1,291 matches
-
lucruri spre ființa mai deplină,/ Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină:/ Nestânjenitul vieții fior biruitor". Topirea făpturilor în fire vorbește de la sine despre intima contopire a ființei cu posibilitățile sale de ființare, deplina ei asimilare în substratul "plăpândului țesut", absorbție în somnul "prelung" al uitării de sine, în visul "de desfătare, un vis sătul și grav/ De lucruri presimțite abia, dar fără nume". Regresia spre originar consemnează desfacerea înceată a imaginii ființei definite, până în posibilul nedefinit al facerii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o reflectare a luminii. În paharul interpus între privire și oglindă, lumina lumii se oprește purificată, un trup crescut din cleștar. Raza acestei întrupări imaginale e însă doar relicva zilei defuncte; ea nu face decât să întrerupă "desflorirea și clipa plăpândă,/ Din zori până-n vremea când umbrele curg", adică în răstimpul limitat al curgerii lumii. Abia amurgul - declinul luminii - face să apară pe ecranul evacuat peisajul lăuntric al unei noi imagini, cufundată însă în inaparentul perspectivei diurne. Din nou, ceea ce scapă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înfățișează încă prezența ființei, căci cele ce vor fi sunt deocamdată proiecții în golul posibilului, "arhitecturi verbale ca niște păpădii de har străveziu/ spre a intercepta de pretutindenea ca într-un luminiș o rostire familiar-enigmatică/ spre a oferi prilej lumii plăpânde să se întemeieze grație unor lucruri amorfe". Semnele noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii din neantul pre-originar; nu sunt însă decât alcătuiri fragile, plăsmuiri transparente sclipitoare în lumea plăpândă a unui luminiș. Ceea ce luminează în miezul diafan al creației se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-un luminiș o rostire familiar-enigmatică/ spre a oferi prilej lumii plăpânde să se întemeieze grație unor lucruri amorfe". Semnele noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii din neantul pre-originar; nu sunt însă decât alcătuiri fragile, plăsmuiri transparente sclipitoare în lumea plăpândă a unui luminiș. Ceea ce luminează în miezul diafan al creației se rostește în prezența de absență a manifestării; actul întemeierii nu intră în discurs, nu poate fi cuvântat, ci doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
schimbare de drum. Înjurând, intru în contact cu o realitate ce-mi refuză, poate, alte prize mai trainice; revendicându-i acest punct, potențializez totodată și spațiul din jurul lui. Evident, e vorba doar de un punct foarte, foarte slab, de realitatea plăpândă a unei rostiri, ceea ce însă nu-i totuna cu nimicul; slăbiciunea lui extremă reprezintă deja un nou început firav - o posibilitate de revenire a puterii oarecum "din piatră seacă". Înjurătura conjură spectrele dintr-o aparentă absență. Cine mai are încă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mascaradă de proces; la curtea domnească a suveranei subiectivități drenate torențial de afecte, nimic mai erodabil decât curtea de judecată obiectivă a rațiunii. Între eroziune și corupție, la fel ca între buna și reaua credință, nu se întinde decât o plăpândă membrană de surzenie, strecurată, poate, prin efect de capilaritate într-o fisură a mediului comunicării. Căci, admițând inocența conștiințelor comunicante, cine ar putea garanta integritatea mediului? Domnia lui Ian Rechner, care atât îi fascinase pe nomazii din josul Dunării prin
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin moarte și descompunerea corpului. Imaginea lui Hristos din secolele al XIV-lea și al XV-lea, care trebuie să mîntuiască omenirea suferindă, este imaginea unui om care a îndurat suferințele și moartea. Dacă se reprezintă destul de des imaginea copilului plăpînd din Staul, Calvarul sau Coborîrea în Mormînt domină producțiile artistice. Împietrit în severitatea sa cadaverică, cu fața crispată de durere, palid, Hristos reprezintă imaginea sutelor de mii de victime. Confruntat cu un sfirșit a cărui apropiere i se reamintește permanent
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
tulburări în întreaga Franță și mai ales la Paris, unde, din cauza războiului și a unei epidemii de ciumă bubonică, domnește o mizerie îngrozitoare: parizienii se ridică împotriva guvernului condus de delfin (prințul moștenitor, viitorul Carol al V-lea), un prinț plăpînd, de 18 ani, a cărui sarcină devine și mai grea din cauza intrigilor marilor feudali. Profitînd de aceste tulburări, magistratul negustorilor din Paris, Etienne Marcel, încearcă să impună controlul burgheziei asupra regelui. Urmează un adevărat război civil. Etienne Marcel se aliază
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
l-au trimis în Parlament pe istoric, inclusiv „nea Gabi”, se duc de unii singuri să-și plătească taxele, când au din ce. Inacceptabil, la ghișeul nr.1, importantisimul senator român trebuie să stea de vorbă cu „o tânără americancă plăpând ieșită, acum vreo 30 de ani, din părinți japonezi”. Cum ar fi, dacă tânăra cu pricina și-ar serializa memoriile tot în Dilema, și, deși profund vinovată că nu știe că domnul senator este membru „pi-en-el” și nu „pi-di” (pi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
deși profund vinovată că nu știe că domnul senator este membru „pi-en-el” și nu „pi-di” (pi dracu, ca și cum ar fi vreo diferență istorică), ar raconta că veni după viză unul care se dă român dar, de fapt, e „un tânăr plăpând ieșit, acum vreo (câți ani, dom’ senator?) din părinți țigani”? Și asta, doar așa, pe baza faptului că funcționara respectivă a auzit că Cioroianu este un nume țigănesc, așa cum și alte cuvinte și expresii ca baragladină, cioroipan, cioropină, mânca-ți
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ninsoarea mieilor - se topește repede. Sub dictatura comunistă, corifei și pălmași, generali și recruți ai „rezistenței (numai) prin cultură” am mers exact pe acest tip de curaj falimentar. Cu ce ne-am ales după decembrie ’89 e limpede: societate civilă plăpândă, clasă politică nu infiltrată, ci fundamental alcătuită din reziduri de toate culorile, foști agenți de influență auto-proclamându-se azi întemeitori și încurajatori ai actelor de disidență și o cultură care nu mai este capabilă să își găsească locul mai nicăieri - nici
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cuvânt și sacrament. Prin cuvinte sunt consacrate pâinea și vinul, reproducându-se ceea ce s-a întâmplat chiar fizic, prin nașterea lui Cristos, atunci când Dumnezeu a devenit om gingaș și smerit, atunci când a intrat El în lume, și tot smerit și plăpând apare El și în prezent, în altar, sub semnul pâinii și al vinului. Dumnezeirea este cea mai mare smerenie. În Scrisoarea Ordinului 26-29, Francisc din Assisi a creat unul dintre cele mai înălțătoare imnuri: „Tot omul să se cutremure omenirea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Triplicei se manifestase deja la Algesiras; fragilitatea acordurilor la care s-a ajuns s-a revelat puțin după prăbușirea Imperiului Otoman, care, firește, nu a putut fi împiedicată. În rândul poporului german se răspândea ideea că politica noastră externă era plăpândă, că suferea de efectele "încercuirii", iar cuvintelor răsunătoare și vocilor puternice le succedase o condescendență timidă. A fost meritul domnului Kiderlen, ale cărui talente de om de stat au fost exagerate, de a fi lichidat afacerea marocană 10 și de
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
a mării”. Nu am destulă pedanterie pentru a vorbi mai mult despre Călătorul profund - e ca si cum ar trebui să scriu un capitol de anatomia florii de cireș... Să nu vă Închipuiți cumva că poezia lui Malin Tăcu e atat de plăpânda - misterul ei are fiorul și profunzimea cosmică. Mai multe despre existența terestră a poetului se pot afla din textele ce prefațează și Încheie volumul, semnate de Ioanid Romanescu, Aurel Ștefanachi, Gheorghe Puiu și Liviu Antonesei, precum și din evocarea Alinei Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
scaune, un mic fotoliu lipsit de stil și o berjeră, așezate una în fața celuilalt. Gabriela aruncă o privire scurtă spre berjeră, ale cărei semne de uzură sugerau poziția favorită a celei care o ocupa de obicei, o persoană dreaptă și plăpândă, și se așeză în micul fotoliu. Rezervată, tăcută. Doamna Dunin era ocupată să caute ceva în bufet. Tânăra fată închise ochii ca să se concentreze mai bine asupra parfumului subtil care plutea prin cameră, amestecat pesemne cu exalații de flori veștede
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fi decât tare de urechi și aproape oarbă, bubui: Am adus jarul!" Mulțumesc, mulțumesc! Cu ochii zgâiți, tânăra țărancă, pe cât de timidă, pe atât de obraznică, arunca priviri indiscrete în jur. Doamna Dunin se apropie de ea și mâinile ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica. Aveți atâtea icoane, doamnă, nu e una destul ca să-ți faci rugăciunea? Doamna vărsă jarul în sobița samovarului, puse lopățica în aceeași labă, vârî
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-i de gât, și, în rusa imparabilă învățată la un curs intensiv, îl somă în numele frăției dintre popoare să-i scoată din încurcătură. Trubadurul filtră o privire verde-albastră printre pleoapele leneșe și o măsură din tălpi până în creștet pe viețuitoarea plăpândă, cu ochi încercănați, care se exprima în limba lui Pușkin. Fără o vorbă, apucă valizele fetei și merse să le lase acolo unde trebuia, în vreme ce posesoarea lor se ținea după el cu pași mărunți, tot mulțumindu-i. Iute lucrat, bine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Cercul "Petöfi", ți-am zis! "Petöfi"! Poetul din care Ahile făcea traducerea!" "Da, "Petöfi"! Și atunci?..." Deodată simți că nu mai are aer. Gâfâind, încolțită, căută din ochi o ieșire, dar era prea târziu. Își aplecă fruntea, și umerii ei plăpânzi, de adolescentă întârziată, se încovoiară sub greutatea strivitoare a fantomei cu copite de bronz. Ahile a fost condamnat la șapte ani de închisoare, iar Arcadi nu a mai dat niciun semn de viață. Nodul gordian fusese retezat. VII Oboseală mare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
minunate.” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed. Deisis, Sibiu, 2002,p.108. footnote> Episodul este absolut frapant, dacă ne gândim la faptul că autorul își prezintă personajul principal, ca pe un copil, plăpând, temător, reticent în a-și exprima vreodată opinia cu voce tare și mai ales, impunându-și să nu judece pe nimeni. Este de fapt o imagine-pecete care anunță un drum, o opțiune a unei persoane care va refuza orice fel
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
actanții implicați, care întotdeauna sunt alții. Martorul-narator este întotdeauna același, tânărul fugit din Academia Movileană din Kiev, care pe parcursul acestui drum al autocunoașterii are șansa să se cunoască pe sine, realizându-și în felul acesta și un autoportret: este, firav, plăpând, lipsit de orice rezistență la efort fizic, temător, ezitant și având, ne spune textul, „doar puțină sănătate”. Cu alte cuvinte, un cumul de slăbiciuni, pe care personajul și le mărturisește cu franchețe și un candidat ideal, pentru un parcurs de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
speranța de a promova radicalismul, de a susține posibilitatea unei schimbări mai radicale, de a aduce critica și politica radicală față în față cu lumina orbitoare a mass-mediei, de a revitaliza teoria și politica radicală, oricît de modestă și de plăpîndă ar fi această tentativă. Mă simt și eu atras de asemenea perspective neo-gramsciene și împărtășesc dorința lui Hebdige de a produce noi sinteze între domeniul studiilor culturale și alte discursuri teoretice majore ale prezentului. Sînt, de asemenea, în acord cu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cameră pentru proclamarea regatului și discuțiunile urmate atât în cameră cât și în senat în această solemnă ocaziune Ședința Camerei de la 14 martie 1881 d. general d. lecca: Ieri s a zis, negreșit din eroare, că dinastia este o plantă plăpândă în instituțiunile noastre naționale; noi credem că este un stejar ale cărui rădăcini sunt puternic împlântate in conștiința românilor. (Aplauze.) S-a lăsat asemenea să planeze îndoiala că unii membri ai Camerei n-ar avea simțimânte monarhice. Să ne grăbim
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Lecca a zis, făcând aluziune la discursul de ieri al d-lui Maiorescu, că Adunarea trebuie să arate cât este înfiptă în pământul țării dinastia română, că nu este, cum s-ar fi zis ieri, un arbore fraged, cu rădăcini plăpânde. d. președinte: S-a zis din eroare. d. al. lahovary: Ar fi un mic și meschin motiv pentru un așa de mare act. Eu cred că motivele, ca și ideile guvernului în această cestiune, sunt mai largi și mai înalte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pregătit un strat și cu emoție, am așezat cu mâinile mele semințele pe rânduri. Mergeam zi de zi să văd dacă a răsărit vreun vlăstar. Mare mi-a fost dezamăgirea când, am observat, pe tot stratul, doar vreo 5-6 firișoare plăpânde scoseseră căpșoarele. Toamna, am avut o adevărată surpriză. Numai una era tărtăcuță, celelalte erau bostani,ovali și rotunzi, obișnuiți. N-am înțeles ce nu le-a priit! Probabil că, în gingășia lor, pretențiile sunt nefirești de mari. M-am alăturat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Thomas, un modest și cumpătat muncitor englez, care a trăit 152 de ani și pe Henri Jenkins, un pescar sărac din York care a trăit 166 de ani. Îmbinând ca toți centenarii munca cu cumpătarea și înțelepciunea, cu toate că erau slabi, plăpânzi, au oferit urmașilor secretul vieții îndelungate și al sănătății. Lenea, plictiseala, generează boala. Lama plugului strălucește când ară. Când stă e roasă de rugină. Așa se întâmplă și-n satul meu. Chipul multor oameni de spirit, cu cât au înaintat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]