5,484 matches
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 3 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului 3.Calvarul plăcerilor interzise Maria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această zi? Lasă-mă, Doamne, să plec și eu la cei dragi! Viața mea
CAP. 3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383078_a_384407]
-
se prăbuși în brațe, plângând: vreau să mor, tanti, vreau să mor! Ajută-mă să mor! - Și tu, Nicoleta, și tu? Hai, liniștește-te! Doamne!..În noaptea asta, toată lumea... - Cum și eu? întrebă, puțin uimită, tânăra cu fața schimonosită de plâns. - Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta! - Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec... - Îndrăznește, domnișoară, că nu mâncăm oameni! o repezi Irina. Biata fată, cum
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
o mângâie pe buclele blonde: - Hai, fetiță, dezleagă baierele sufletului și deșartă-ți veninul care ți l-a otrăvit! Aici e locul tău în noaptea asta! Mamă-ta știe că ești cătrănită? Nicoleta dădu din cap aprobativ și izbucni în plâns: m-am certat cu ea. Violeta interveni și ea cu vorbe calde: - Să știi, Nicoleta, că și eu am venit la tanti tot cu gânduri disperate și morbide. De fapt, încă nu mi-au trecut. Și eu am avut parte
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
am avut parte în noaptea asta de un nemernic. Probabil că și tu... - Tot așa...Nu știu ce ai pățit tu, dar eu am talentul să dau numai de mincinoși, șmecheri, oameni fără cuvânt, una spun, alta gândesc și...(iar dă în plâns). Cum celelalte trei tăceau și o priveau, înțelese că trebuie să continue. - Și p-ăsta, tot pe internet l-am cunoscut. Până acum vreo câțiva ani, mă tot duceam la diferite petreceri, prin cluburi, pe la nunți și cum reușeam să
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
prin vagon! Am crezut că-mi pocnesc tâmplele. Am țipat la el: mincinosule! Ți-a ieșit schema cu batjocura proastei din provincie. Și i-am închis telefonul. A urmat o ceartă infernală cu mama și...(izbucnește în hohote convulsive de plâns). Irina se duce la ea, o ridică de pe scaun și o îmbrățișează. Se apropie și Violeta, care o mângâie pe păr și pe umeri. Maria oprește televizorul...De la blocul vecin se auzeau acordurile unei sârbe săltărețe și chiote de veselie
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
din nou la seif și încercă să deschidă încuietoarea unei casete încastrată în ușa voluminoasă a seifului. Constată cu stupoare că era descuiată și când observă lipsa pistolului, îl apucă un tremur al mâinilor, ai mușchilor feței și izbucni în plâns, realizând grozăvia situației în care se afla, neputința la care era redus. Începu să-i vâjâie capul, gândurile îi alergau năucite prin creier, ca o mulțime de oameni prinși într-o clădire pe timp de cutremur sau incendiu: trebuie s-
TRANDAFIRUL SIRENEI-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383110_a_384439]
-
în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată, Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și regretul, Mă doare orice vorbă, orice gând. Aud cum vântu-mi șuieră din spate; E ceas
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
un cuib...și-un ram. Citește mai mult La umbra ta, m-aplec, pădure,Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie,La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă.Nu mai sunt copilița alintată,Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitatăA unui drum ce duce către seară.Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna,Cu norii coborâți peste pământ;Mă doare-nsingurarea și regretul,Mă doare orice vorbă, orice gând.Aud cum vântu-mi șuieră din spate;E ceas târziu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
mine să îți dau iertare. Viața te împinge spre concluzia ei, Și-un simțământ de groază te apucă Căci visele de faimă s-au sfărmat... Ia jugul meu, ca pacea să-ți aducă. Cu tine am pașit prin glod și plâns, Cu tine peste-al morții trist hotar, Zdrobit am fost in colții ei de foc Sperînd că ai să vii să guști din har. Adu-ți aminte... nu te-am făurit Ca să tot bați din tobe fără tihnă Ci pentru
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
Dorind în van limanul, și soarele visând. Ci inima-mi străpunsă în crunta bătălie, De paloșele vieții și-a limbii sabie rea, Izbea în chin disprețul, iar țepii de mânie Îmi străpungeau nădejdea ce-n suflet pribegea. De unde-mi vine plânsul, de unde disperarea? Coșmaruri curg doar celor cu pleoapele în sus? Sau poate dacă ruga mi-ar lumina cărarea, Susurul blând al Șoaptei l-aș auzi supus... SE DUC BĂTRÂNII In Memoriam - bătrânilor mei duși Trist epigon, privesc cu ochi de
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
ca în binecunoscuta poveste, adică să bată ceasul magic și umila cenușăreasă să reapară în chip de prințesă. Și-apoi, nici limba noastră nu e o cenușăreasă, chiar dacă multora dintre noi nu le pasă, lăsând-o într-o stare de plâns. Limba Română rămâne în făptura-i de crăiasă, nesupusă și sus-pusă, chiar și atunci când ne înstrăinăm, renunțăm la ea ca la ceva inutil ce ne „întunecă” viitorul, o punem într-un ungher la bucătărie printre blidele nespălate... Murim noi ca
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92332_a_93624]
-
Iconologicul. Cuvânt introductiv dr.Roxana Zanea - Argument: Imagini, texte, cultura - provocări ale modernității și postmodernității; Omagiu profesorului Dan Grigorescu dr.Eliza Dumitrescu - Grotesque végétal et anatomique dans quelques romanș d’Émile Zola dr.Raluca Astelian - „Ochii mei se sfârșesc de plâns, lăuntrul meu arde că văpaia”. Plânsul veterotestamentar ilustrat de Marc Chagall prof.Monica Lucreția Luca-Husti - Imaginea în cuvinte și pictură - propunere de proiect interdisciplinar dr.Silviu Petre - Constructing victimhood în documentary films: The myth of the good savage - Robert Flaherty
„ICONOLOGII MODERNE ŞI POSTMODERNE” [Corola-blog/BlogPost/92476_a_93768]
-
Argument: Imagini, texte, cultura - provocări ale modernității și postmodernității; Omagiu profesorului Dan Grigorescu dr.Eliza Dumitrescu - Grotesque végétal et anatomique dans quelques romanș d’Émile Zola dr.Raluca Astelian - „Ochii mei se sfârșesc de plâns, lăuntrul meu arde că văpaia”. Plânsul veterotestamentar ilustrat de Marc Chagall prof.Monica Lucreția Luca-Husti - Imaginea în cuvinte și pictură - propunere de proiect interdisciplinar dr.Silviu Petre - Constructing victimhood în documentary films: The myth of the good savage - Robert Flaherty’s Nanook and K.Stalin’s
„ICONOLOGII MODERNE ŞI POSTMODERNE” [Corola-blog/BlogPost/92476_a_93768]
-
a înecat în vers... sau în cupa lui Bachus...Sau (de ce nu?!), precum înaintașul său...„Saepe etiam lacrimae me sunt scribente profusae, / Umidaque est fletu littera facta meo...” (Deseori am vărsat lacrimi când am scris / Și am udat scrisul cu plânsul meu...). Trăirile ființei le putem doar intui, însă, ceea ce este sigur, băcăuanul poet și-a dorit a plăsmui propria lui legendă, precum urbea sufletului său din Moldova de Mijloc. „Ca și legenda Bacăului, am și eu legenda mea”, rostea c
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92512_a_93804]
-
bine mascat - unde bănuiam că este o lojă de protocol. Cu gesturi febrile, deschid telefonul, înfrigurat de temerea că voi primi o veste neplăcută - altfel ce rost ar avea un apel în puterea nopții? Gâtuită de emoții, abia stăpânindu-și plânsul, cu voce gravă, tremurândă - actrița Leni Pințea-Homeag (protagonistă în 330 de spectacole, peste fruntarii, dintre care 101 numai în Phaedra, prezentate la festivaluri internaționale din 39 de țări, de pe toate continentele) abia rostește: ,,Corneliu Leu... L-am pierdut pe Corneliu
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
actrița Leni Pințea-Homeag (protagonistă în 330 de spectacole, peste fruntarii, dintre care 101 numai în Phaedra, prezentate la festivaluri internaționale din 39 de țări, de pe toate continentele) abia rostește: ,,Corneliu Leu... L-am pierdut pe Corneliu Leu...”. Se îneacă de plâns și închide instantaneu telefonul. Revine peste câteva minute, scuzându-se. Îmi oferă câteva, foarte sumare, detalii. „Deși iute ca spârnelul, Corneliu Leu este unul dintre cei mai blajini oameni pe care i-am cunoscut. Bunătatea, generozitatea, lumina spiritului său pluteau
Piatră de hotar: 83 de ani Nu-l plângeţi. Corneliu LEU trăieşte! (Fulguraţii) [Corola-blog/BlogPost/92773_a_94065]
-
Vedea, fiind, dacă nu greșesc, singurul poet care dedică un volum de versuri localității natale, ca o dovadă supremă de iubire. „Frunzuliță, frunză, frunzuleană, tremuri tu de ploaie și de vînt, dar de-amarul care-i pe pămînt și de plînsul care-mi stă pe geană și de sărăcia-n care sînt și de jalea mea roșioreană frunzuliță, frunză, frunzuleană, tu nu ai nici milă, nici cuvînt.” Aceste două strofe din sonetul „Am venit la tine” pot fi motto-ul întregii
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
aer liber, destinat să amintească, precum necropolele de altădată, de viața și ocupațiile celor dispăruți. Când vezi cum alții, în diferite colțuri de țară, recondiționează liniile cu ecartament îngust și le folosesc cu mult beneficiu în scopuri turistice, te apucă plânsul. Dar la Umileni se pare că lăcomia a dat pe dinafară și tot ce a fost de valorificat s-a vândut, sub ochii resemnați ai oamenilor, siliți mulți, îndeosebi tinerii, să-și ia lumea în cap în căutarea altor surse
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
și ea de acea furie ciudată. Gravă eroare. A scos-o din sărite și s-a aruncat cu nuiaua asupra lui Ionel, ca o tigroaică. Apoi, în neștire, a început să ne lovească pe fiecare. După aceea, a izbucnit în plâns, a luat catalogul și a ieșit din clasă. A doua zi nu a mai venit. Nici nu am observat că s-a dus la cancelarie însoțită de preot, soțul său. Am văzut-o când a ieșit din școală, urmată de
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
un tertip al celui învins în lupta cu sine să strămute dezolarea în vina destinului, sperând salvarea prestigiului propriei neputințe. Atâta timp cât cineva crede că pierderea justificată fals se poate schimba în bine, este departe de acest om ieșirea din tirania plânsului de mila sieși. Nicio soartă nu e mai crudă ca a devoranților propriului spirit! Pentru toate victoriile omului este cardinală atât alegerea drumului pe care acesta îl caută cât și căutarea drumului pe care îl alege. De modul cum cineva
JOHN BANU. NEVOIA DE UN ALT JOHN BANU SAU ACELAŞI, ŞI ÎN ROMÂNIA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383227_a_384556]
-
asta îl doare cu adevărat pe poet, suferința unor suflete inocente pentru care merită să luptăm până la capăt pentru a readuce curățenia morală și spirituală. “Pe-un munte-un fluier trist cântă” cu jale și durere, iar poetul ascultându-i plânsul a înțeles că “doinele din vremi adânci” își caută liniștea la poalele munților falnici și acolo se poate consolida chemarea sa. “E tare greu să vrei dreptate” dar lupta pe care o duce cu lumea poetul nu se va sfârși
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
marama într-o iute jale. Toate trec... mă trec și eu, ninge peste tâmple De-or zori fără oprire, ce-are să se-ntâmple? Socotesc că fug de mine, vor să plec devreme Mă voi duce, scurs de viața... care-n plâns îmi geme. Referință Bibliografică: ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL / Ciprian Antoche : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ciprian Antoche : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
se prăbuși în brațe, plângând: vreau să mor, tanti, vreau să mor! Ajută-mă să mor! - Și tu, Nicoleta, și tu? Hai, liniștește-te! Doamne!..În noaptea asta, toată lumea... - Cum și eu? întrebă, puțin uimită, tânăra cu fața schimonosită de plâns. - Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta! - Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec... Citește mai mult 10. Tot minciuni...minciuni...minciuni...Soneria, cu țipătul ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
se prăbuși în brațe, plângând: vreau să mor, tanti, vreau să mor! Ajută-mă să mor! - Și tu, Nicoleta, și tu? Hai, liniștește-te! Doamne!..În noaptea asta, toată lumea...- Cum și eu? întrebă, puțin uimită, tânăra cu fața schimonosită de plâns.- Lasă, hai, dezbracă haina și vino în sufragerie! Dă și geanta!- Oo, dar mai sunt musafiri. Te-am crezut singură și voiam să...Cred că am să plec...... IV. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 9, de Năstase Marin, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo? - Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la capătul firului se topi în hohote de plâns. O recunoscu: - Tu ești, Violeta? De ce plângi, draga mea, ce s-a întâmplat? - Lasă-mă să plâng...tanti...că nu pot altfel. Vrei să mă primești în seara asta la matale? Nu mă-ntreba de ce! Discutăm când sosesc. - Bine, vino
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]