1,714 matches
-
coabitări păguboase, dacă nu vrem ca lumea noastră să sfârșească rău. Se distruge cu bună știință solidaritatea dinlăuntrul grupurilor, pentru a nu mai rămâne acolo decât indivizi depersonalizați, găunoși, fără bucurii, roși de singurătate și tristețe. O nouă inchiziție, mai perfidă, care îi taie omului îndrăzneala viselor, iar condiția artistului, a omului în general apare tot mai încețoșată, confuză și deprimantă. Cine mai poate ști cum va arată ziua de mâine? (Pentru care am luptat o viață, iar alții secole) Personal
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
total, de la pana scenaristului până la foarfeca de montaj, este actorul, purtătorul de cuvânt al ideii. Regizorul este fermentul, catalizatorul. Locul său este în "culise" sub masca discreției și modestiei asumate, un fel de Talleyrand nu mai puțin temut, crud, diplomat, perfid, creierul ce pune în mișcare subtila și complicata mașinărie umană, dar anonim, pentru că în lumina rampei, ecranului și în conul de umbră al sălii nu este loc decât pentru actor. Pledoaria lui Alexa Visarion pentru conceptul de film aservit actorului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru că ai o imagine mitizantă în ochii celorlalți. În privința practicii istorice și istoriografice, funcția de autor se anulează, în cea mai mare parte. De ce? Pentru că documentele și arhivele au drept "autori" diverși oameni încorporați sau nu de către puterea-cunoaștere, de un perfid aparat instituțional ce dorește, cu un profund sens freudian, controlul politic și public asupra cercetărilor istorice, asupra cărților de istorie și asupra oricăror tentative de contra-discurs. Astfel istoricii devin "autori" doar în măsura în care emit opinii, constatări, argumente originale, corespunzătoare unor evidențe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
controlului. Contra-puterea este pretutindeni unde se exercită represiune social-politică asupra libertăților și drepturilor garantate de către dreptul internațional și de documentele constituționale. Oricum puterea nu este în violență, nu este în agresiuni, nu este în brutalitatea fizică și nici în atacuri perfide prin intermediul cuvântului. Puterea-cunoaștere este forma instituțională a cunoașterii despre om și a discursurilor ce analizează existența acestuia și funcțiile lui într-un mecanism de control social-politic. Raporturile complexe ale puterii, despre care vorbea Foucault, se susțin prin raporturi, la fel de complexe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pseudo-Românie, care nu și-a putut întemeia existența pe minciuna politică din 1989, își găsește astăzi sfârșitul prin dezautorizarea pozițiilor ideologice "de dreapta" și "de stânga". Comuniștii și anticomuniștii români de după 1990 sunt ultimele rămășițe intelectuale și politice ale unui perfid stalinism în gândire. O societate coruptă nu poate avea o civilitate matură și funcțională, în ciuda stelelor acesteia, aflate mai mult pe umeri. Un securist inteligent, de bun-simț, spunea că și el regretă acapararea României de azi de către securiști și informatori
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și de roman (două în țară și două în Italia). Proiectul său heliadist care a produs până-n prezent circa 50 de volume, se bucură, mai ales după 1990, de o perfect concertată conspirație a tăcerii sau de o și mai perfidă tehnică a minimalizării programate. Fapt e că Marin Mincu, singurul scriitor laureat al Premiului Herder (1996) căruia nu i s-a conferit niciodată Premiul USR, ține să mulțumească contemporanilor pentru masiva invidie, numai bună să-i asigure o formă excelentă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
determina să renunțe la șantaj. Dar acesta refuză. Stăpânind arta disimulării, Ștefan Tipătescu se preface în fața lui Trahanache a nu ști nimic în legătură cu scrisoarea; se consideră victimă, în compania lui Farfuridi și Brânzovenescu, iar în relație cu Nae Cațavencu este perfid și violent. În vorbirea lui Zaharia Trahanache se constată lipsa unui mesaj, tautologia, cacofonia, absurdul comunicării. Nae Cațavencu se află în ofensivă cât timp deține scrisoarea compromițătoare, fiind orgolios, agresiv, inflexibil, dar poate fi ipocrit, fățarnic, sentimental; patriot, umil, atunci când
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și anume în punctele... esențiale!" Agamemnon Dandanache este un personaj interesant "mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu". Acesta este caricaturizat până la grotesc, vorbește "peltic și sâsâit", este ramolit, are automatisme și ticuri verbale, o memorie în derivă; perfid și josnic, se folosește de șantaj, tot o scrisoare compromițătoare, pe care n-o mai înapoiază persoanei în cauză. Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, ascultă și execută, însoțind mișcările de ticuri verbale ("curat..."), cuvinte pronunțate incorect ("renumerație", "famelie", " momental", "bampir"). Din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
găsirea și pierderea succesivă a scrisorii de amor. Comicul de intenție ilustrează atitudinea autorului față de personaje și situațiile în care acestea acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru o societate coruptă. Jupân Dumitrache Titircă, zis Inimă-Rea, este personajul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Împăratului Verde, care constată că Harap-Alb, sluga lui, are o înfățișare mult mai plăcută și seamănă a fi mult mai omenos, decât Spânul. Caracterizarea Spânului Spânul este un personaj negativ, care întruchipează forțele răului, care produce teroare, violență, răutate, este perfid și caută să câștige prin înșelăciune, așa cum rezultă din caracterizarea directă făcută de autor și din caracterizarea indirectă. Acesta este "un om spân" (nu-i crește barba), "om însemnat", periculos: "De obicei, aceștia sunt răi, cruzi, perfizi și lingușitori" (O.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
violență, răutate, este perfid și caută să câștige prin înșelăciune, așa cum rezultă din caracterizarea directă făcută de autor și din caracterizarea indirectă. Acesta este "un om spân" (nu-i crește barba), "om însemnat", periculos: "De obicei, aceștia sunt răi, cruzi, perfizi și lingușitori" (O. Bârlea). Portretul moral reiese în mod indirect, din faptele, vorbele și atitudinea personajului, din relațiile cu alte personaje. În relația cu Harap-Alb, spânul este lingușitor și umil ("să nu-ți fie cu supărare, drumețule"). Este prefăcut, viclean
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la orizontală, în comportamentul ei încep să se manifeste instinctele; nu atât cele sexuale, cât cele de apărare. Dacă ești băiat, gândește-te cum ar fi dacă un om de două ori mai masiv decât tine, deținător al unui instrument perfid, te-ar pune jos și ar exercita asupra ta niște presiuni tandre. Oricât de tandru ar pretinde el că este, tot ți se face frică, nu? Nu poți vedea ce se întâmplă în jur, nu poți controla mișcările pro priului
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Numai că această mulțime, de care puterea a abuzat mereu, nu doar sub vechiul regim, începe a se trezi, iar conștiința de sine o face redutabilă în confruntarea cu instrumentele puterii. Se poate sesiza aceasta în diverse straturi sociale, unde perfida restaurație din ultimul timp a produs mânie și consternare. Ea poate acum să recunoască mai bine măștile sub care se ascunde Satana. Vade retro! Se întâmplă astfel în momente de răscruce, când umiliții și ofensații istoriei își regăsesc pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acuzi atunci când o minimă etică nu te obligă a produce dovezi. De la conduită elitară și cosmopolitism la atitudine turbulentă și trădare nu e decât un pas, iar agenții puterii l-au și făcut, înconjurând grupul de la "22" cu cele mai perfide insinuări și acuze. "Calomniez, calomniez toujours, il en restera quelque chose". E tactica pusă la lucru de regim și în efortul de a discredita partidele de opoziție. Regimul, se vede, nu dorește un dialog veritabil, cu toate că îl recomandă solemn și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acesta s-a sinucis, prelungind într-un act viu, real actul similar consumat de personajul-narator în vis. O ultimă glisare, așadar, a celui din urmă între cele două planuri de atâtea ori întrepătrunse că într-un sumbru joc al destinului perfid, inexpugnabil. Rămas singur cu Soliman, care îl urmărește că un martor mut al prăbușirii celuilalt și al decăderii proprii, protagonistului nu-i mai rămâne decât o soluție posibilă, de această data conștientizata cu indiferență: să repete gestul de eliberare al
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
se numește Greață."81 De asemenea, Sartre îl vede pe celalalt că pe un dușman, a cărui privire îl îngheață și îl transformă în obiect sau în sclav. Toată viața se transformă într-o panda și o cursă întinsă tuturor, perfid și constant. De aici și senzația de a te simți privit din spate, de urmărire și conspirație universală pe care o încearcă și o proiectează asupra lumii transcendente și imanente protagonistul din Abaddon, Exterminatorul. Bănuiește sau, mai bine spus, este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
această inflație a cunoașterii în ce privește genul uman, generată în special de științe ca istoria, geografia, economia, dar și de acest buchet de filosofii paralele sociologia, antropologia, etnologia, psihologia această inflație este fără îndoială cea mai semnificativă, dar și cea mai perfidă. În ciuda reușitei pe care a avut-o în privința umanului, filosofia are mari dificultăți în a gândi animalul. Chiar și cei mai mari filosofi ne frapează prin naivitatea concepțiilor lor (ca să nu spunem mai mult), naivitate ilustrată perfect de faimoasa și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
otomană, în special prin diverse tratate, înțelegeri și combinații diplomatice, prin care teritoriile arabe au intrat în sfera colonială a uneia sau alteia dintre puterile europene. Acest mod inteligent de instalare a caracterizat îndeosebi stăpânirea britanică care, cu abilitatea specifică perfidului Albion, a reușit în câteva decenii (sfârșitul veacului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea) să-și instaureze influența asupra unei mari părți din spațiul arab: Irak, Kuwait, Coasta piraților, coastele peninsulei arabe, Oman, Yemen, Egipt, Sudan
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
cu o certă propensiune suicidară: "Goliciunea este pentru ei (Gide și Hesse, n.n.) "sfârșitul dezbrăcării", când toate veșmintele sociale au fost scoase..., veșminte care te fac mai ales la fel ca toți ceilalți, deoarece purtăm toți aceleași haine. Amăgire la fel de perfidă ca deșertul, fiindcă nu vrea să vadă faptul că omul gol poartă și el aceeași piele ca și celălalt!... Atunci trebuie mers și mai departe "dar trupul nu este oare și el ultimul veșmânt, ultimul veșmânt de care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
privată a lui Camil Petrescu avea ceva adânc donquijotesc, de unde inadaptabilitatea și gravitatea lui ușor atrabulare, tendința la prozelitism, pornirea combativă mergând uneori până la obsesie și mitomanie. Donquijotismul acesta l-a expus, firește, de atâtea ori ironiei ieftine și ostilității perfide a filistinismului de diferite nuanțe, care nu știa ori nu voia să vadă decât naivitate sau impostură tocmai în luciditatea și dezinteresarea lui."122 Invocând studiul De l'amour al lui Sthendal, eseistul pomenește de existența a patru tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale și nu vei distruge nimic. Plin de rahat, într-o baltă de pișat. A doua zi vei fi elogiat, vei deveni scriitor. Faci parte din cea mai perfidă breaslă. Poate să distrugă cu o laudă. Sau fără să scoată o vorbă. Nimeni nu stăpânește mai bine arta complotului prin tăcere". Autobiografic vorbind, Al. Ecovoiu dă un sens revoltei sale legitime prin hipertrofierea narcisică a vocilor Romancierului și Autorului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
publice, numeroase și de aceea se producea multă dezordine. Curtea dădea însă dovadă de înțelepciune politică. Atunci când se manifestau încercări de împiedicare a luării hotărârilor, Carol al IX-lea (1599-1611), de pildă, trata pe cei "recalcitranți și separatiști" ca "inamici perfizi"552. Gustav al II-lea Adolf (1611-1632) și Axel Gustavsson de Oxenstiern, cancelarul său în perioada 1612-1654, au elaborat în 1626 un regulament minuțios, care cuprindea atât probleme tehnice cât și de principiu pentru desfășurarea lucrărilor Parlamentului. Riksdagsordingul lui Oxenstiern
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
real?"), Mariana Codruț își găsește întotdeauna maniera de repliere, de revenire la o suprafață textuală dură, volițională, specifică unui cod poetic ce lucrează mai puțin cu posibilități și himere și mai mult cu certitudini. Poeta preferă, în chiar momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși nu mai puțin sensibilă, a bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-un alt spațiu al recluziunii, al interiorității mai puțin tenebroase. Celălalt uter
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caftan și tui)/ stau la poarta iadului,/ de păcat și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de păcate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala. În majoritatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]