6,879 matches
-
Publicația este inițiată de publicistul Al. Deșliu și de profesorul de limba română Valeriu Anghel, sub egida Consiliului Județean Vrancea, a Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național și a Primăriei Municipiului Focșani. Își propune să continue tradiția periodicelor vrâncene „Revista noastră”, „Milcovia”, „Ethnos”, „Revista V”, să susțină elanul creator local și inserția lui în cel național, să fie deschisă oricărei inițiative culturale. Sumarul cuprinde poezie, proză, istorie și critică literară, articole de cultură, documente inedite, traduceri. S. apare
SAECULUM-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289427_a_290756]
-
Gândirea”, „Cugetul românesc”, „Minerva”, „Sfatul țării”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Universul literar”, „Îndreptatea” ș.a. I se joacă, în 1924, la Teatrul Național din București, piesa Biruitorul (scrisă în colaborare cu Al. Băbeanu). În 1927 pleacă la Paris, unde conduce periodicul lunar „Revue franco-roumaine”, militând în favoarea literaturii și culturii românești. Revenit în țară la începutul celui de-al doilea război mondial, se dedică dramaturgiei: piesa Clocot, cu premiera în septembrie 1946, prilej cu care se inaugurează Teatrul CFR Giulești, apoi o
RUSSU-SIRIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289407_a_290736]
-
impus ca un bun traducător din lirica franceză: Alfred de Lamartine, Victor Hugo, Leconte de Lisle, Charles Baudelaire, Paul Verlaine ș. a. Transpunerile, pentru care i s-a acordat și un premiu al Institutului de Literatură în 1925, sunt publicate în periodice sau în volumul Flori de mare. De prețuire s-au bucurat și tălmăcirile în franceză ale unor capodopere folclorice - Miorița, Meșterul Manole - sau culte - Luceafărul (tipărită în revista pariziană „Revue de l’ACILECE”, 1972), precum și alte versiuni după Vasile Alecsandri
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
de mare. De prețuire s-au bucurat și tălmăcirile în franceză ale unor capodopere folclorice - Miorița, Meșterul Manole - sau culte - Luceafărul (tipărită în revista pariziană „Revue de l’ACILECE”, 1972), precum și alte versiuni după Vasile Alecsandri, Perpessicius ș.a., rămase în periodice. SCRIERI: Flori de mare, Constanța, 1928; Fierbea az-noapte marea..., București, 1933; Basmul zmeilor, București, 1934; Regina, Cernăuți, 1935; Feerie, Cernăuți, 1936; Furtuna, Cernăuți, 1937; Întâia sărutare, Cernăuți, 1937; Nopți pontice, București, 1937; Credința marelui voievod Mihai, Cernăuți, 1939; 6 iunie
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
la liceele bucureștene „C. A. Rosetti” și „Electroaparataj”. Din 1997 va fi director - mai întâi adjunct, apoi general - al Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian” din București. Specializat în teatrologie, atent la manifestările fenomenului dramaturgic contemporan, S. a publicat - în periodice și în volume - numeroase eseuri vizând în special arta spectacolului și impactul sociologic al reprezentațiilor teatrale, dar cuprinzând, în context, și consistente referiri la dramaturgie și la componenta literară a teatrului. A coordonat volumul Horea Popescu - creator de spectacole memorabile
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
serie de idei durabile despre biblioteconomie, menite a elimina viziunea împământenita la noi despre biblioteci, considerate numai „depozite complete” de cărți. Lui i se datorează alcătuirea inventarelor model, a fisei internaționale, înființarea secției de foi volante, punerea la punct a periodicelor și constituirea catalogului pe materii. Contribuția să în organizarea bibliotecilor s-a manifestat, în primul rând, practic și abia după aceea prin prelegeri în cadrul Școlii de Arhivistica și Paleografie. Lucrarea Publicațiunile periodice românești, apărută în 1913, scoasă în colaborare cu
SADI IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289420_a_290749]
-
Centrului de Studii Transilvănene, înființate de Fundația Culturală Română. Seriozitatea și un anume echilibru intelectual și sufletesc au fost, se pare, determinante în relansarea sa, fiindcă în 1996 devine nu doar „capul limpede”, ci și redactorul-șef adjunct al acestor periodice clujene. A mai colaborat, de-a lungul anilor, cu proză, reportaje, însemnări și interviuri la „Steaua”, „Orizont”, „Echinox”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Transilvania”, „Cronica”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Flacăra”, „Ateneu” ș.a. Prima carte, romanul Coborând spre nord-vest, îi
SALAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
de petrol din lume - În sud-vestul american - au schimbat Statele Unite ale Americii, transformându-le Într-un colos economic fără egal la Începutul secolului XX. În fine, cele două mari oceane au menținut America Într-o relativă izolare față de războaiele care periodic au pârjolit Europa. Pe de altă parte, taxele noastre vamale ridicate au Încurajat dezvoltarea pieței interne. În ciuda acestor avantaje naturale, avansul de productivitate american a Început să se erodeze după cel de-al doilea război mondial. Decimată de două războaie
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO) În 19519. Mulți intelectuali și lideri politici europeni au argumentat că vechile rivalități economice dintre Germania și Franța erau În inima conflictului de durată În Europa și o cauză majoră a războaielor care periodic au pârjolit continentul. Jean Monnet a propus unirea producției de cărbune și oțel a Germaniei și Franței, În special În lungul mult contestatului coridor industrial mărginit de râurile Ruhr și Saar. Tratatul CECO de la Paris, semnat de Franța, Germania, Italia
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
, revistă literară și umoristică apărută la București, bilunar, între 15 ianuarie și 15 mai 1896. Numai nouă numere se păstrează din această publicație redactată de Alceu Urechia. Denumirea periodicului ascunde o intenție polemică, vizând rubricile literare ale cotidianului socialist „Lumea nouă”. În L. v. se parodiază o anume manieră de a discuta situația literaturii române, specifică epocii (lipsa publicului avizat, mulțimea traducerilor ș.a.), chiar programul revistei fiind o spirituală
LUMEA VECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287891_a_289220]
-
extinde și asupra orientării celor două publicații centrale, cotidianul „Lumea nouă” și suplimentul său literar, „Lumea nouă literară și științifică”. Grupul de la L. reproșa redactorilor de la gazetele socialiste din București metodele jurnalistice întrebuințate ca fiind burgheze, deci incompatibile cu un periodic muncitoresc, și, de asemenea, concesiile făcute în problemele artistice și literare gustului burghez. L. trebuia să fie „o revistă de luptă”, scrisă exclusiv pentru muncitori. Colaboratori constanți, cu articole politice și cu traduceri din Engels, Plehanov, Kautsky și G. Dietzgen
LUMINA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287905_a_289234]
-
apariție există un interval de aproximativ un an în care, ca și ulterior între noiembrie 1896 și mai 1897, din motive financiare, tipărirea revistei s-a întrerupt. L. i. are caracterul unui magazin „pentru casă și familie”, după modelul unor periodice străine, ca „Moderne Kunst”, „L’Illustration” sau „Graphic”. Literatura, atât cea originală, cât și traducerile din scriitori germani, francezi și ruși, ocupă spațiul cel mai larg. Dacă nu a impus o nouă orientare literară sau un mare scriitor, publicația a
LUMEA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287882_a_289211]
-
cu atenție lucrările Storia della letteratura romena și Novecento letterario romeno, Mircea Zaciu remarcă și carențe, precum interpretarea unor personalități ale interbelicului românesc într-o altă lumină decât cea reală, sistematizarea nu întotdeauna fericită a materiei, omisiunile, insuficientă cunoaștere a periodicelor românești, insă admite că spiritul expunerii este caracterizat de „ponderea critică și echilibrul ierarhizării”. România antică e modernă (1994), antologie postuma, cuprinde o selecție a studiilor despre istoria, limba și literatura românilor, cu capitole despre Ion Creangă, I.L. Caragiale (elogiat
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
1948-1950), apoi este bibliotecar (1950-1953), cercetător la Institutul de Istorie din Cluj (1953-1958) și redactor la revista „Tribuna” (din 1958). În 1967 și 1968 conduce secția română a redacției din Cluj a Editurii pentru Literatură. A făcut parte din redacțiile periodicelor „România viitoare” (1944-1945), „Tribuna nouă” (1945-1946), „Adevărul Ardealului”, „Făclia” ș.a. În volumul de debut, Itinerar critic (1965), reunește articole și cronici publicate îndeosebi în „Tribuna”, în care analizează din perspectivă sociologizantă cărți contemporane de proză și reportaj sau tratează în conformitate cu
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
în comă la spital, după ce fusese agresată de un terorist palestinian în solda lui Nicolae Ceaușescu. Activitatea publicistică începută la București își află un făgaș nou la Paris. Studiile și articolele sale consacrate literaturii române apar în limba franceză în periodicele „Preuve”, „L’Alternative”, „Les Cahiers de l’Est”, „Témoignages”, „La France catholique”, iar în limba rusă, în revista „Kontinent”. Colaborează, de asemenea, la revista „East Europe” din Statele Unite. Redactează capitolul despre dramaturgia românească din volumul L’Histoire du spectacle, în
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
de cultură. Mișcarea din jurul noii publicații a generat un conflict între Eugen Barbu și o parte a scriitorilor de valoare, ceea ce a dus la îndepărtarea acestuia de la conducerea revistei. Anii 1968 și 1974 delimitează o perioadă de normalitate, în care periodicul se menține pe o linie de echilibru valoric. Odată cu venirea la conducere a lui Nicolae Dragoș, descins din presa de partid, apoi a lui Nicolae Dan Fruntelată, activist al Uniunii Tineretului Comunist, L. se transformă treptat într-o publicație subordonată
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
L. se alătură lui Geo Bogza, editorul unicului număr al revistei „Viața imediată”. Aici ei semnează manifestul Poezia pe care vrem s-o facem, text ce reprezintă un moment important în migrarea avangardei românești spre suprarealism. Unele scrieri apărute în periodice le-a semnat cu pseudonimele Costea Șor sau Petre Malcoci (acesta utilizat împreună cu Virgil Teodorescu). Tot acum publică (anti)romanele Roman de dragoste (1933) și Fata Morgana (1937) - pus sub motouri din Marx și Lautréamont. Intervalul 1934-1938 constituie o perioadă
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
lui Al. Macedonski, la „Liga conservatoare” din 1905. În 1906 începe o colaborare de două decenii la „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu, în paralel cu alte apariții consistente - în „Revista idealistă”, „Revista celorlalți”, „Îndreptar” - sau sporadice, în multe alte periodice. Între 1906 și 1910 va urma cursurile Facultății de Litere și Filosofie, concomitent cu cele ale Facultății de Drept, iar doctoratul și-l va da cu o teză de filosofie, Apriorismul pragmatic, cu care și debutează editorial în 1912. Profesor
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
mai toate localitățile importante din Transilvania. Devenite secundare, preocupările literare sunt concretizate în câteva plachete de versuri și opuscule de proză, S. fiind în primul rând autorul a numeroase lucrări de filosofie, filosofia dreptului, de psihologie-pedagogie și sociologie, apărute în periodice din țară și de peste hotare, ca și în volume sau broșuri, și participând la congrese internaționale, ca membru al mai multor societăți și institute de profil. Devine, de asemenea, în 1916, membru al Societății Scriitorilor Români. În bibliografia scrierilor lui
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
între 21 ianuarie și februarie 1868, între 11 februarie și 13 iulie 1869. Fostul militant unionist I. V. Adrian, gazetar cu experiență și scriitor cu oarecare faimă în epocă, a editat, în calitate de proprietar, redactor și tipograf, această publicație, probabil primul periodic literar botoșănean. Adrian își publică în S. propriile compuneri, versuri, nuvele istorice, traduceri, dar obține și colaborarea poeților Gh. Tăutu, N. Nicoleanu, N. Roiu, V. Gr. Pop. El reproduce, de asemenea, din versurile lui Dimitrie Petrino, N. Pruncu, fabule de
STELUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289919_a_291248]
-
călăuzit de principii științifice în explorarea tezaurului etnofolcloric al satelor basarabene, păstrând autenticitatea creațiilor culese. Studiile sale (Folclor din județul Lăpușna, 1933, Contribuție la bibliografia studiilor și culegerilor de folclor privitoare la românii din Basarabia și popoarele locuitoare, publicate în periodicele rusești, 1935, Cercetări folclorice în Valea Nistrului de Jos, 1937, incluse în „Anuarul Arhivei de Folclor”, Literatura populară a satului Turceni, 1937) se disting prin aspectul metodic al cercetărilor, prin lărgirea câmpului de investigație, ce depășește sfera strictă a creației
STEFANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289912_a_291241]
-
Dramatică din București (1906-1907). Participă în 1913 la campania din Bulgaria, iar în 1916-1918 la războiul de întregire. Ulterior este, un an, inspector teatral și, timp de șapte luni, director al Teatrului Național și al Operei din Cluj. Cititor de periodice încă din copilărie, viitorul scriitor scoate, în școala elementară, o „gazetă” proprie, scrisă de mână, pe pagini de caiet, în care intră prima sa încercare literară: repovestirea unui basm. În liceu, la Iași, trage la șapirograf revistele „Între culise”, „Aurora
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
chestiunile în discuție răspunzând C. Rădulescu-Motru, Ioan Adam, Ilarie Chendi, E. Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Ion Scurtu, D. Anghel, St. O. Iosif și N. N. Beldiceanu, precum și N. Iorga, Simion Mehedinți, Corneliu Moldovanu, Dimitrie Teleor, Aurel Alexandrescu-Dorna ș.a., textele fiind inserate în periodicele pe care le conduceau sau la care colaborau. Numai N. Iorga se împotrivește inițiativei, considerată a nu se ridica la înălțimea „rosturilor adevărate ale literaturii naționale”. Adunarea de constituire a avut loc la data fixată, în amfiteatrul Liceului „Gh. Lazăr
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]
-
1916, cu o recenzie, la „Revista critică”, continuând cu articole social-politice și cronici teatrale la „Cartea vremii”, al cărei director era (1918), semnând și cu pseudonimele Ioachim Movilă, Ion Stânjenaru. Sporadic, îi mai apar proză sau articole și în alte periodice, între care „Adevărul literar și artistic”, dar după 1936 devine un gazetar cunoscut, prin colaborările de la „Viitorul” (unde iscălea Stephan C. Paul) și, îndeosebi, ca redactor la ziarul „Semnalul” (1945), în care scrie numeroase articole sociale. Deși debutează editorial în
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
la „Contemporanul” (1946-1949), unde a semnat și cronica literară, director adjunct la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1957), director al Editurii Tineretului (1957-1960), redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1961-1962), redactor la „Gazeta literară” (1962-1964), redactor-șef adjunct al periodicelor pentru străinătate (1967-1979). Debutează în 1947, la „Contemporanul”, iar editorial în 1949, cu povestirea Bobocica, semnată cu pseudonimul Ion Aluzetcu. A fost soțul Ninei Cassian. Autor a numeroase cărți de proză, Ș. a abordat o multitudine de formule epice, de la
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]