1,827 matches
-
Încâlcită, din care am presupus că, În 1922, un eretic a furat juvaerul care Împodobea statuia cum nu se poate mai făcătoare de miracole pe care știți să o venerați În țara voastră. Popii, care se cruceau la auzul celor petrecute, au trimis un misionar ca să-l pedepsească pe eretic și să aducă relicva Înapoi. Doctorul a spus că misionarul era, după propria sa mărturisire, chiar Tai An. Dar eu mă mărginesc la fapte, cum ar zice Înțeleptul Merlin. Misionarul Tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iera foarte la fix ca s-o turbeze Tejerina și să dea dân craci. III Până În săptămâna următoare, Savastano s-a Închis Într-o imensă tăcere vestitoare de furtună. În sfârșit, l-am descusut, pe o Salutaris, despre cele petrecute. Mi-a explicat: — Nu ie zi să nu apar cu garoafe la etaj. Cum zice mereu popa Carbone, istoria să repetă. Donșoara nu dășchide decât după peste o juma dă oră; dă cum mă recunoaște, Îmi și trântește ușa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu mai părea atât de ascuțit, linia buzelor era mai blândă, mai plină. Se uită la brațele ei care fuseseră musculoase, cu vene proeminente. Acum, mușchii păreau mai delicați, oarecum mat feminini. „Cine știe? Își spuse e! După atâtea ore petrecute aici nu mai poți judeca nimic cum trebuie“. Coborî scara și se duse În camera sa. Harry era deja acolo, sforăind zgomotos. Norman se hotărî să mai facă un duș. Sub jetul de apă făcu o descoperire uluitoare: contuziile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
amestec În viața sexuală a nimănui. — Of, Harry! făcu Beth cu reproș, așezându-se la masa laboratorului. — Ei bine, să știți că arătați cu siguranță schimbați. — Adevărat? se interesă Norman. Da, mai ales Beth. Am impresia că, cu fiecare zi petrecută aici, devine mai frumoasă. — Și eu am remarcat asta, spuse Norman cu un zâmbet. — Cred și eu c-ai observat. O femeie Îndrăgostită. Norocosule! Harry se Întoarse către Beth: — De ce te holbezi așa la mine? — Nu mă holbez, replică Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din nou, așa numiții „demonstranți” s-au dovedit a fi rromi ori simpli imbecili. Creaturi care Înjură, lovesc, sparg, distrug cîteva studiouri fără să Înțeleagă precis de ce o fac. Urmează mesajul președintelui. Pe care se colează opinia guvernului despre cele petrecute: „A fost o Încercare de lovitură de stat”. Încă una. A patra, În numai cinci luni. Explicația prea stridentă pentru a fi verosimilă nu deranjează pe nimeni. Însă totul devine bizar, țiganii nu dau lovituri de stat, n-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
insubordonare. Știu că ai fi făcut-o. Pe ce loc ai ieșit la examenul de locotenent? — Primul din douăzeci și trei. Am fost cel mai tînăr candidat, la distanță de cel puțin opt ani față de restul, cea mai scurtă perioadă petrecută ca sergent și cea mai mică vechime În cadrul Departamentului. — Și vrei să ajungi la Biroul de Crimianlistică. Ed puse jos fotografia. — Da. — Atunci mai Întîi trebuie să aștepți cel puțin un an, pînă apare un post. Și trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
șase de minute cu Mickey și cel puțin alți doi bărbați jucînd cărți, mormăind și trăgînd apa la budă. Banda era aproape terminată: clic de oprire, clic de pornire: nenorocitul ăla de cîine urla. Mickey: „Șase ani și zece luni petrecuți aici și să pierd eu redutabilul creier al lui Davey taman Înainte să ies. Cu așa tsurus mă Întorc acasă. Mickey Junior, nu-ți mai linge puța, faigeleh ce ești!“ O voce stranie: „Adu-i o cățea și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dar eu susțin că poți și asta nu pentru că m-am ramolit și nu-mi mai merg rotițele ca lumea, nici măcar nu mă gândesc la deciziile politice care se practică aici și prin alte părți, să nu vorbești despre fapte petrecute care nu-ți convin, iar ele dispar, ca și cum n-ar fi fost, chiar dacă există martori, nu la asta mă gândesc, ci la refacerea din lăuntrul omului, pentru că, orice aș gândi, o fac cu mintea și cu experiența mea de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aveau să vină, doar că nu-i zicea, ca o ghicitoare: peste atâta vreme ți se va întâmpla cutare lucru ce-ți va părea trist, dar din care vei ieși fericită. Îndemnând-o să nu se mai gândească la cele petrecute, împiedicând-o să se întoarcă în București înainte de a-și reveni, întrebând-o într-o zi: ce-ar fi să-ți refaci viața? așa, pur și simplu, să-ți cauți alt bărbat și să te măriți din nou? Uimind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce nu le putea aduce decât și mai multă liniște, ei și extraordinarei femei ce-l născuse pe fostul ei bărbat și probabil chiar și rudei îndepărtate care se retrăgea devreme pentru rugăciunile îndelungate din fiecare seară. Încât, după lunile petrecute acolo, atunci când s-au înmuiat zăpezile și s-a întors la București, i-a fost mult mai ușor să privească senin noile încercări: mai întâi anunțul că e mult prea mare spațiul pe care îl ocupă, apoi mutarea în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai târziu, după ce toate vor fi trecut. Dacă așa ceva s-a petrecut cu Andrei Vlădescu? Mai înainte fusese starea de agitație, de neliniște, de teamă nelămurită, de apăsare care ar fi putut fi preludiul Își poate chiar a fost) celor petrecute mai apoi, când s-ar fi putut spune că, plutind sau anesteziat fiind, se afla într-un fel de transă. Nu știu dacă ar trebui să spun lucrurile acestea, dar e foarte posibil ca exact lucrurile acestea să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Am spus să nu discutați chestia asta, ce dracu’! Fir-ar el al dracului de drac!“. Totul s-a stins. Peste buza paharului se vedea numai ce se văzuse înainte și ce era știut. Pentru asta nu insist asupra celor petrecute atunci; se poate nici să nu se fi petrecut ceva. Oricum, Andrei Vlădescu s-a retras foarte repede și în însemnările lui nici nu există ceva deosebit, doar câteva nume și o vorbă sau două pentru fiecare. Ioanei Sandi, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi urâțite voit. O frunte netedă, chiar îngustă, e plăcută ochiului și înseninează, pe când ridicarea sprâncenelor și încrețirea pielii în dungi aproape cât lățimea capului urâțesc; văzuse copiii de prin împrejurimi și veri de-ai lui, mai ales, în vacanțele petrecute împreună, cum de bunăvoie ridicau din sprâncene și își încrețeau frunțile numai întrucât li se părea - și o și spuneau - că îi face asemănători celor mari: siguri pe ei, orgolioși, agresivi, aroganți. Numai că nimic din toate acestea nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce fusese exact la fel înainte. În acea sâmbătă, când refuzase să-l vadă. În ziua dinainte. În joia dinainte. Nu, în toată săptămâna dinainte. Nu-l văzuse o săptămână înainte de-a pleca, căreia i se adăugau două săptămâni petrecute departe de casă și nu se arăta dornică să-l vadă... Într-o zi îl întrebase: dacă aș avea o aventură, ce-ai zice?... O aventură! Asta e, sau nu știe încă dacă e, dar asta ar putea fi... Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bine acum după ce i-au dat cu un strat de vopsea?“. Verity și cu mine am părăsit cinematograful fără să ne simțim excitați nici măcar cât de cât și ne-am petrecut restul serii - parcă îmi amintesc - rearanjând fotografiile din vacanța petrecută recent în insulele Scilly. Alungând această amintire, m-am întors la foile goale din fața mea încercând să mă concentrez. Nu era treabă ușoară, căci mai erau doar cinci zile până la Crăciun și a doua zi Fiona urma să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
activitate m-ar fi atras, de ordin intelectual sau artistic, oricât ar fi fost ea de esoterică sau neobișnuită, Își avea locul ei la Brown. Vestimentația de mare clasă era poate singura excepție de la acest fapt binecunoscut. Cei patru ani petrecuți bântuind prin orășelul Providence În pulovere de lână și bocanci, adâncită În studiul impresionismului francez și În redactarea unor interminabile eseuri pentru orele de literatură engleză, nu mă pregătiseră În nici un fel pentru primul meu loc de muncă postuniversitar. Reușisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ceilalți prieteni ai mei, se amuza ascultând poveștile mele aiurite despre serviciu pe care le acumulasem În cele câteva săptămâni de muncă - toată acea bârfă și strălucire -, dar nu-și dădea de fapt seama cât de grea era fiecare zi petrecută acolo. Nu-și dădea seama că motivul pentru care continuam să mă prezint acolo zi după zi nu erau hainele primite gratis, nu-și dădea seama că toate hainele gratis din lume n-ar fi fost În stare să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
liste cu oamenii cu care era dispusă să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu voia să vorbească (Niciodatăă. Am scris și am tot scris Întruna, pe măsură ce Emily mi-a relatat despre treburile astea În decursul săptămânilor petrecute Împreună la birou și, odată acestea isprăvite, am simțit că nu Îmi rămăsese nimic neștiut din viața Mirandei Priestly. Cu excepția, firește, a motivului pentru care era atât de importantă Încât trebuise să umplu un Întreg carnet cu notițe despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Închis telefonul În nas, iar mâinile Îmi tremurau atât de tare Încât am scăpat celularul pe podea. Nu l-aș fi putut scăpa mai repede nici dacă mi-ar fi luat foc. Sebastian, care părea gata să leșine din cauza celor petrecute, s-a aplecat imediat, a ridicat telefonul și mi l-a Înapoiat. — S-a supărat pe noi, Andrea? Sper că nu consideră că am dezamăgit-o! Așa consideră? Chiar așa consideră? Gura i s-a strâns pungă, venele, și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
marca Donna Karan. O fustă senzațională Diane von Furstenburg, care se Înfășura În jurul taliei, era Împăturită cu grijă deasupra unei perechi de pantaloni Tahari din velur beumarin. Am descoperit și m-am Îndrăgostit instantaneu de o fustă sport din denim petrecută Habitual care Îmi venea până deasupra genunchilor și care se potrivea perfect cu blezerul funky Katayone Adelie, cu model floral. — Și hainele astea... sunt toate pentru mine? am Întrebat În speranța că tonul meu pare surescitat, nu ofensat. — Da, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din cauza gustului ei de cretă și amar. La prînz, făcuse tot drumul Înapoi pînă la John Allen House; se dusese să verifice corespondența. Căci știa că va găsi o carte postală de la Reggie - Întotdeauna Îi trimitea cîteva rînduri după sîmbetele petrecute Împreună; era singurul mod În care Îi putea spune că e bine. De data asta, era o carte postală ilustrată cu un desen tîmpit: un soldat și o fată Într-un camuflaj, soldatul făcînd cu ochiul la legenda de desubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
atît de frig. Kay aprinse două țigări pentru ele. Se Întoarseră la lac, apoi o luară prin pădure, mergînd mai repede pentru a se Încălzi. Din punctul acela, cărarea Îi păru mai familiară lui Kay. Brusc Își aminti o după-amiază petrecută aici În trecut... — Știi, cred că am venit aici cu Julia, zise ea fără să vrea. — Cu Julia? o Întrebă Helen. CÎnd s-a Întîmplat asta? Vorbea cu o notă voit glumeață, dar și timidă. Fir-ar să fie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și poezia erau pe primul loc între preferințe. Aici am deprins graiul naturii și m-am identificat cu ea. Eu cu ea într-o singura împletitură ce va dăinui cât voi atinge cu privirea seninul cerului. Binecuvântate au fost zilele petrecute acolo, alături de prietenii care prețuiau natura și peregrinările. Pentru unii era de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau, împletind griul lor postum cu verdele speranței ce se legăna pe crengile
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
pe Culoarul Mămicilor. (Culoarul Mămicilor pare un drum drept; poți să Îl urmezi preț de mulți kilometri până să-ți dai seama că nu duce nicăieri.) Karen a crezut că-și poate face treaba În patru zile, una dintre ele petrecută acasă. Șeful ei a fost de acord și tocmai aici a fost buba. Dacă Karen reușea acest lucru, i-a zis el, ar crea un „precedent inoportun“. Chestia amuzantă e că, la Începuturi, am presupus că e greu cât timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai târziu am auzit-o zdrobindu-se de șoseaua de dedesubt. Cândva credeam că-mi amintesc ziua aceea atât de bine pentru că atunci mi-a salvat viața. Acum cred că e din cauză că atunci a fost singura dată În toți anii petrecuți Împreună ca fiică și tată când m-a protejat În vreun fel. Dar tata a fost prima mea iubire și-i luam mereu apărarea, chiar și când ochii cafenii ai mamei dispăreau Înconjurați de cercuri mari vineții, când a Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]