9,309 matches
-
ca să-ți Încălzesc creierul. Zece Într-o bună zi, Plăcințica, pe numele ei adevărat Kawabata, o fată plăpândă, care seamănă foarte bine cu Scarlet Johansson, și care a fugit de la 15 ani În lumea largă, părăsindu-și mama și o pisică birmaneză, l-a Întâlnit pe Antoniu. Trecuseră zece ani de la fuga ei În lume, timp În care părăsise școala, fusese violată de trei netrebnici noaptea, Într-un depou dezafectat, se drogase scurt timp numai din curiozitate, locuise câteva luni Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În toaletele Mac Donald, acolo Îi plăcea să stea, erau curate și miroseau a detergent parfumat, nu a vrut să se prostitueze, spunea că ea nu are nimic de vânzare, cerșea, Îi părea rău după școală, Îi părea rău după pisica birmaneză care, cu siguranță murise Între timp, de mamă nu mai știa nimic, poate murise și ea, casa nu o interesa, ura mirosul ei de naftalină, ar fi luat de acolo numai o fereastră ovală cu ramă albă de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aci să fie strivită de mulțimea În delir, avea o singură prietenă, vânzătoare de legume În Piața Râmnicu-Sărat, unde Întoarce tramvaiul 19, cu care vorbea ore În șir, avea un zâmbet misterios și o privire curată, Îi plăceau și acum pisicile, și umbla fleandura, mai ales când era timp frumos, dintr-o parte Într-alta a orașului, avea vagabondajul În sânge, la 25 de ani părea de 14, nu se gândea la viitor, dar nici viitorul la ea, auzise de tam-tam-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
timp trecutul, dar nu reușesc. Afișează o sinceritate care mă sperie și de aceea nu cred că se poate vorbi de adevăr. Are o minte limpede, o privire lucidă, un discurs deschis. O iubesc, dar are momente când devine o pisică zbârlită. Este mondenă și imperativă. Până la ea nu am cunoscut cu adevărat iubirea. Îmi place umbra ei ce pare pe tavanul camerei, o navă cu pânzele ridicate. Am ales-o pe ea pentru că trebuia să admir Însfârșit o femeie. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mohorât al gunoaielor este Înconjurat de la oarecare distanță, ca de niște dealuri Încântătoare , de casele uriașe, luxoase ale celor bogați, fortărețe cu mii de senzori, Înarmate până-n dinți cu sila și disprețul cel mai autentic față de sărăcie. Șobolani, câini și pisici amețite de foame, scurmă prin gunoaie sau aleargă printre picioarele copiilor. Copiii se joacă flămânzi și nepăsători, pentru că oricum nu cunosc altceva mai bun decât visele roz-cenușii ce le invadează somnul. Cine să-i vrea pe acești scormonitori În gunoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În care Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez că tot ce a spus partea feminină a cuplului Îmi este cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni de vecinătate am ajuns să știu pe dinafară șuvoiul năucitor de cuvinte. Încerc să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
putea să mă deranjezi, dar.... A venit vremea să ne controlăm reflexele care duc la moarte. Din cuvinte rămâne o spumă rece. Dacă regii, prinții, conții ar fi fost din sarcasm pictați lângă șobolani În loc de cai, câini de vânătoare sau pisici adormite, meseria de pictor ar fi fost hulită, cel puțin câteva secole. Te-am rugat să-mi faci un ceai nu să privești flacăra aragazului. Ai văzut vreodată un copil bălăcindu-se În apă? I-ai văzut chipul inundat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înaintea ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din piele de vițel, privirea lor rugătoare și, mai ales gura făcând efortul să rostească cuvintele. Era Îmbrăcat cu halatul de casă, din pluș fin. Pe blana de urs Întinsă lângă canapea, pisica grasă, cu un ochi acoperit de albeață, torcea. Există un loc ideal pentru moarte? Nu. Bătrânul n-ar fi părăsit cu nici un chip casa, dar mai ales n-ar fi putut Închide ochii fără să aibă În față superbele vitralii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
umplut de bucurie pe Antoniu. Nu vroia să-și Încarce conștiința cu nici o moarte, nici măcar cu a unui nemernic. Și-a făcut cruce mare, a deschis ușa și, În lumina de acvariu a zorilor, străvezie și rece, vegheat de o pisică jigărită, a vomitat mult, curățindu-se. Antoniu locuiește de o lună Într-un cavou părăsit, din cimitirul Sfântul Elefterie. Ține de urât unui avocat bogat și celebru, care s-a sinucis când au venit comuniștii la putere. Avea un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Georgie și-i întoarse capul puțin spre el. Simțeam că Honor Klein își ținea ochii ațintiți asupra mea, dar nu m-am uitat la ea. Stătea acolo având pe chip o expresie ștearsă ce aducea a zâmbet, ca o pisică, dar nu se amesteca în conversație. Și Alexander era destul de reținut, învăluind-o pe Georgie într-o privire blândă, tristă, dar cufundat în propriile sale emoții. Îl invidiam pentru capacitatea lui neîndoielnică de a avea sentimente. Eu eram gol pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un monoclu vârât sub ochiul umflat. De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de bancnote neîmpăturite și le urmară. Perdeaua de mărgele zornăi plină de propuneri indecente. Anton nu mi-a dezvăluit niciodată motivul pentru care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
te uitai printre pleoape, arăta ca Îmbrăcămintea adevărată - poate nu cea mai fină piesă de dessous, dar elegantă și executată cu grijă. Cealaltă femeie care părea mai În vârstă fusese fotografiată cu spatele la spectatori. Pe spate avea un tatuaj cu o pisică poznașă, cu spatele arcuit, și cu un șoarece taciturn, alunecând spre crăpătură. Cele două animale, Înmărmurite Într-o dușmănie receptivă, erau pictate pe câte o parte a despicăturii feselor - ceea ce lăsa scena prezentată suspendată ciudat În mijlocul acțiunii, cu pericolul plutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să spună că, chiar dacă nu vrei să mergi cu el, ai putea măcar să-ți schimbi hainele... — Da’ de ce? urlu eu din toți rărunchii. Pentru ceva ce n-a existat niciodată? De ce nu mă puneți să-mi schimb hainele pentru vreo pisică vagaboandă sau pentru un pom - fiindcă lucrurile astea, cel puțin, există! Dar nu mi-ai răspuns la întrebare, musiu Deșteptu’ Pământului cu Glagorie, mă ia tata la rost. Nu schimba subiectul. Cine a creat lumea și oamenii care trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
merg mai departe?). Ah, și ce picioare de țărancă avea! Și cum îi atârna bluza la spate, ieșită din fustă. Ce impresionat eram de verva și veselia ei! Și de faptul că în pantofi cu toc înalt aducea cu o pisică cocoțată în vârful unui pom, care nu-i deloc în elementul ei, în apele ei. Primăvara ea le dădea tonul nimfelor de la Antioch care veneau desculțe la ore. O poreclisem „Dovlecel“ întru pomenirea tenului și a popoului ei fabulos. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
slab, albastru, Îl amuzară. Apoi Îl atraseră. Voia s-o facă să treacă de la pasivitatea aceasta la pasiune. O sărută din nou și Încercă să-i scoată rochia peste umeri. Trupul ei tremura și se mișca sub veșmânt ca o pisică legată Într-un sac. Brusc, ea Își ridică buzele spre el și-l sărută pe bărbie. — Te iubesc, spuse ea. Da. Sentimentul de stranietate i se accentuă lui Myatt. Era ca și cum s-ar fi pornit de acasă Într-o plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
moartea. Nu există nici o dovadă care să stabilească o legătură între vaccinurile DTT - difterie, tuse convulsivă, tetanos - și moartea în leagăn. Chiar și atunci când copilul a fost la doctor cu doar câteva ore înainte, tot este posibil să survină moartea. Pisica nu se așază pe copil ca să sugă viața din el. Tot ce știm e că nu știm nimic. Nash, medicul de pe ambulanță, îmi arată vânătăile violete și roșii pe care le au toți copiii, livor mortis, acolo unde hemoglobina oxigenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
răsucește în palme un șervețel, din care face o funie lungă și groasă și, privindu-mă peste lumânare, zice: — În după-amiaza asta l-am cules pe tipul de la tine din bloc. Ne-au luat-o înainte gândacii de bucătărie și pisicile tipului, zice, așa că mare lucru nu ne-a mai rămas de autopsiat. Nash zice că tipul pe care l-am văzut căzând aici azi-dimineață, tipul cu favoriți și mobil, l-a lăsat mască pe legist. Plus că după aia încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în tabloide a apărut un alt miracol. Oamenii îi zic Mântuitorul de pe Șosea. Tabloidele l-au numit „Mesia de pe A84“. E un tip care se oprește pe autostradă acolo unde zace un animal mort, îl atinge cu mâinile și amin. Pisica lățită, câinele zdrobit sau chiar și căprioara spintecată în două de un camion răsuflă adânc și amușinează aerul proaspăt. Se ridică pe picioarele frânte și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zdrobit sau chiar și căprioara spintecată în două de un camion răsuflă adânc și amușinează aerul proaspăt. Se ridică pe picioarele frânte și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai stau un minut, iar Mântuitorul de pe Șosea le leagănă capul în brațe și le vorbește în șoaptă. La două minute după ce fuseseră niște zdrențe de blană și oase, hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
scriu rândurile de față, în timp ce bătrânul așteaptă mai încolo, fumând. Traficul vâjâie pe șosea. Pe partea cealaltă a Autostrăzii 84, o familie care s-a dat jos dintr-un break desface un pled pe acostamentul de pietriș; înăuntru e o pisică portocalie moartă. Mai încolo, o femeie și un copil stau pe niște scaune pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând o umbrelă care o apără de soare pe o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
țipă Radu, întorcîndu-se către ea. Pentru ce?! i-o taie la fel de tare Paula. Să fiu divertismentul tău? Să mă iei din nou cu tine, la Hotel Nord, cînd te duci să-ți mai dai nu știu ce examen, să-ți fiu iar pisica credincioasă la picioarele tale cînd tu înveți?! Ce crezi c-am fost eu atunci? Calmant, excitant, tonic, secretară după necesitatea clipei! În schimbul unui sejur de-o săptămînă într-o cameră de hotel și o călătorie cu-a-ntîia, în trenuri separate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sau mergea la bibliotecă, să mai împrumute cărți. Timp de șase luni, Carol studiase spaniola, dar în cele din urmă renunțase, căci i se părea prea dificilă. Se gândise la un moment dat să își ia un câine sau o pisică, să-i țină companie, dar întotdeauna detestase modul în care își expuneau organele genitale, așa că se hotărâse pentru un papagal moțat, pe care îl ținea în colivie. Carol era pregătită să rămână gravidă. Acest gând devenise un fel de refugiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o leoaică doborând o antilopă, cu propriile lui atingeri ezitante. Știi bine că nu sunt la fel de sofisticat cum ești tu, și sunt mereu impresionat de rigoarea analizelor tale. Periatul acela exagerat păru a da rezultate. Fie torcea ea ca o pisică, fie legătura telefonică era bruiată. Când termină de vorbit, torsul păru că se transformă într-o chicoteală. Așa că merse mai departe. — Trebuie să mă înveți. Știi că sunt ignorant în materie de teatru și, deci, de viață în general. Chicoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
intrare. Era întruchiparea neputinței. Cămașa lui sobră, în dungi, se adunase la spate, iar chiloții albi de bumbac îi atârnau peste fund. Mâna fină și mângâietoare a lui Alan descrisese un arc deasupra lui. Îngenunchease ca și cum ar fi mângâiat o pisică. În partea cea mai de jos a arcului desenat de palma lui Alan, aceasta atinsese spatele lui Bull. Tânărul devenise rigid, dar nici nu se opusese și nici nu țipase... Vai, câtă cruzime în această păcăleală! Cum ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și Beuran l-a terminat? Adicătelea, așa e obiceiul la chirurgi? Și de la ghid la tratat nu mai e plagiat? În chestie e un singur lucru pe care dl Beuran se chinuie să-l acopere cu nisipul limbii sale ca pisica propriul ei rahat: identitatea absolută a textului cărții care poartă în capul copertei de față numele lui Mircea Beuran cu cartea a trei autori americani făcuți dispăruți demonstrează că „profesorul” Beuran nu putea decât să știe că nici o propoziție, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]