2,039 matches
-
dornică să facă dovada bunăvoinței. Voia să se simtă bine la petrecere. În ciuda grijilor ei secrete legate de mâncare și de faptul că Jake îi dăduse ridicol de puțin timp ca să pregătească totul. Kebaburile din tofu, salata de fasole și plăcinta de mazăre îi împinseseră anemicele talente culinare la limită. Alice avea dubii în special în legătură cu plăcinta de mazăre. Însă ea ar fi avut dubii în legătură cu plăcinta de mazăre și dacă aceasta ar fi fost pregătită de Delia Smith 1. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
legate de mâncare și de faptul că Jake îi dăduse ridicol de puțin timp ca să pregătească totul. Kebaburile din tofu, salata de fasole și plăcinta de mazăre îi împinseseră anemicele talente culinare la limită. Alice avea dubii în special în legătură cu plăcinta de mazăre. Însă ea ar fi avut dubii în legătură cu plăcinta de mazăre și dacă aceasta ar fi fost pregătită de Delia Smith 1. O mișcare i-a atras atenția. Jake flutura înspre ea fostul bidon de benzină devenit acum carafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ridicol de puțin timp ca să pregătească totul. Kebaburile din tofu, salata de fasole și plăcinta de mazăre îi împinseseră anemicele talente culinare la limită. Alice avea dubii în special în legătură cu plăcinta de mazăre. Însă ea ar fi avut dubii în legătură cu plăcinta de mazăre și dacă aceasta ar fi fost pregătită de Delia Smith 1. O mișcare i-a atras atenția. Jake flutura înspre ea fostul bidon de benzină devenit acum carafă de apă. Era clar că se aștepta ca Alice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a întâlnit privirea, dar nu s-a mișcat din loc. Simțea că-i venea să strige sfidător că el ar trebui să se ducă la Rosa, fiindcă Rosa e și fiica lui. Dar apoi ochii lui Alice au căzut pe plăcinta cu mazăre și s-a răzgândit. S-a ridicat de la masă și a părăsit încăperea. În timp ce urca scările, a auzit murmurul conversației. Îmi cer scuze, a murmurat Jake. Apoi și-a coborât și mai tare vocea. —...nu te poți aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un cuvânt - nici de scuză, nici de alt fel. Nici măcar a doua zi dimineață, când făcuseră curățenie. Dar pe Alice amintirea aceea continua să o roadă, dându-i o senzație de arsură la stomac, de parcă s-ar fi luptat cu plăcintă cu mazăre nedigerată. Deși era conștientă că nici ea nu se comportase tocmai ireproșabil, lui Alice îi venea greu să uite felul în care o tratase Jake. Alice s-a uitat din nou pe fereastra bucătăriei. Era o zi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ei clientă plătitoare din weekendul ăsta. Hugo a zâmbit. Cina era plăcută. Cu excepția mâncării, care părea să se străduiască la fel de tare ca și majoritatea celorlalți clienți ai restaurantului să pară de efect. El și Alice deja pufniseră în râs din cauza plăcintei cu carne. De ce să te amesteci în rețetele clasice? Ce să mai spună de mreană și de frigăruile cu cârnăciori... —Ei... a zis Alice. Oricum, e o schimbare după fasolea de la conservă. În ciuda râsului, peste masa lor s-a așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
împreună. Alice a făcut ochii mari. —Să divorțăm? Mușchii gâtului i s-au contractat nervos. E un gest cam drastic, nu? E puțin cam complicat. Suntem într-o situație destul de drastică și de complicată. Hugo și-a băgat furculița în plăcinta cu carne și a zâmbit expresiei îngrijorate a lui Alice. Nu e complicat dacă te gândești mai bine. De fapt, e chiar simplu. Eu sunt căsătorit cu cineva care nu e niciodată aici și care, în mod clar, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus încet Alice. Amanda mă urăște pe mine, iar Jake te urăște pe tine. Chiar dacă ar fi de acord să se despartă de noi, nu ne-ar permite niciodată să fim împreună. Alice avea dreptate. Hugo și-a terminat plăcinta, care nu mai avea nici o savoare, meditând la acest aspect. Cred că cel mai bine, a spus el într-un final, ar fi să procedăm în două etape. Prima ar fi să-i părăsim pe Jake și pe Amanda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai veniți pe la noi, pe aici sunt oameni ospitalieri, chiar dacă unii ies direct din manuscrise ascunse în fișiere word și bulversează definitiv viața scriitorului siderat și bețiv și inconștient; veniți, oameni buni, abandonați visele frumoase și luați o porție de plăcintă cu mere, plus una de activitate paranormală, nici nu are rost să apăsați butoanele de la telecomandă, puteți să renunțați la abonamentul de la cablu, Dosarele X sunt chiar aici, lipsește Fox Mulder, lipsește Dana Scully, nici extratereștrii nu se înghesuie, dar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Stau cuminți pe bănci, unii cer cu mâna întinsă alții nu cer, așteaptă. Ei sunt ”aproapele nostru”, pe care trebuie să-i iubim... ”cape noi înșine... ”. Așa scrie la Sf. Carte. Doua bătrânele primeau de la el zilnic, câte ceva... bani, pâine, plăcinte, fructe... Dar, preferata lui mai ales, era o bătrânică care stătea cuminte pe bancă, cu mâinile în poale, care nu cerea niciodată, și, nici nu întindea mâna. Așteaptă răbdătoare, cu niște ochi buni și blânzi, cum rar a văzut, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cum Vasilica făcea ”Pelincele Domnului”, cu julfă multă și cu miere... mânca până ce nu mai putea. - Tare bune mai erau!... își zise el. Masa era încărcată cu: chișcă, sărmăluțe în foi de viță, aburind, cârnați, curcan la cuptor, cozonaci rumeni, plăcinte ”poale’n brâu” cu brânză de oi, învârtită și câte și mai câte bunătăți, așa cum numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea... Și, casa era goală... doar pustiul și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
noi și apoi te duc eu acasă, spuse George. Mamă, ai ceva de mâncare, că mie o foame de lup! - Da, mamă, m-am pregătit, cum să nu! Da, poate să rămână și Frusina la masă. Am pregătit și o plăcintă cu brânză că știu că îți place. După ce au luat cina, George a condus-o pe Frusina acasă. Au mers de mână tot drumul și înainte de a intra în curtea a îmbrătișat-o și a sărutat-o cu foc. - Ah, ce
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și lui îi murise soția însă a trebuit să depășească acest moment și să ia chiar el inițiativa de a o scoate din acea stare pe Frusina și s-o invite la o patiserie. Au mâncat câte o porție de plăcintă cu brânză țărănească, făcută în tăvi rotunde așa cum o făcea și Frusina, acasă. Apoi au trecut prin locul unde se ține an de an, pe 8 septembrie, târgul de Sf. Mărie unde se instalaseră deja leagănele cu lanțuri. - Haide în
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
povesti curgător. Apoi au adus vorba despre recolta în anul curent; cea de grâu care fusese destul de bogată. La desert, Frusina servi cafea, așa cum se găsea pe atunci și așeză pe un platou prăjiturile aduse de Alexandru și pe altul plăcinta cu brânză pe care o făcuse ea. În timpul cât au discutat cei doi, termină de spălat vasele.Totul a decurs într-o atmosferă plăcută iar Alexandru a fost încântat de tot. Înainte de a pleca, aduse vorba de el și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de-altminteri, reacționa foarte repede la orice replică), răspunse așa: Pentru că, fiind mort, nu mă vei auzi, de aceea ar fi bine, Mihule, să-ți scriu necrologul chiar În această toamnă, acasă la tine, la un pahar de vin, cu plăcintă macedonească, dar să nu te superi dacă voi arăta, printre altele, că ți-a plăcut să mănânci multă ceapă și mult usturoi. Regret enorm că ultima-mi scrisoare către el, din bogata noastră corespondență, nu-i parveni, cu toate că o expediasem
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Ba, ai putea spune, că, mai-mai nu aveau după ce bea un pahar cu apă. Cu timpul, Însă, experiența li s-a dilatat, devenind un fel de drojdie, cu al cărei ajutor, gospodinele Își cresc aluatul, atunci, când vor săși facă plăcinte, ori gogoși, ori pâini de casă, ori cozonaci. Lumea li se adresa cu multă Încredere: și medicului și profesoarei. Le respecta munca, meseriile, și, ca urmare, le recompensa cu vârf și Îndesat, serviciile prestate. La rândul lor, ei, cei doi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ordinea divină; potrivit acesteia, o naștere nu putea să aibă decît o singură cauză: Împreunarea bărbatului cu femeia. Prea multe probleme; Într-o lume În care tot mai mult ilegalul se contopea cu legalul, dacă tot stăteai să numeri foile plăcintei, rămîneai nemîncat. Cu gura plină de salivă, cu asta te alegeai, Îți venea să te scuipi singur, pe urmă, În oglindă, ce dobitoc! Thomas ar fi putut zice că, după ce ajunsese părtaș la Încălcarea unei legi divine, ce-ar mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
suburbie a acestuia. O Eurosodomă! ar fi zis, frustrată, Rusoaica; pentru ea, parcul de distracții vinovate se deschisese prea tîrziu. Dar se descurcase; doar proastă nu se dovedise; pusese, uneori, cînd i se ivise prilejul, și ea un deget În plăcintă; nu fusese demon, cum i se părea acum aproape orice fetișcană, dar nici Înger, pentru că nu ar fi avut, astfel, peste ani, măsura potrivită pentru a cîntări păcatul. Helga avea o garsonieră, Încă de pe vremea cînd era singură. I-a
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
era lipsit în casa lui moș Costache de plăcerile gastronomice ale unei bune gospodării. - Eu mă întreb cum poți să stai, se înduioșa Aurica, Otilianu știe nimic, iar Marina e o leneșă. Aurica întrebă odată pe Felix dacă îi place plăcinta cu cireșe. Nebănuind nimic sub această întrebare banală, tânărul răspunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister în odaia Aurichii, unde pe o măsuță se afla o tipsie încărcată cu prăjituri. Aurica sili pe Felix să mănânce, fiind sigură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
această întrebare banală, tânărul răspunse afirmativ. A doua zi era tras cu mister în odaia Aurichii, unde pe o măsuță se afla o tipsie încărcată cu prăjituri. Aurica sili pe Felix să mănânce, fiind sigură că-i face plăcere. După plăcintă urmă în altă zi dulceață de coacăze. Felix începuse să audă cu groază glasul molatic al Aurichii, și odată fugi pe poartă repede în oraș, când simți că se ivește Aurica prin fund. Ca să nu-și greșească ținta, aceasta începu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Albă din ochi până-n picioare. Dar cine s-o ia? Lua-o-ar dracul. În alte zile se abătea pe la Deci. Surorile astea cică erau italience, Decilagata. Cea mică și grasă era sora mai mare, Adalgiza. Frământa cîte-un cuptor de plăcinte și nu mai era bună de nimic. Avea glas frumos. Venea lângă ea și sora mai mică, lunganca. Asta era mereu însuflețită, amazoancă, și îl cicălea să povestească despre asasin. Ulpiu, ce să facă, depăna și el cum că l-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doctori și militari care îi aprecia fizic că n- au defecte, și-a dat seama că poate urmează să fie viitoarea carne de tun din viitorul acestei lumi. A plecat cu colegii direct la plăcintăria din Piața Ovidiu unde serveau plăcintă cu brânză, iaurt de oaie și toată gama de spirtoase. A băut amestecat, până s-a îmbătat crunt; în Stani se petreceau lucruri grave și spectrul fostelor războaie se amesteca cu următoarele lupte mondiale iar el era un grăunte de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
groase cât luminările, hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Precupețele oftau după Gheorghe: - -Lau luat, sărăcuțul, și ce om cumsecade era! Apoi se răstiră la negustori: - Da mai tăceți dracului, că se întoarce el odată și-o să vedeți voi! Iani își mângâia gușa și striga la prăvăliași: - Scoateți, bre, plăcintele afară, că nu are cine să le mai fure! Muierile aruncară cu roșii terciuite în tarabele lor. - Huo! Că voi sînteți mai pungași decât ei! Vindeți bostanul cu doi lei felia, nu vă e milă de omul sărac! Fir-ați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au înființat. - Bună ziua la negustori! a zis cel tânăr. Cațaonul înlemnise. Nici nu mai mișca. Codoșul își freca palmele cu bucurie. - Ce mai faceți, bre? a întrebat negustorul, cu jumătate gură. - Bine, dar matale? Și i-au răsturnat taraba cu plăcinte. Grecul holbase ochii. - Să nu crîcnești! Credeai că ai scăpat de noi? - Bine, mă!... 1-a dojenit și Gheorghe cu vocea lui frumoasă. De ce nu ne-ai respectat, mă? Că eram în lume, aveam treabă cu comisarul... De ce râdeai, mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]