KorAP: Find »[drukola/base=pisc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...83 >

2,058 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

adevărul și că-ți va fi tot atât de greu să mă minți. Un sclav fugit nu mai poate fi un ucis care este încă viu; trebuie ucis până la capăt, nu cu lancea, nici cu sabia. S-a încumetat să calce pământul Piscului Sfânt. Știi care-i legea! Auta îl privi îngrozit, murmurînd: - Rugul, stăpâne... - Cum îl cheamă? - Mpunzi, stăpâne... - abia putu rosti Auta. Bătrânul lovi globul de argint. Veni un slujitor, îngenunchind. Auta stătea mut, în picioare. Bătrânul își măsură sclavul cu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
strălucește mai tare ca argintul, și sălășluiesc în ea. Nimeni nu îndrăznește să se apropie de acești zei. Țăranii au părăsit tot grâul de pe câmp. Nu știu ce va fi. De aceea îți scriu ție, strălucitor fiu al cerului, să cobori de pe piscul tău sfânt ca să vorbești cu zeii. Nimeni dintre preoți nu se încumetă să se ducă acolo. Nici prea viteazul Puarem". Marele Preot îi spusese lui Auta așa: "Du-te tu, fiule, să vezi ce este. Poate că n-au fost

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
lui Auta, măgărușul alerga cât era în stare să alerge. Auta privi o pasăre în zbor. Totdeauna pizmuise păsările, dar acum le ura. Știa că nu-i e dat omului să zboare. Odată, puține luni după ce venise în palatul din Piscul Sfânt, își făcuse în ascuns, din câteva aripi de vulturi uciși cu arcul, niște aripi mari. Și într-o dimineață, cerând învoire Marelui Preot să se ducă pe malul mării, s-a dus fără să-i spună bătrânului de ce. Acolo

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
a năzărit cine știe ce?... Bine că te-ai odihnit măcar. Puteai să și fugi: aici nu te mai căuta nimeni. Ai fost un nătărău! Auta zîmbi: - Crezi că e mai bine de trăit într-un lan de grâu decât în palatul Piscului Sfînt? Căpetenia înghiți un nod. Sclavul urmă: - Și aflați că este și casa, sunt și zeii. Sunt cinci. Au venit din cer! - De unde din cer? întrebă un soldat, cu îngrijorare. - Voi n-ați văzut steaua aceea lunguiață care s-a

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
aveți munți, am vrea să cunoaștem munții. Pe planeta noastră astfel de priveliște nu se poate găsi. Ar fi vrut să-i întrebe dacă au numai câmpie, dar era dator să răspundă repede, ca să nu zboare în zadar. Totuși, nici Piscul Sfânt nu fu pe placul străinilor, când aflară că acolo locuia stăpânul lui Auta, nici Muntele de Foc, după ce le spuse că scânteile ies din acel munte mereu. - Așa, toți munții noștri fumegă, zise Auta. Dar cei mai frumoși sunt

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
facă? Să plece în munții aceștia, cu Mai-Baka, să se îmbrace cu frunze și să se hrănească cu rădăcini uitând toate câte le-a învățat și nemaicitind nimic? Străinii vor pleca în cele din urmă, și se va întoarce pe Piscul Sfânt. Iar când va muri Marele Preot, Tefnaht sau altul... Nu, trebuia să găsească neapărat o ieșire... Îl întrerupse străinul cel vârstnic, venind spre el: - Auta, aici nu vom putea rămâne mult, zise el arătând spre fumul muntelui. Aerul e

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
vom putea rămâne mult, zise el arătând spre fumul muntelui. Aerul e într-adevăr rărit, dar are pucioasă și altele, care ne fac rău. Alți munți mai aveți? - Sunt spre miazăzi, sunt și spre miazănoapte, dar nu prea înalți. Tot Piscul Sfânt cred că e mai prielnic! răspunse Auta. - Dar acolo stă bătrânul acela al vostru. Nu știu dacă e bine și pentru tine și pentru noi să fim lângă el. Mi se pare că nu i-a plăcut venirea noastră

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
vrem să-i răpim nimic. Poate doar să-i ajutăm pe oamenii voștri! Auta se însenină: - Tocmai de aceea... (Străinul nu-l pricepu. De altminteri, nici nu se străduia acum, urmărind altceva). - Dar palatul Marelui Preot nu este chiar în pisc. Noi zicem așa, Piscul Sfânt, însă de pe umărul Muntelui Vulturilor unde stă palatul și până în pisc e urcuș de o zi. În pisc e un fel de podiș, și o peșteră... Ascultîndu-l cu luare aminte pe pământean, străinul nu mai

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
nimic. Poate doar să-i ajutăm pe oamenii voștri! Auta se însenină: - Tocmai de aceea... (Străinul nu-l pricepu. De altminteri, nici nu se străduia acum, urmărind altceva). - Dar palatul Marelui Preot nu este chiar în pisc. Noi zicem așa, Piscul Sfânt, însă de pe umărul Muntelui Vulturilor unde stă palatul și până în pisc e urcuș de o zi. În pisc e un fel de podiș, și o peșteră... Ascultîndu-l cu luare aminte pe pământean, străinul nu mai așteptă și zise: - Atunci

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Tocmai de aceea... (Străinul nu-l pricepu. De altminteri, nici nu se străduia acum, urmărind altceva). - Dar palatul Marelui Preot nu este chiar în pisc. Noi zicem așa, Piscul Sfânt, însă de pe umărul Muntelui Vulturilor unde stă palatul și până în pisc e urcuș de o zi. În pisc e un fel de podiș, și o peșteră... Ascultîndu-l cu luare aminte pe pământean, străinul nu mai așteptă și zise: - Atunci ne ducem acolo. Urcîndu-se în luntre, cârmaciul zise: - Prietenul tău nu vine

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
De altminteri, nici nu se străduia acum, urmărind altceva). - Dar palatul Marelui Preot nu este chiar în pisc. Noi zicem așa, Piscul Sfânt, însă de pe umărul Muntelui Vulturilor unde stă palatul și până în pisc e urcuș de o zi. În pisc e un fel de podiș, și o peșteră... Ascultîndu-l cu luare aminte pe pământean, străinul nu mai așteptă și zise: - Atunci ne ducem acolo. Urcîndu-se în luntre, cârmaciul zise: - Prietenul tău nu vine cu noi? Auta zâmbi trist: - Nu. El

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
din fața lui. Și după ce sfârși rugăciunea, se duse să se privească în oglinda unui iezăr din apropiere. Era mândru de sine și acum se socotea sfânt, de vreme ce zeii l-au ales să i se arate. CAPITOLUL XIX Ocolind în zbor Piscul Sfânt, străinul vârstnic se gândi că totuși le-ar fi de folos să cunoască palatul Marelui Preot. Auta era și bucuros și îngrijorat, dar nu avu răgaz să cerceteze care din cele două simțăminte e mai puternic; în scurtă vreme

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ar putea să fie zeii) un palat... un palat în care de fapt nu locuiește nimeni, dar care este închinat... unde marii noștri preoți... (și iar se opri) unde... Tefnaht îi porunci să tacă: - Nu trebuie!... Le vom face în pisc, un templu care să fie pentru ei o casă foarte bună de locuit. Când va fi gata, ai să le spui că le-a dăruit-o Marele Preot... sau nu, mai bine să le spui că le-a dăruit-o

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
puternic: - Soldați, lăsați armele aici și veți veni până diseară să aduceți altele! Dar un ajutor de sutaș zise: - Nu ne-ai spus că vom pleca. Noi fără arme nu ne întoarcem. Tu ne-ai mințit, acum văd. Și scrisoare Piscului Sfânt nici n-are pecete. Iahuben răcni: - Vrei să fii biciuit, cîine? Uite semnul Piscului Sfînt: asta ține loc de pecete, ciupercă împuțită ce ești! și arătă cu mâna pieptul lui Auta. Ajutorul de sutaș își lăsă capul în jos

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ajutor de sutaș zise: - Nu ne-ai spus că vom pleca. Noi fără arme nu ne întoarcem. Tu ne-ai mințit, acum văd. Și scrisoare Piscului Sfânt nici n-are pecete. Iahuben răcni: - Vrei să fii biciuit, cîine? Uite semnul Piscului Sfînt: asta ține loc de pecete, ciupercă împuțită ce ești! și arătă cu mâna pieptul lui Auta. Ajutorul de sutaș își lăsă capul în jos și rosti, frînt: - Eu de-aicea fără arme nu plec. Soldații erau înarmați cu mai

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Foc, zeii cerului vă apără de moarte și de primejdii! Toți cei din luntre priviră apoi cu încîntare în jos, la marea de sclavi care se sculaseră și tălăzuia în valuri negre și roșii și galbene pe coasta muntelui, spre pisc. Luntrea îi urmări tot drumul în largi rotocoale. Drumul dură câteva ceasuri, însă nimeni din luntre nu se simți plictisit. Priveliștea fusese măreață, chiar pentru ochii obișnuiți cu toate minunile ai oamenilor veniți din planeta îndepărtată. Iahuben îl tot întreba

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
rotocoale. Drumul dură câteva ceasuri, însă nimeni din luntre nu se simți plictisit. Priveliștea fusese măreață, chiar pentru ochii obișnuiți cu toate minunile ai oamenilor veniți din planeta îndepărtată. Iahuben îl tot întreba pe Auta dacă mai este mult până în pisc. Auta însuși, care văzuse atâtea mii de robi purtați în corăbii pe mările lumii sau în convoaie fără capăt prin nisipurile fierbinți, era acum îmbătat de această priveliște nemaivăzută. Și nimeni dintre pământeni nu știa mai bine ca el ce

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Puarem pe amândoi... Dar au vrut zeii așa. Ei ne-au văzut încă de atunci cu ochiul acela al lor și ne-au alăturat... Auta, dacă nu te-aș cunoaște bine, jur pe toți crocodilii din Hapi, și jur pe Piscul Sfânt, te-aș crede zeu! Auta începu să râdă. Dar nu mai era vreme de râs, căci mulțimea de robi ajunsese în dreptul peșterilor de sus, unde altădată nimeni n-ar fi cutezat să se ducă. Luntrea se opri pe un

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
altminteri, era și un prilej pentru ei de a cunoaște mai bine omenirea planetei pe care veniseră s-o cerceteze. În răstimpul celor cincisprezece zile aveau însă și altceva de făcut. Dintre toți munții văzuți, cel mai prielnic era tot Piscul Sfânt și acolo voiau să-și strămute marea luntre. Auta stătea într-o zi la marginea lanului de grâu din miazăzi. Ajutase pe niște ciobani, muncind câteva zile, și primise de la ei carne de oaie și brânză. Pentru alt ajutor

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
care îi credea lumea zei. Altminteri i-ar fi dat daruri și jertfe, iar Auta nu vroia decât hrană dobândită cinstit. Stătea la marginea lanului, cu sacul alături, și se gândea la mijlocul cel mai bun al strămutării luntrei mari pe Piscul Sfânt. I se părea nefiresc să se gândească la asta anume el. Dar străinul cel vârstnic, pe care Auta îl socotea un fel de căpetenie chiar dacă ei ziceau că nu au căpetenii, i-a spus o dată că nu știa cum

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
să se gândească la asta anume el. Dar străinul cel vârstnic, pe care Auta îl socotea un fel de căpetenie chiar dacă ei ziceau că nu au căpetenii, i-a spus o dată că nu știa cum să strămute luntrea mare în pisc. "Nu poate zbura?" l-a întrebat Auta nedumerit. "Poate, între stele. Ar trebui să ne urcăm foarte sus și să ocolim de mai multe ori pământul vostru ca să ne așezăm din nou în locul ales. Și asta ar fi pentru noi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
cum poate va face regele (fie el veșnic viu, sănătos și puternic) de va afla ce au făptuit slugile lui înspăimîntate. Dar greul pentru străinii din planeta numită Hor cel roșu începu abia acum. Cine să ridice uriașa luntre în pisc? - Chiar dacă am avea câteva mii de robi, drumul spre pisc e așa de pieptiș că nici n-ar putea-o clinti! spuse Auta îngîndurat. Străinii se priveau fără să vorbească. - Să rămânem aici, lângă apă, spuse femeia. Auta se uită

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și puternic) de va afla ce au făptuit slugile lui înspăimîntate. Dar greul pentru străinii din planeta numită Hor cel roșu începu abia acum. Cine să ridice uriașa luntre în pisc? - Chiar dacă am avea câteva mii de robi, drumul spre pisc e așa de pieptiș că nici n-ar putea-o clinti! spuse Auta îngîndurat. Străinii se priveau fără să vorbească. - Să rămânem aici, lângă apă, spuse femeia. Auta se uită la ea, la gingășia ei fragedă, și își aduse aminte

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
uită la ea, la gingășia ei fragedă, și își aduse aminte de Nefert. Cârmaciul se apropie de Hor: - Cred că am să vă scot din încurcătură, zise el. Auta merge întîi cu mine în luntrea mică, să alegem locul în pisc. Apoi vă spun ce am de gând... Hor nu-l întrebă nimic. Ocoliră în luntrea mică de câteva ori piscul, iar locul ales cârmaciul îl socoti într-un fel neînțeles pentru pământean. Se întoarseră curând, și cârmaciul stătu câteva ceasuri

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
am să vă scot din încurcătură, zise el. Auta merge întîi cu mine în luntrea mică, să alegem locul în pisc. Apoi vă spun ce am de gând... Hor nu-l întrebă nimic. Ocoliră în luntrea mică de câteva ori piscul, iar locul ales cârmaciul îl socoti într-un fel neînțeles pentru pământean. Se întoarseră curând, și cârmaciul stătu câteva ceasuri în luntrea mare, socotind întruna sub ochii lui Auta, care tăcea privindu-l și nepricepând nimic. Apoi, tânărul străin se

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]