5,205 matches
-
stau la masa Ta bogată... Și să ascult mereu al Tău Cuvânt. Aș mai dori Isuse scump din ceruri, Când va cădea marama serii peste lume Să aduc ridicarea mâinilor mele Ca o jertfă curată, a mea rugăciune. Să-nchid pleoapele mele obosite Cu Tine-n gând s-adorm cu pacea Ta Și să visez Isuse tot cu Tine Ca neîncetat să simt prezența Ta. Cluj Napoca 31 ianuarie 2016 Ninsoare de priviri Ninsori de priviri.. Culori multe aduc... Ninge cu noi
POEME DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363427_a_364756]
-
înnebunit, fragmentele scrise pe cearșaf, pe corpul meu... Contaminate de lumina blitz-ului, textele dispar. Cei trei mă răsucesc fără milă, ca să poată fotografia totul, pentru că nu trebuie să mă ridice! * În ușă se aud bubuituri puternice. Mi-e frică!!! Pleoapele mi s-au înțepenit grele, ca de plumb. Mâna mă doare cumplit! Mirosul parfumului Gucci îmi taie respirația! Aud cum cei care bocănesc au reușit să pătrundă... în apartament! -Corina! Corina, uită-te la mine! Deschide ochii! Mă auzi? Sunt
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
pentru sine, mustăciosul. Mă urcă pe targă, ca pe un animal rănit. Medicul îi dă surorii mele carnețelul, în care rămăsese notat... doar un cuvânt: condescendență! Brancardierii coboară în fugă cu mine, până la mașina de intervenție. Pe peretele interior al pleoapelor, îl văd pe Mihai, ca-n icoana mea, costumat în Fecioara Maria. Ține în brațe o fetiță...o fi Maria mea? Doar pe ea o pomenesc când tămâiez colacii de Crăciun... Mihai îmi zâmbește: -Italienii ansamblară fragmentele fotografiate pe o
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
și fier și fier.» (Paralizie - SÂrg, 51). La fel și lecția expresionistă/avangardistă: «Acum, sufletul meu nu mai este rotund, /acoperit cu furnici înnebunite, /întretăindu-se, fluturând din antene, / [...] / În centrul rotirilor de vulturi/eu îmi ridic șira spinării/și pleoapele mi le deschid, /așa cum aș spune iubitei mele: / - Te iubesc! /ca să năvălească lumea în mine, urlând. / Ce adânc sunt, Doamne, ce adânc! / Nesfârșită văgăună luminoasă sunt...» (Făt-Frumos - SÂrg, 141); «... trec doar tancurile noastre, /ale noastre! /ale noastre! /să râdem mândri
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Ganea Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nici nu mai știu când am ajuns atât de-aproape, Să stăm pe-acelasi loc în spațiu și în timp, Eu să iți fiu o zbatere de pleoape, Tu să îmi fii sărutul unui imp... Știu doar ca-nmuguresc când ești cu mine, Iar dacă pleci încep să mă deșir, Să nu mă părăsești, deci, niciodată, Abandonandu-ma inertului delir! Referință Bibliografica: Doar tu / Marius Mircea Ganea : Confluente
DOAR TU de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363574_a_364903]
-
mac roșu într-un lan de grâu auriu, probabil că lipsa luminii a fost resimțită de omnipotenta , divină Prezenta ....că o irosire și atunci , ca un copil inocent , a aprins miliarde de sori , cu o privire , cu o clipire de pleoape . Creația a adus ceva , unde nu era nimic , o magnifica dezordine cosmică , acolo unde era ordine și undeva , într-o imposibilă și de nepătruns clipă a haosului ...NOI ...viața , ceva mai mult decât nimic și ceva mai puțin decât totul
VENITI DE LUATI LUMINA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363579_a_364908]
-
de îngeri Să rătăcim pe vechi alei, Pe sub arcade mari de sângeri. Dar câte n-aș putea să fac, Când știu că n-ai vreo alezie! Te-aș îmbrăca în vers pe plac; Te-aș ridica prin poezie. La umbra pleoapei tale dragi Mi-aș face cuib ca un palat Și te-aș alege dintre maci, Să umplu golul meu din pat. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: ÎNTREBARE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie
ÎNTREBARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362326_a_363655]
-
Sânge transfigurat în mătase, Chipul, buzele, numai gândul, șarpe ascuns, lactofag, eu te respir, apari și dispari, trecut și prezent, precum două lichide ne întrepătrundem molecular, liniștea ta, a mea nebunie frecventă, gingaș Olimp lângă Hades, hrănește-mi auzul, privirea, pleoapele tale de fluture, o, caliphora serenă. PS. Din folclorul australian - În Tasmania se zice că trăia un trib ferice și șeful acelui trib era însuși Tibo-Tib. Tibo-Tib ducea o viață formidabil de măreață și-avea dame indigene cu belciuge-n
FOTOGRAFIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362369_a_363698]
-
bănuia, după cum vorbea, că ceva s-a întâmplat. După o săptămână nea Nicu a venit acasă. Căpătase cu câtva timp în urmă o pareză pe partea stângă. Era de nerecunoscut. Gura i se strâmbase, ochiul stâng parcă avea sprânceana și pleoapa atârnate într-un cuier.Capul i se um- flase. Purta în plină vară o căciula cu urechi îmblănită. Lua medicamente. De albine întreba din oră în oră, numai de recolta de miere nu. Își punea zeci de întrebări și le
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
Când sosise toamna?! Când începuse școala?! Ceilalți călători tăceau, înghițindu-și pseudo-indiferenți obida, agresați de sunetele guturale scoase de băieții cu părul dat cu gel ca să aducă a creastă de cocoș ori de stridențele tinerelor machiate neinspirat, dând peste cap pleoape cu gene exagerat îngroșate de rimel, scoțând printre chicoteli câte un ce zici, fată? ca odinioară la banlieu! Grosieria lor te silea să recunoști, în limbaj de lemn, cum că, la-nceput de capitalism postdecembrist, s-a încheiat procesul de
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
-mi unde-ai ușurat zdrăngănelele? -Ție îți arde de asta,mă,când țara se rostogolește în prăpastie? Silvica o ține pe-a ei,chihotind.Îl sărută și-l mângâie insistent.Și....timpul trece...Mister Ornic se hlizește la ea,căreia,pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat și cu mângâiatul ”propietăților”. Îi era o ciudă pe clownul mucalit care scotea mereu limba la ea...Mașinal,cu ochii aproape închiși,scoase și ea limba la el: -Pe-ze-ven-ghiu... Dar pleoapele grele îi ferecară
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
la ea,căreia,pleoapele îi atârnă tot mai grele.A-ncetat și cu mângâiatul ”propietăților”. Îi era o ciudă pe clownul mucalit care scotea mereu limba la ea...Mașinal,cu ochii aproape închiși,scoase și ea limba la el: -Pe-ze-ven-ghiu... Dar pleoapele grele îi ferecară ochii.Rămas de unul singur,Gigi a încălecat pe telecomandă și a-nceput să haiducească pe toate canalele.Peste tot moderatorii și invitații lor se bălăcăreau,se agitau,amenințau...Gigi tremura...scrâșnea...Iar Silvica sforăia ușor cu
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
Răvășire). Ea și-a ales drept crez sacru Iubirea, dorind să-i fie un festin continuu: „iubirea/ Să-mi fie de-a pururi al vieții festin” (Răvășire). În așteptarea ei, sufletul se înfioară de un dor fără sațiu și sub pleoape se nasc bobițe de cristal. Radiografia sufletească pe care o operează Georgeta Resteman asupra ei însăși e un motiv și un prilej bun de a ne-o aduce aproape, și de cunoaștere profundă, așa cum numai visul și marile prietenii apropie
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Privirea adunata-n gând e prinsă De-aceleasi amintiri înnourate . Răsună tăcerile cu suntele pe care Aș vrea mereu să le ascult , Să le păstrez ,să nu le pierd în zare , Rătăcind cu aripi învinse prea mult. Șoaptele luneca pe pleoapele tale , Iar sunetele rasuna-n același ecou, Numai rătăcim demult pe-aceeasi cale , Străini suntem în timpul prezent și nou . Se zbate-n fiecare sunet o aripă învinsă Acolo unde cântecul arde mocnit ... Și te-asteptam cu privirea stinsa În clipa
SE ZBATE-N FIECARE SUNET O ARIPA INVINSA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362534_a_363863]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNCEPUT ȘI SFÂRȘIT Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului înainte de început a fost cuvântul atât de dulce nespus care zgâria inima desculță mare cât un vultur sub pleoapă și începutul a început să se sfârșească până la urmă a fost inima atât de vulturoaică desculță care a îndrăznit să calce cu aripile peste cuvânt și sfârșitul a sfârșit să înceapă pe la mijloc pe undeva a fost Referință Bibliografică: început
ÎNCEPUT ŞI SFÂRŞIT de VASILE PIN în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361008_a_362337]
-
pe harta serii fără margini când aerul devine rece și eu visez numai imagini... scrisoare din ce în ce te ștergi din ochii mei abia te mai țin într-o silabă și-n irisul meu întunecat câteodată te strivesc de pleoape sau te caut printre oglinzi prin somn prin vise sau încolțind prin iarbă ca o floare sălbatică inima e-n dulce vaer într-o noapte de suspine a simțit de mult iubito c-ai plecat... și nu e bine... luni
MINIPOEME de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361031_a_362360]
-
ceară, ochii-nfundați în orbite. Doar mai lasă-mi minutul să zbărnăie-n gură de drac, Că dintr-o stâncă, sub care adâncul veghează; Doar mai lasă-mi secundă să-mi urle, apoi eu să tac, Și-apoi să simt cum pleoapa lumină forțează. Înspre ochii goliți și-necați, un înger coboară Din cerurile-n care-au pătruns flori de narcise. Mătură-mi racla, spală-mi cu lapte crucea murdară, Lasă-l s-adoarmă pe mine cu-aripi deschise. 2004, Constantă Sursă
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
legat de o pluta Și jar sub genunchii-ndoiți, Trecea Persefona, măi muta Că sclavii de biciuri loviți. Pe malul din stanga pândeau Doi șoimi, cu limba de foc, Pe malul din dreapta zăceau Toți șerpii lui Seth la un loc. Din pleoapa, o lacrima grea Prelinge pe talpă de sfinx, Din oază, un zeu se nalta, Cu ochii holbați, ca de linx. Un vuiet din mausoleu O cheamă, o strigă, o cere; Cu aripe de ceruleu, Spre negura zării ea piere. În
IARNA SÂMBURILOR DE RODIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361041_a_362370]
-
Patul stă ca o peluză Și, cu perna la ecluză, Își primește-n așternut Raza lunii, cât un cnut. „Suflete, faci pantomimă? Nu știai că e o crimă Să te spânzuri de gâtlej, Colăcindu-te în vrej?” Peruzele în duel Pe sub pleoape stau cercel, Eu, cu vocea prea bolândă, Stau, secundă de secundă. Noaptea nopților prelinge Pe prichiciul ce învinge Câte-o ramură de brad. Stele curg și stele cad. O lumină ce mă stinge Se hlizește și m-atinge, Mă trimite
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
DRAGOSTE, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 241 din 29 august 2011. Vis de dragoste poezie [] Vis de dragoste Mai greu mi-e să-ndur visul, mai greu decât uitarea vie... Visul ce se rupe... sub mișcări de pleoape tocmai în clipa, când... atât de mult aș fi vrut, să-și continuie firul neîntrerupt... să-mi dezvăluie destinul... și viața să mi-o umple, cu florile iubirii, cu izvorul fericirii. 28.06.2009 Romeo - Nicolae + ASiIiVro Vol. Speranțele iubirii
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
mâna ți-am atins un fior cald m-a cuprins, pulsul a devenit nestăpânit... sârutul mâinii s-a-nălțat fața mea s-a luminat privirea ta m-a fascinat... De atunci gândul meu, n-a mai dormit e lângă tine mereu, nestăpânit... Pleoapele ți le sărut în vis, te cuprind, ca într-un vals sublim... Îmbrățișați vom fi mereu, dragostea mea... tu ai ... Citește mai mult Dragoste la prima vederepoezie []Zănișoarei mele Sela- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-06-30 | |Dragoste la prima vedereCând te-
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
de Bunul Dumnezeu... Când mâna ți-am atinsun fior cald m-a cuprins,pulsul a devenit nestăpânit...sârutul mâinii s-a-nălțatfața mea s-a luminatprivirea ta m-a fascinat...De atunci gândul meu, n-a mai dormite lângă tine mereu, nestăpânit...Pleoapele ți le sărut în vis,te cuprind, ca într-un vals sublim...Îmbrățișați vom fi mereu,dragostea mea... tu ai ... XXXII. CÂND TU MĂ ADORMI UȘOR, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 221 din 09 august 2011. poezie
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
acest vers pot ilumina o noapte de toamnă când ultimele frunze mă înseamnă cu tot nevăzutul din alt univers aflat într-un cod ceresc sufletul meu odihnă va găsi în număr impar aud cum respira-n trunchi ultimul zeu peste pleoape se zbat păsări de noapte unda de sfârșit de vis soarbe nectar și vamă umbrei sunt prin roade coapte IEȘIREA DIN SPIRIT din ceruri astrale ninge cu idei înzăpezit de vremea celor ce-au fost mi-am zidit din amintiri
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
E VARĂ ÎNCĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului 6 August 2014 E vară încă între noi Și toamna e atât de-aproape! Mă poartă gândul înapoi Cu amintirile sub pleoape; Întotdeauna tu mă crezi, Precum atunci când erai fată, Se coace fructul prin livezi Din floarea care-am fost odată, Se coc și dorurile noastre Pe care le-am crescut în viață, Pe Munte, sub tării albastre Se schimbă iar Iisus
E VARĂ ÎNCĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361085_a_362414]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > EU MOR DE SETE LÎNGĂ FÎNTÎNĂ Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA 29 mai 2011, France Eu mor de sete lîngă fîntînă Cerul de pleoape greu îmi atîrnă Apă e vie, limpede, pură, Setea mă arde seaca în gură Da' nu-ntind mîna să iau o cană Gestul în sine e o sudalma E că blestemul ce ne-a legat De viață asta grea de
EU MOR DE SETE LINGA FINTINA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361100_a_362429]