perfizi aceia cari 'l știu mai bine decât noi și-l ascund. Iată, după "Ortodoxul ", informațiunile pe care i le dă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de conștiință religioasă, un agent al Curții din Viena care și-a pus alternativa: ori fac propagandă în Orient, ori slăbesc poziția dinastiei Hohenzollern în România. "Timpul" e perfid, își permite a zice reptilul fondurilor secrete, "Gazette de Roumanie". Suntem perfizi noi, care spunem adevărul; nu sunt însă perfizi aceia cari 'l știu mai bine decât noi și-l ascund. Iată, după "Ortodoxul ", informațiunile pe care i le dă capul nostru bisericesc Sfântului Sinod în cestiunea în care noi suntem acuzați
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Viena care și-a pus alternativa: ori fac propagandă în Orient, ori slăbesc poziția dinastiei Hohenzollern în România. "Timpul" e perfid, își permite a zice reptilul fondurilor secrete, "Gazette de Roumanie". Suntem perfizi noi, care spunem adevărul; nu sunt însă perfizi aceia cari 'l știu mai bine decât noi și-l ascund. Iată, după "Ortodoxul ", informațiunile pe care i le dă capul nostru bisericesc Sfântului Sinod în cestiunea în care noi suntem acuzați de perfidie: Cu această ocaziune socot de datoria
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
poate fi tratată decât de cătră puterile centrale ale statului, adecă, de către Adunările țării în unire cu guvernul. Guvernul nu știe așadar nimic. Fără de știrea și învoirea lui se fac toate. Dar cine știe atunci? Maiestatea Sa Regele, ar zice perfizi, carele cu ocaziunea revizuirii voiește să-i deschiză catolicismului o poartă largă în Constituțiunea noastră. Acum catolicismul, mai târziu coloniile străine; încet - încet țara aceasta trebuie să fie pătrunsă de-un spirit mai sănătos și altoită cu elemente mai sănătoase
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de haine bărbătești la Bucureștii Noi; acum repara acordeoane și spumega contra rușilor, desigur numai în familie și-n șoaptă. Cât despre nașa tânără și fiică-sa Aura, Maria nu le putea suferi. Niciodată nu-ntîlnise ființe mai scârboase, uitături mai perfide ca acelea ale ochilor verzi-tulburi, la fel la mamă și la fiică, două mahalagioaice împopoțonate ca niște alte alea. Marian, băiețelul Vasilicăi, era mereu zgâriat sub ochi după vizitele nași-sii cu Aura. O poză din casa soră-sii îi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
verde este un fel de colonie de muncă forțată, fără gardieni, în care disciplina era păstrată de o oligarhie religioasă al cărei scop era probabil să îi facă să muncească din greu pentru cei care îi înrobiseră în acest mod perfid. Nu trebuie să fi fost Voluntar ca să înțelegi furia pe care o stârnise o asemenea presupunere. Pentru mia aceea de atei care plecaseră hotărâți să-și dea viața pentru idealul lor și sfârșiseră prin a se trezi după o sclavie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Asta e bine. Trebuie să învățăm multe lucruri despre lumea asta în care ne-am trezit. ― Nu cred că avem ce învăța din porcăria asta, zise cu scârbă Șestov, aruncând mnemocubul pe podea. E o înșiruire de tehnici incredibil de perfide prin care o populație de clone neștiutoare e înrobită prin religie și pusă să muncească pentru Dumnezeul lor, care nu e decât un nemernic care stă și se îmbuibă cu roadele muncii lor. Șestov nu-și pierduse, nici după două mii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
câțiva oameni care chiar acuză simpto-mele astea. Uite, de pildă, femeia aceea căreia îi atârnă mâna. Aia n-a fost o închipuire, n-a fost un atac mental, vorbi cu însuflețire N'Gai Loon. - Nu, florile cântătoare sunt cele mai perfide animale de pe-aici. Ele reușesc să atace deopotrivă și dragonul nostru, dar și pe cei care-l compun. E tare greu să te lupți cu ele. - Totuși nu înțeleg... - Nici noi nu înțelegem prea multe, îl întrerupse Arrus. Pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
la vestea morții tovarășilor săi, se nărui o clipă sub povara disperării și a singurătății, își aminti de anii pustniciei din munți, de întîlnirea cu o ființă ciudată și apoi de proiectul său cel mai măreț: Abația. Planul subtil și perfid al Alambicului și al readucerii la viață a unei imense armate de atei i se devoală în toată splendoarea lui și înțelese că tot ceea ce i se întîmpla acum nu era decât izbânda unei capcane pe care Augustin Bloose o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Laesia, ți-am spus Sire așa cum am făcut-o în seara aceea când, deși m-ai prevenit despre riscurile misiunii în Abație, am ignorat sfatul domniei tale. - Nu se poate! Nu ești Vassur! Nu semeni deloc cu el. Ce farsă perfidă mai c și asta? - Nu sunt Vassur. Nu mai sunt nici Xtyn, copilandrul care dorea mântuirea tribului său. Culmea c că nu sunt nici măcar omul acela pe care Abația l-a numit timp de două mii de ani Sfântul Augustin cel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mai dezastruoase referințe despre el; niciodată însă nu a aflat ce a putut inventa acel balaoacheș atât de grav, numai că să demonstreze partidului loialitatea să și credința pecerista, demascându-si chiar și familia. O afacere murdară Dar cea mai perfida faptă făcută sub îndrumarea lui Marin Nastase și finalizată de fiul său, Adrian, care mai demonstrează și cât credeau acești oportuniști în permanență regimului comunist, a fost acapararea prin viclenie a vilei naționalizate din strada Aviator Petre Cretu nr. 60
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
și semnătură de pe testament a fost în fals? Și știind că și de la o altă judecătorie a dispărut de mult dosarul procesului I.D. Suciu/A. Nastase, putem concluziona cine a fost autorul sustragerilor în scopul de a dispărea orice urmă! Perfidul Adrian Adrian N~stase, de 14 ani, este înalt demnitar neocomunist al PSD-ului actual; în același timp, a făcut tot ce i-a fost cu putință spre a renationaliza proprietățile imobiliare furate de PMR/PCR. Perfidia lui Nastase întrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
spun „soția mea“, căci noi nu eram soț și soție; ar însemna să mă mint pe mine însumi. Dintotdeauna am numit-o „târfă“. Cuvântul acesta avea pentru mine o atracție deosebită. Dacă m-am căsătorit cu ea a fost din cauza perfidelor ei avansuri. Nu, ea nu nutrea nici o afecțiune pentru mine. Cum ar fi putut, de altfel, să fie capabilă să iubească pe cineva? O femeie vicioasă căreia îi trebuia un bărbat să se culce cu el, unul să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plângi, o, dona Diana, De ce ochii-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi, don Manuel, amantul, Umblă noaptea după fete, Fete brune, dulci și palizi, Ca dulci nopți de primăvară. {EminescuOpVIII 357} Știi, don Manuel, perfidul, Inconstant, iubește-o altă, Altă brună, dulce, pală. Ca o noapte-a primăverei? [DIANA] "Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci don Manuel ș-acuma E fidel ca totdeuna. Dar aceea ce mă doare Ș-ochii mei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o profesie care te devoră, te înalță și te doboară după cum meriți, singura consolare fiind doar aceea că, dacă i te-ai dedicat, nu mai ai scăpare, oricât de mult ai încerca. Praful scenei nu are asemănare, este cel mai perfid drog cu putință, pentru că dă dependență imediată și asigură una din cele mai strălucitoare morți posibile. Am umblat și umblu încă prin teatru cu un fel de regret de care nu am cum să scap, ca un fel de cocoașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din septembrie al unei reviste”. Urmează o totală turmentare, ca un leșin. „Nu știu ce s-a mai Întâmplat cu mine. Căci stele verzi cât portocalele Îmi zburau pe dinaintea ochilor, un diavol milos foarte tânăr, dar cu fustă și cu un surâs perfid, Îmi dăruia un «fier de călcat dragostea» și tocmai când Îl Înghițeam cu oarecare sfiiciune, a apărut un geambaș cu o pendulă.” Trezirea autoarei vine o dată cu regăsirea a ceea ce Îi era familiar: suspiciunea și vigilența. „Ne putem Întreba de ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
inefabilă concretețe de sacru și profan. În textul care dă și titlul volumului Întâlnesc - atribuit, firește, personajului narator - următorul fragment: „Înnebunit după zăpadă, În sufletul meu e o bucurie aspră și tristă: oiubesc poate și pentru că ea e inutilă, ușor perfidă, plină de dușmănie și distanță. Frica ei În fața căldurii mă Înveselește. Privind-o, Îmi spun: Nu mai sunt chiar așa tânăr»... De obicei, ea coincide cu ziua În care eu am Împlinit zece ani, optsprezece ani, douăzeci și trei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
astăzi cu spectacolul prea puțin Încurajator al nu totdeauna veselului carnaval planetar, la actuala frontieră dintre secole și milenii. La peste 50 de ani de la Holocaust, noutățile nu par epuizate, nici controversele. Nu altfel se va Întâmpla, probabil, cu prolificul, perfidul și mai longevivul Gulag. Dincolo de diferențe și asemănări, cele două catastrofe europene ale „modernității” vor rămâne, cu siguranță, o mereu tulburătoare mărturie, chiar și atunci când omul tranzițiilor postmoderne va crede că se confruntă cu dificultăți fără legătură cu cele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vie. Ștefan îi simțea adversitatea și primul lucru la care se gândi era că nu întotdeauna „verba volant”. Era prima greșeală diplomatică a lui taica. Mavrocordat ridicase uimit privirea spre domnitor, ca și cum o regulă importantă de conviețuire fusese încălcată: politețea perfidă fusese înlocuită cu sinceritatea revoltată. — Cred..., începu în grecește Ștefan, cred că dacă este vorba despre hotărâri privind înțelegeri de familie, trebuie să le trecem în înscrisuri, așa cum se trece zestrea în foaia de zestre... — Da, da, oftă ușurat Mavrocordat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]