3,204 matches
-
fură. El mi-a luat cartea hoțește. Hoțul mic avea și barbă. Spusa ei se adeverește. Nu știu dacă era albă. Ea m-a îmbrățișat deschis, Mi-a pupat gândul curat, A zis ca-i un simplu vis C-un ,,pitic neadevărat”. Și-a mai spus că e păcat, Că în neamul lor de pitici, S-a furat cu- adevărat Și de aceea-au ramas mici. ȚEPURICI Într-un colț de curte veche, Am văzut ceva frumos Și ciudat, fără pereche
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]
-
se adeverește. Nu știu dacă era albă. Ea m-a îmbrățișat deschis, Mi-a pupat gândul curat, A zis ca-i un simplu vis C-un ,,pitic neadevărat”. Și-a mai spus că e păcat, Că în neamul lor de pitici, S-a furat cu- adevărat Și de aceea-au ramas mici. ȚEPURICI Într-un colț de curte veche, Am văzut ceva frumos Și ciudat, fără pereche, Ghemotoc mic și țepos. Poate că sta la odihnă. Avea țepi mici peste tot
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]
-
curcubeul, parfumul și limbajul subtil în care îmi vorbește. Lumea are mai multe dimensiuni, alături de noi trăiesc nenumărate creaturi nevăzute, care se folosesc de porți de trecere din lumea lor eterică în lumea noastră fizică: spiritele pădurii, spiriduși, elfi jucăuși, piticii adăpostitori de comori, maeștri neîntrecuți în prelucrarea aurului, zânele ș.a. Elfii trăiesc în adâncituri de stânci, ieșind la plimbare doar noaptea. Ființele invizibile sunt mai avansate decât noi, vorbesc cu stelele, comunică telepatic cu mediumii și copiii. Este dificil pentru
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
mișcare continuă. Pădurea pare o mare de smarald, în care atâtea flori delicate își împrăștie parfumurile ... Toate acestea se împletesc într-o îmbrățișare permanentă și totală, semn al armoniei din natură. Când eram copil credeam în poveștile legate de zâne, pitici, elfi, personaje de pe alte tărâmuri. Existența lor mi se părea ceva obișnuit. Și a vorbi cu florile, copacii și păsările, mi se părea, la fel de natural, precum comunicarea cu ceilalți copii. Știam că, în spatele fiecărei existențe, se află un „glas”, o
LIMBAJUL NATURII… PRIN OCHII COPILULUI DE ALTĂDATĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375735_a_377064]
-
un cer senin, fără pic de nori, cu soarele ce zâmbea parcă satisfăcut, biruitor. Ioana și Laura se treziră în zori și pregătiră cadourile pentru Ionuț, sigur, bucuria lui va fi imensă. În bucătărie, oalele fierbeau de zor, iar pentru pitici, invitații lui Ionuț, pregătiră gustărele apetisante, covrigei, bombonele de ciocolată, fructe și sucuri. Decorară camera cu baloane colorate, iar tortul de ciocolata trona, cu cinci lumânărele, pe care Ionuț, musai trebuia să le stingă dintr-o suflare. -Mami, bunica, veniți
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
prin interpretarea soliștilor Raluca Oprea, Eliza Lassel (Hänsel), Oana Șerban, Virginia Stamate (Gretel), Ioana Bitere (Gretel și Mama), Mirela Dumitrescu (Mama), Vicențiu Țăranu, Dani Filipescu, Fang Shuang (Tata), Gabi Daha, Valentin Racoveanu (Vrăjitoarea) și Lucia Racoveanu (Zâna Nopții, Zâna Zorilor, Piticul). „Lumea poveștilor este un tărâm feeric în care ne găsim cele mai ascunse înțelesuri atunci când suntem mici și în care căutăm să ne refugiem, măcar pentru un moment, atunci când suntem mari. Prin noua sa producție, Hänsel și Gretel, Opera Comică
PREMIERĂ HÄNSEL ŞI GRETEL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369144_a_370473]
-
a înțeles ceea ce i-a explicat tata. Mă miră atitudinea tatălui. Mă întoarc puțin la galeria copiilor pentru a admira încă o dată pe Mery Poppins atârnata de tavan, pe Bart Simpson și pe Albă că zăpadă urmată de cei șapte pitici. Un carusel neobosit învârte alte personaje amuzante. Scufița Roșie și Heidi, mult mai mari decât mi le imaginăm în copilărie, îmi zâmbesc neobosit. Popasul meu în lumea magică a poveștilor se termină brusc, căci copilul obraznic de mai devreme mă
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
Noe în care nu mai încăpuse nimic în afară de noi vâsleam în neștire printre sloiuri rătăcitoare de gheață și foci cenușii tu țineai cârma ocoleai stelele și luna căzute peste tot delfinii care luau în boturile lor pătrățoase cerul balenele albastre pitice aisbergurile toată viața ai ținut cârma m-ai condus spre același golf al liniștii deși eu mi-aș fi dorit largul uraganele care bântuie oceanele lumii peșterile cu desene rupestre chiar și acum îmi încâlcești visele răsucești gâturile albatroșilor căzuți
APROPIEREA IERNII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374171_a_375500]
-
marginea pădurii de plopi înalți fără sfârșit și drepți , crescuți pe panta unei coline să putem vedea totul în dreapta și în stânga noastră. Câmpul ce-l aveam în față arăta de un galben spălăcit presărat cu mici coroane verzi de copaci pitici și maci roșii dezertați prin grâu, precum formațiile soldățești la exerciții. Toată paleta acestei priveliști, fugară pentru ochi din cauza soarelui, era plină de surprize. Zăream spre marginea grâului câte un cârd de dropii sau iepuri sprinteni, învârtindu-se când în
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
al zorilor. Preț de patru zile aveau să călătorească spre Ierusalim într-un lung șir de oameni și animale de povară încărcate din greu, călătorind pe un teren aproape arid, cu coline mai mari sau mai mici acoperite de tufișuri pitice și vegetație săracă arsă de soarele Iudeii. Caravana ajunse în cele din urmă în Bethleem într-o după amiază unde o mică parte din bunuri fu descărcată. Amenințarea unei furtuni îi făcu pe negustori să oprească peste noapte caravana. Magistrul
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
indivizi, iar masculii stau separat. În lunile iunieiulie nasc câte unu sau doi pui. Hibernarea: Hibernează în podurile clădirilor sau în peșteri. Migrația: Efectuează migrații de sute de kilometri. Comportamentul social: Trăiește în colonii. Longevitatea: Trăiește până la 20 ani. Liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus) Descrierea morfologică: Este un liliac foarte mic, cea mai mică specie din Europa. Lungimea corpului este de 35-51 mm, a antebrațului de 28-34 mm iar, anvergura aripilor de 18-22 cm. Greutatea nu depășește 3-8 gr. Blana este deasă
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
descoperă noi forme de constrîngere dificil de tolerat. "Europa ne-a înglobat, încă o dată, în lumea orientală", declară prințul Carol în discursul de deschidere de la Cameră din 1879. Alecsandri notează și el cu amărăciune: Cînd ești Franța, cînd ești și pitic și uriaș, îți poți permite orice, chiar și greșeli care sînt plătite foarte scump, căci ai cu ce să le plătești. Dar cînd ești din România, adică dintr-un pitic prins între trei coloși, ce poți face pentru a-ți
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și el cu amărăciune: Cînd ești Franța, cînd ești și pitic și uriaș, îți poți permite orice, chiar și greșeli care sînt plătite foarte scump, căci ai cu ce să le plătești. Dar cînd ești din România, adică dintr-un pitic prins între trei coloși, ce poți face pentru a-ți păstra existența și naționalitatea? Coloșilor le place să-și măsoare forțele la fiecare cincisprezece sau douăzeci de ani. Îi preocupă nefericirea piticului aflat în calea lor? Bineînțeles că nu. Ei
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Dar cînd ești din România, adică dintr-un pitic prins între trei coloși, ce poți face pentru a-ți păstra existența și naționalitatea? Coloșilor le place să-și măsoare forțele la fiecare cincisprezece sau douăzeci de ani. Îi preocupă nefericirea piticului aflat în calea lor? Bineînțeles că nu. Ei trec, îl zdrobesc și, odată jocul terminat, se reîntorc acasă lăsîndu-1 plîngînd, răsturnat cu picioarele în sus. Atunci vin la el bunele bătrîne ale diplomației pentru a-1 îngriji și a-1
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
auzi un strigăt de indignațiune, un țipăt de oroare în contra "simielor Marei Revoluțiuni", cum numește un poet francez pe Ferre și Raoul Rigault cu ai lor. Ceea ce n-au îndrăznit nici Marat și Robespierre au {EminescuOpXI 172} cutezat a face piticii Comunei; ei puseră mâna sacrilegă pe martorii seculari și de granit ai gloriei franceze; ei voiau să dărâme nu numai castelul imperatorilor urâți, ci și acel templu sublim al artelor la ale cărui strălucite figuri divine priveau cu admirațiunea toate
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
O fotografie nevinovată în fond, un semiprofil, cum ar veni, în care, firește, se vedea doar o ureche. A fost suficientă o "strîmbă" de-a unui fel de Păstorel, geniu național inepuizabil, ca litourile să dispară într-o clipită. Complexele piticului megaloman. Unele din ele, ce-i drept, cu efect criminal. La mare distanță (din toate punctele de vedere), Mussolini, obsedat maniacal (dar și impozant grandios) de propria-i imagine, așezat în scaunul enorm al biroului (distanța de la birou la ușă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
prima de la ușă. Fost ștab la propagandă, pardon, agitație și propagandă, de o inventivitate înmărmuritoare cînd urma să pice Pingelică și Samantha în vizită de lucru (rapsozi cu dible și țambale, cîntînd urcați în copacii de pe traseu), rotofeiul și crăcănatul pitic te întîmpina de după biroul lui pe care trona, ca bibil, chivotul unei locomotive neaoșe, lucrat în cetatea eternă a Nicolinei revoluționare, te întîmpina cu scîrba unui Mussolini decrepit, balansîndu-se dezabuzat doar pe picioarele din spate ale fotoliului: dispreț (de clasă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timoreze victima în audiență. Sigur însă nu văzuse (nu citise) că la una din scenele cu scaunul în balans, Ducele, necalculîndu-și bine balansul, se prăbuși grămadă după birou, sub privirea speriată dar și secret-jubilantă a victimei. Și ăsta, de-aici, piticul, calculase greșit: în 22 decembrie, fu găsit jucîndu-se pe covor cu locomotiva-chivot: puf-puf, puf-puf. Un trio căruia de abia acum, la vernisajul ăsta înțesat, îi aflu identitatea prezentă (pentru că pe cea trecută o cam cunosc: foști lectori, sau așa ceva, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mai trăiau încă și mai expuneau mari artiști antebelici. Alături de ei, trepădușii realismului socialist, echipele de activiști și de securiști de la toate nivelurile, public, presă, televiziune. Pe imensele panouri imensele indigestii propagandistice. Dar și rezistentele pînze ale demnității. Reflector! Marele pitic, la patru ace, suita, suita și... și... cine ar fi putut face silnicul ghidaj prin sala faimoasă decît... decît... Ion Frunzetti, cărăuș versat dinspre o Românie autentică, în care trăise acompaniindu-i pe Noica, Cioran, Eliade, Comarnescu, spre o Românie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înjura gorjenește, în voie, cînd nu-i ieșea treaba), aflată, prin anii optzeci, printre noi, la Muzeul Literaturii Române din București, se amuza copilărește de pe scaun cum Dan Hăulică îi aranja sculpturile (portrete de scriitori) în vederea vernisajului de după-masă. Cum pitica octogenară își vîntura piciorușele, care nu puteau ajunge la podea, o auzirăm deodată țipînd mirată: dar aia de colo nu-i a mea. O uitase. În genul "actelor ratate" ale lui Freud. Cu poetul L., septuagenar pe-atunci, pe trotuarul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la noi, în acea Românie galantă sărut mînușițele... cu doamne și domni eleganți, coborînd afabili din Forduri și lunecînd pe marmoratele trepte, în briantele baluri. Brațul poporului (adică al Securității) e lung! Așa suna, în anii crînceni, metaforicul avertisment al piticilor bruneți, cu mîini mici și lucioase, de barbugii, blazonate cu epoleți ascunși, adresat celor din diasporă. Nu "tutulor", ci numai "trădătorilor de țară", a căror limbă iute, neiertătoare, ajungea, pe unde scurte, exact unde trebuia. Limbă pe cît de incomodă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
broșuri de dimensiuni maoiste Carnetul agitatorului destinat revoluționarului de rînd, cel care ținea partidul fierbinte, gata mereu să dea în foc, însumînd calități de bază: agitator colectiv, organizator colectiv. Mă prezentam cu luminoasa copertă la tovul cu propaganda (și agitația), piticul oacheș se ridica de la birou (să atenueze întrucîtva handicapul de înălțime), privea încruntat produsul artistic și zicea: Mai gîndește-te! Mă întorceam la redacție, mai băgam o macara și reveneam la pitic: Merge! zicea piticul înălțîndu-se pe vîrfuri. Școala intensivă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu luminoasa copertă la tovul cu propaganda (și agitația), piticul oacheș se ridica de la birou (să atenueze întrucîtva handicapul de înălțime), privea încruntat produsul artistic și zicea: Mai gîndește-te! Mă întorceam la redacție, mai băgam o macara și reveneam la pitic: Merge! zicea piticul înălțîndu-se pe vîrfuri. Școala intensivă și permanentă a carnetului agitatorului n-a pierit. Cum ne-am fi așteptat. Deși netipărit, îndreptarul circulă într-un samizdat lehăit, iar tonul lui este extrem de pregnant în momentele de vîrf, cele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la tovul cu propaganda (și agitația), piticul oacheș se ridica de la birou (să atenueze întrucîtva handicapul de înălțime), privea încruntat produsul artistic și zicea: Mai gîndește-te! Mă întorceam la redacție, mai băgam o macara și reveneam la pitic: Merge! zicea piticul înălțîndu-se pe vîrfuri. Școala intensivă și permanentă a carnetului agitatorului n-a pierit. Cum ne-am fi așteptat. Deși netipărit, îndreptarul circulă într-un samizdat lehăit, iar tonul lui este extrem de pregnant în momentele de vîrf, cele hotărîte de partid
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
credincios), apoi amețirea sensurilor pînă la dorita confuzie. Cum ar veni: afară-i vopsit gardu', înăuntru-i leopardu'. Rîdem noi, rîdem, dar vorba aia cu, pardon, consoarta porcului, care-i moartă-n coteț. Să nu ne trezim din nou cu piticul de la Propagandă și agitație (ce dulce suna secția, nu?) că mă pune să fac iar coperta. Oricum, de va fi să fie, mă retrag rușinat de propriu-mi trecut și-l propun pe vecinul meu de atelier, pictorul "tradiționalist", cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]