1,558 matches
-
de albastru. Se opri să privească lacul, deși nu-l mai vedea. Îi venea să-și bage degetele în ochi ca să readucă în minte oglinda apei nemișcate, pentru că lui i se părea că are în față panorama dezolantă a deșertului pietros căruia îi învățase în copilărie toate amănuntele, stând de pază în arșiță sau în ger acolo, pe meterezele fortăreței școlii de ieniceri din podișul Anatoliei. Cantacuzinul îl privea îngrijorat. Expresia feței lui Selin era tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măria ta, să ierți, taică, este creștinește, să uiți însă este prostește. Așa că să fie după voia măriei tale, doar să nu-mi ceri să uit. Au călărit un timp tăcuți, ascultând doar tropotul cu care frământau copitele cailor drumul pietros. După un timp, vodă îl strigă. — Ștefane! Întoarse capul și li se întâlniră privirile. Fața tatălui radia o nespusă fericire, care l miră pe prinț. — Ștefane, m-am gândit cum să fac să-ți dăruiesc neuitarea. — Și? — O să vezi peste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
clădire și a spus: „Când mergi prin pustiul Sinaiului venind dinspre apus spre răsărit, cam spre ceasul prânzului, deșertul începe să ardă; atunci dacă te uiți spre munte ți se pare că muntele iese din apă, nu-i vezi poalele pietroase și sterpe, îi vezi oglindirea întoarsă în văzduh a vârfului verde și înflorit ca într-o apă. Este căldura pustiei care face asta... se cheamă miraj și este atât de frumos încât îți ia mințile. Ți se pare că muntele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
este dincolo, la mânăstire, arătă el cu mâna în direcția în care era biserica Radu Vodă, este priveghi mare cu vlădica Antim, duceți-vă rogu-vă și domniile voastre. Priveghi mare, cu prinoase multe de pâine, vin, pere văratece și cireșe pietroase. De la Curte acum pleacă nepotul Știrbei spre Istanbul. Și-a luat o slugă care să se priceapă la cai; de, dânsul se pricepe doar la ovăzul cailor..., gândea păcătos spătarul, așa că-și făcu semnul crucii, hotărât să urmeze îndemnul preotului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asta-i adevărata față a celui rău și viclean, uite-o, vărjmașul întruchipat, ie să-ți bați copii, și părinții, toată familia pierdută și-nșirată pe lungul drum al ispășirii. Cum mai flutură vârfurile părului, bătându-i mândrețea de crupe înalte, pietroase, strânse în blugii care nu ascund nimic. Bineînțeles că n-are nimic de ascuns, ci doar de etalat, fesele, agresive, mândria și trufia și dezmățul apocaliptic, toate fețele vrăjmașului scurse prin uitătura aia crucișă, de curvă. Așa a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la vale. E căpitanul Apostol. Picioarele sunt cioturi însângerate și de sub pielea zdrențuită se arată hidos capetele albe ale oaselor sfărâmate. Marius aleargă spre el, îl prinde în brațe. Ajutat de Iovuț, îl pune la adăpost, în spatele unui masiv bloc pietros. Din fața arsă, transformată într-o mască respingătoare, ochii de un albastru serafic se văd sticlind a moarte. Domnule căpitan...Marius vrea să-i spună ceva, dar nu poate. O gheară de fier îl strânge de gât. Salt înainte! Este vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui se însăila o întrebare, care părea să spună: ”Fată frumoasă, de ce ești tu atât de fermecătoare ?!”, dar se temea să-și ducă gândul la capăt. Cu părul ei negru și lucios ca abanosul, și bluzița de borangic peste trupul pietros, cu umerii poleți de soare, sânii înalți, sus pe frucă pieptului, coapse trufașe... ți se năzărea că a coborât de pe soclul ei, Statuia Victoriei de la Samotrache. Neam de gruzin de la poalele Caucazului, corcită cu sânge moldovenesc, era de o armonie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
le citea și recitea cu nesaț; și cu cât citea, cu atât se descuraja mai tare, fiindcă înțelegea că nu exista nici o cale de a se integra în lumea nouă ce se deschidea dincolo de stâncile întunecate și de nesfârșita întindere pietroasă. Simpla idee că devenise un fel de fosilă vie, la fel de nefolositoare ca moluștele pietrificate pe care din când în când le găsea în munți, îl făcea să cadă într-o depresie cumplită. Cu douăzeci de ani în urmă, tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce protejau tabăra de temutul harmattan care de multe ori sufla săptămâni la rând, Gacel Sayah se așeză la rădăcina palmierului său preferat și se pregăti să aștepte cu răbdare, așa cum numai oamenii obișnuiți cu vânătoarea în nisipuri și întinderi pietroase sunt în stare s-o facă. Tatăl său, marele inmouchar căruia toți îi spuneau Vânătorul, îl învățase de mic copil să stea îngropat câte o zi întreagă, doar cu nasul și urechile descoperise, ascuns sub buruieni, în așteptarea vreunei gazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de făcut și să lăsăm viitorul în mâinile lui Allah. La puțin timp după aceea, porniră pe drumul de întoarcere spre peșteră, dar de data asta se văzură obligați să facă un ocol, pentru ca animalele să meargă mereu pe teren pietros, evitând locurile nisipoase sau pământoase, unde ar fi putut lăsa urme. Beduinii știau din experiență că o piatră răsturnată, un salcâm cu ramuri rupte, un lăstar ros sau cea mai mică urmă de excremente erau de-ajuns pentru ca un bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
două sute de metri înălțime, într-un joc de lumini, umbre și curbe atât de pronunțate, că uneori părea o încântătoare pajiște cu fecioare uriașe complet despuiate. Când, în sfârșit, lăsară în urmă râul de dune, pătrundând într-o nemărginită întindere pietroasă, își făcură apariția la orizont negrele siluete dințate ale unui mic lanț muntos, așa încât Nené Dupré se îndreptă spre sud-est și, după câteva minute, arătă un punt întunecat ce ieșea în relief la vreo zece kilometri distanță. — Acolo este puțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zi când au rătăcit drumul din cauza unui atlas rutier greșit; și făcu un efort, încercând să-și amintească ce văzuse pe hartă, cu toate că era clar că nu te puteai încrede în hărțile alea. Dacă memoria nu-l înșela, acel masiv pietros și singuratic ar fi trebuit să rămână mult mai la sud, servindu-le ca un îndepărtat punct de reper tot timpul la dreapta lor. Ținând cont de asta, tot ce se întindea în fața ochilor săi cam pe treizeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cercetare și capturare. Era evident că recunoscuta sa experiență în nesfârșitul și epuizantul război din Ciad nu-i folosea la nimic, deoarece acel deșert aspru unde luptaseră și unde le lipseau atâtea lucruri putea fi considerat o adevărată grădină în comparație cu pietroasa fortăreață naturală cu care se înfruntau în acele momente. Nici temperatura nu era aceeași, nici peisajul nu era la fel, nimic din câte își amintea nu semăna câtuși de puțin cu infernul pe care s-ar fi zis că demonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mașinii. Căută în jur. Acolo, foarte aproape, erau urmele mașinii sale. Și lângă ele, urmele mașinii lui Marcel Charrière, pe care-l urmărise cu atâta furie în acea blestemată zi de tristă amintire. Aceea era deci, în mod sigur, întinderea pietroasă ce se afla între puțul tuaregilor în care vărsase un bidon de ulei la prima oră a dimineții și marele puț din oaza Sidi-Kaufa, unde sosiseră pe înserat. Era așadar un drum pe care-l mai străbătuse. Un loc cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fel de baroc țărănesc, acvatic, plutitor, cursiv și dens. Am vizitat unele încăperi având încuviințarea gazdelor. Știam că nu văzusem niciodată acest conac, nici gazdele nu-mi erau cunoscute. Undeva, în spatele conacului, curgea un râușor, abia târându-se pe pământul pietros. Probabil de aici proveneau șerpii pe care i-am găsit ascunși într-una din camere. Pe mine și pe cei care erau alături de mine, vederea șerpilor ne-a speriat, cu alarmă și panică. Dar oamenii conacului au apărut și au
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
îndreaptă spre clopoțel : va veni Nela, copilul se va întoarce la rosturile lui și salonul la viața civilizată. Dar vocile celelalte se împletesc, cerând păsuirea vinovatei, și amfitrioana face un gest de renunțare care îi dezvelește, prin deschizătura rochiei, brațul pietros și alb. O încurajezi și dumneata la rele, îi spuse mustrător musafirului, amenințându-l cu degetul în glumă. Și toți fac la fel, din comoditate și nepăsare, iar eu inutil avertizez că astfel îi vom strica și firea, și caracterul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
joasă ridică ziduri masive de mărgean care se-ntind mii de mile și ici se-nșiră de-a lungul liniei țărmurilor, dincolo formează brâul unor insule izolate, înfruntînd talazurile cât de înviforate; generație după generație murind, ele lasă în păturile pietroase de var de mărgean (Korallenkalk) monumente nepieritoare a neîncetatei lor munci. Aceste stanuri de stâncă consistă 2/5 a greutății lor din acid carbonic, care-n aparență e prins pentru vecie în ele. Acest acid carbonic s-au sustras direct
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Se detașează crestele ascuțite modelate de ghețarii din Munții Piatra Craiului, Făgăraș, Parâng, Retezat, Rodnei, precum și vârfurile izolate cu forme conice sau piramidale, precum Parângul Mare (2519 m), Moldoveanu (2544 m), Negoiu (2535 m), Peleaga (2509 m), Omu (2505 m), Pietrosul Rodnei (2301 m). Abrupturile montane sunt obiective turistice pitorești a căror măreție și grandoare sporește în funcție de gradul de înclinare și diferența de nivel între baza și fruntea versanților. Cele mai impunătoare sunt abrupturile din zona carstică (în Bucegi, Piatra Craiului
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
de aur specifice dacilor, numite „kosoni”. Pentru valoarea lor, cetățile dacice din Munții Orăștiei au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Civilizația geto-dacă este cunoscută și prin tezaurele de la Porțile de Fier (Mehedinți), Agighiol (Tulcea), Peretu (Teleorman), Băiceni - Cotnari (Iași), Pietroasele (Buzău), cunoscut și sub numele popular Vestigiile cetății Histria Ruinele podului construit de Apolodor din Damasc (103-105) de „Cloșca cu puii de aur”, alături de coiful de aur de la Coțofenești (Prahova). c. Civilizația greacă este reprezentată pe țărmul Mării Negre, în siturile
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Muzeul de Artă Timișoara, Muzeul Brukenthal din Sibiu ș.a.. 2. Muzeele de istorie și arheologie conservă mărturiile trecutului în numeroase localități. Cel mai complex edificiu este Muzeul Național de Istorie a României, cu tezaure de referință pentru spațiul românesc (Cucuteni, Pietroasa), cu documente din istoria poporului român, cu arme, uniforme militare, colecții de monezi, inscripții, drapele etc.. Se adaugă Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din ClujNapoca, ce cuprinde mai ales vestigii arheologice din perioada antică și documente din perioada medievală
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
6. Satele de creație artizanală se remarcă în domeniul ceramicii, precum Corund (Harghita) și Marginea (Suceava); a prelucrării lemnului, cum este Săpânța (Maramureș) ș.a.. 7. Satele pomi-viticole sunt legate de prezența unor podgorii sau livezi renumite, așa cum sunt: Recaș (Timiș), Pietroasele (Buzău), Murfatlar (Constanța), Rădășeni (Suceava), Șiria (Arad) ș.a.. 5.2. Noi tipuri de turism Diversificarea formelor de agrement și de relaxare, ca și imaginația unor ofertanți din domeniu au condus la apariția de noi tipuri de turism. În multe cazuri
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
nici prea Înalte, căci ar fi nepotrivite cu uniforma ei de guvernantă și pe urmă nu i-ar da voie doamna, nici prea joase, aproape că nu se observă că sînt destul de Înăltuțe și totuși Îi arcuiesc frumos piciorul, sînii pietroși se rotunjesc sub bluza albă, de pînză fină, se văd bine și cordonul Îi Încinge strîns mijlocul, șoldurile sînt late, puternice, cum e mai bine. Din capătul celălalt al sufrageriei, doamna o privește, discută despre altceva, dar se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a istoriei și geografiei principatului Fatehpur, un subiect fascinant, care a scăpat atenției învățaților Punjabului. Este o fâșie îngustă de două sute de mile în lungime și șaizeci în lățime, în principal câmpie, deși spre est aceasta urcă încet spre dealuri pietroase. Spre sud, pe partea dinspre Grand Trunk Road, se află o zonă mlăștinoasă cu lacuri mici, teritoriul multor specii de păsări sălbatice. Considerate cândva partea cea mai puțin productivă a regatului, lacurile din Fatehpur joacă acum un rol important în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trece pe dinaintea casei lor și pe Ilona nu voi vedea-o niciodată, dar trebuie să trecem negreșit printre spânzurații de care nu voi scăpa pînă-i lumea lume!" Soarele frigea din spate. Munții își tremurau pădurile în mângâierile razelor. Lângă șoseaua pietroasă, pârâul alerga în vale cu clipiri argintii, ca un copil zburdalnic. Din căruța hodorogită baionetele pe arme se înălțau spre cer, amenințătoare. Lângă podul de peste gârlă, cotind în șoseaua cea mare, Apostol întoarse ochii în dreapta, căutând barem casa Ilo-nei. Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de soare și de vânt. - Uite colo, sub stejarul cela bătrân din marginea pădurii. Ai acolo tot ce-ți trebuie... și apa de izvor este tot acolo, sub frunzele de brusture. Alături, pe sub coasta văii înguste, locul era abrupt și pietros, prelungindu-se până la celălalt capăt al pădurii. Câmpul cosit alunecă parcă în valuri către zidul de copaci al pădurii, prinzându-se pe furiș într-o poiana cu fagi mulți. Coasele care intraseră dis-de-dimineață în iarbă plină de roua, treceau una
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]