1,866 matches
-
extrem de severi. Pentru că noi vom continua să fim acolo când ei nu vor mai fi și nu e ușor să ne ierte acest păcat. Dacă nu meritam o riglă peste palmă pentru părerea mea X, meritam cu prisosință să fiu plesnit peste Încheieturi pentru părerea Y. Cu cât Îmbătrânești, cu atât descoperi mai multe rele În legătură cu tine Însuți. Ravelstein ar fi profitat mult mai bine de anii care mi se Îngăduiseră mie. A recunoaște faptele reale este lucrul cel mai mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un cap de rață? ARTUR: Un cap de rață? Da. Un cap de rață fiartă. Un cap ca o bucată de carne stoarsă de zeamă. E înrăit și buhăit. E atât de înrăit încât se aude până aici cum îi plesnesc tâmplele. GUFI: Mă bucur că gândim la fel. ARTUR: Nu îndrăznesc să vă contrazic. GUFI: Ei bine, puteți să-i plângeți de milă. ARTUR: Nu cred s-o fac. GUFI: Îl așteaptă chinuri groaznice. Am de gând să-l ard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din urechea ta... (PARASCHIV se zbuciumă, cade pe jos, se zvârcolește, urlă.) Vreau să fiu judecat chiar acum! Chiar în secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să spun tot. Am în mine o bășică de venin... O port subsuoară... (Pauză. PARASCHIV, îngenuncheat, încercând să-și smulgă subsuoarele.) Eu am dat drumul șarpelui din cușcă! Eu i-am dat drumul! (Zdrobit; bufnitură în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
să văd acoperișuri! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Evocând un vis.): Fiecare oraș are un acoperiș enorm, în care sunt tăiate mii de ferestre... În mijlocul fiecărui oraș crește câte un arbore și în fiecare an din arbore crește un fruct. Toamna, fructul plesnește și din el iese o pasăre care mai apoi locuiește în arbore. La început păsările sunt vorbitoare și dacă știi cum să le întrebi afli o mulțime de lucruri despre lumea din care vin. Dar trebuie să te grăbești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de ani de zile... aici puneți mâna, aici... mai sus, apăsați mai tare, simțiți cum se zbate ceva cald, ceva ușor, așa, ca o aripă? Ei? E visul meu, se coace aici, se rotunjește, aștept numai să răzbată și să plesnească... De aceea încerc să dorm... mai tot timpul. Cum îmi termin treburile... mă culc. Cum am puțin timp liber... mă culc... înțelegeți? Cu cât o să dorm mai mult cu atât sunt mai multe șansele mele... de a visa... încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
l-am rugat să mă facă să călătoresc măcar un ceas, măcar un minut... prin ploaie... Și el tăcea, tăcea tot timpul și din când în când zâmbea... Atunci l-am prins de piept și l-am scuturat, l-am plesnit de câteva ori, i-am urlat în față, l-am înjurat, l-am lovit groaznic... Și el a tăcut tot timpul... N-a vrut să-mi spună nimic, nici un cuvânt, nimic. Avea doi ochi foarte mari și foarte rotunzi, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o parte, partea dinspre baie. Scutaru a venit la ea acasă, au dat gata pălinca, le-a venit chef să iasă în oraș, au mai băut și la restaurant, au ajuns și la Nemo, acum o doare capul să-i plesnească. Și doar își promisese, își jurase că n-o să se mai culce cu un tip de la prima întâlnire. Nici măcar nu-și aduce aminte cum a fost. O fi fost cumva, de vreme ce a ajuns aici, în pielea goală, într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind pe alocuri datorită cărnii îmbelșugate. Cât e de ciudat, cât de ciudat, se gândește, și gândul îl umple de o melancolie dulce-amăruie exact ca vișinata din clondir. Ele există deja și totuși nu există, spune el. Într-adevăr, încuviințează femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
șuieră în ureche: Din cauza ta! Dar Pascal ripostează: ─ Știi ce? Bag divorț! Românii iau un aer speriat, americanii se amuză, sincer poate. Dintre toți, de neuitat va rămâne o femeie într-o crinolină verde, înfoiată ca un boboc gata să plesnească. Alunecă pe suprafața strălucitoare ca o lebădă pe luciul apei, chiar și după ce a căzut, destul de demn, drept în șezut. Din dreptul ușilor, păziți de sepepiști, copiii o privesc cu ochi mari. Muzica încetează. Ce-or să mai scrie mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
gâfâind și m-a întrebat dacă familia Bechet locuiește cumva prin blocul ăsta. Nu-mi aminteam dacă eram pe cale să încui sau să descui. Poate e undeva prin apartament, poate că o voi găsi peste mult timp și voi spune, plesnindu-mi fruntea, uite, domnule, aici era. Se făcuse însă ora trei și jumătate, iar eu nu mai aveam timp de căutări. Ieșeam din când în când pe balcon, scrutând piațeta de peste drum, unde ne dădusem întâlnire. Încercam să identific o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
celălalt. Buzele uscate îi tremurau. Poate că avea o greutate pe suflet și era exact pe punctul de a mi se destăinui. Mă așteptam la orice, la mărturisiri, la revelații, simțeam că e un balon suprasaturat cu informații, gata să plesnească. S-a abținut. Nu mi-a spus absolut nimic, nu m-a atins, nu m-a mângâiat. A spus doar: - Dacă fac acum o ciorbă de lobodă, o mănânci? Am spus: - O mănânc diseară. Acum trebuie să mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spărgea mai departe de dig, norii alunecau grav până se prăbușeau în mare. Kristine căscă. Se întoarse tot căscând, cu ochii închiși. Făcu trei pași. În clipa deschiderii pleoapelor, văzu cum o bilă verde se apropie cu repeziciune și o plesnește în falcă. Se chirci. Plămânii îi refuzară să respire. Cât despre ciclist, casca îi zbură cât colo și el fu proiectat la rădăcina unui platan. Atât Kristine cât și ciclistul leșinară. * Au fost duși la spital cu aceeași ambulanță. Pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vreau să dorm acolo... Protestele mamei erau întâmpinate cu schimonoseli și promisiuni: nu mă mai doare când stau pe canapea, zău, mamă, pe cuvânt, dacă dorm acolo mă fac bine. - Acolo doarme Ioana. - Atunci o să dorm lângă ea. - Filip, te plesnesc. - Te rog, mamă, te rog... - Culcă-te! - Lasă-l, femeie, se auzi din baie glasul înfundat al tatălui. Să se culce unde vrea și să termine odată, că m-am săturat de ziua asta! Filip se cuibări deci lângă soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
uscate, ceea ce era cu totul nefiresc pentru el. Dacă voia și se concentra, putea să acopere întreaga boxă. Era o mândrețe de brad în zilele alea,àcele îi luceau și conurile păreau atât de grase, încât ziceai c-o să-i plesnească. - Ce să fac, uite, pe aici. Plecați la mare? — Da, ne pregătim. De unde ai știut? — Păi n-ați plecat și anul trecut tot în iulie? — Nu, anul trecut am plecat în august. — Ba în iulie. - Nu, Platon, în august, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
părul în fața oglinzii. — Sau dacă se alege cu una mică, spusei eu în încheiere, trăgându-l pe Hugo în picioare și sărutându-l mult și bine, cu mâinile vârâte în părul lui. — Să mergem, Baronule, publicul te așteaptă. Hugo mă plesni peste fund. Palma trasă peste pantalonii de vinil scoase un zgomot foarte satisfăcător. —Trebuie să-mi iau și eu o pereche da pantaloni din ăștia, zise el, urmându-mă către ușă. La „Ea și el“, haine pentru cuplul pervers. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul În micul scuar - țăcănit de zaruri și ghiocei înflorind Pâclă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
și puțin adânci în locul râurilor învecinate sau al marii lagune? Oameni și animale evitau mlaștina în care moartea stătea la pândă și chiar stârci, bâtlani, cormorani, rândunici și pescăruși umblau cu ochii în patru, căci, deodată, niște gâtlejuri înfometate răsăreau plesnind din întunecimea adâncurilor, sau un trunchi nemișcat de copac prindea viață și devenea un „güio“, înfricoșătoarea anacondă care paraliza de groază cu privirea. În ramurile de sarrapia urlau, sinistru, maimuțele araguatos și din când în când se auzea - ca scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
laudele pe care nu mai prididea să le aducă fasolei lui. — Divine! Divine, scuzați-mi expresia... Sunt lucruri cărora le duci dorul, acolo, înăuntru... amănuntele... bruma aceea de șofran... foile de dafin... iar cârnații, desigur! Minunați, cârnații... — Încă puțin? — O să plesnesc... Dar mai putu încă vreo două linguroaie, și niște portocale prăjite, și o cafea neagră și tare ce vopsea ceștile. Și un păhărel de coniac care își merita greutatea în aur, chiar și o țigară de foi, pe care Monseniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
O noapte lungă, comentă părintele Carlos. Astăzi, răufăcătorul Taré al nopții devine un Intié binefăcător. Când luna plină apare așa, pe un cer fără nori și fără ploaie, yubani-i celebrează marea sărbătoare „Nokué“, prefacerea răului în bine. Dansează, mănâncă până plesnesc, beau rachiu până pierd noțiunea lumii, iar fecioarele au obligația să accepte toți pretendenții. - clătină din cap, posomorât. Totul se termină într-o orgie. Nevestele acordă libertate bărbaților lor, iar bărbații, nevestelor și fiicelor! Ce greu e să îi duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
meu... Cu toată neîncrederea mea, în adâncul ființei mele rămâne speranța că, într-o zi, specia umană va ieși din starea ei de amnezie și va întreba: Unde este pământul care va trebui să-i hrănească pe fiii fiilor noștri? Plesni din limbă și clătină din cap: Merită să trăiești ziua aceea! Vâsli fără efort, pe apă în jos, prin năvalnicul râu San Pedro, având grijă doar să evite cu o lovitură de padelă lemnele plutitoare sau copacii dărâmați de furtunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să o miște pe bolnavă de pe patul ei. Mâncă puțin și prost, se sprijini cu spatele de bord și se întoarse să o privească. Culoarea ei era de-acum pământie, iar pântecele îi apărea umflat, neted și gata să-i plesnească. Se mișcă neliniștită, deschise ochii, privi fără să vadă flăcările și gemu încetișor. — Dormi, dormi, micuțo, șopti el, de parcă l-ar fi înțeles. Dormi liniștită, că mâine voi vâsli toată ziua și voi vâsli și dacă se face noapte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
este regula, și eu nu o urmez niciodată. Întotdeauna caut ceva mai mult, întotdeauna vreau să merg mai departe, fără să mă gândesc că nu există niciodată un mai departe... O să sfârșesc putrezit de căpușe; amibele vor face să-mi plesnească ficatul; muștele verzi îmi vor umple de larve pielea capului sau lepra îmi va roade chipul, dar eu voi fi în continuare aici, înăuntru, ascuns între acești copaci, pentru că nu voi fi niciodată în stare să accept niște lucruri. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dreaptă și sarbacana în stânga. Dintr-o săritură sprintenă trecu peste peretele de saci și se aruncă asupra servanților mitralierei. După o clipă, se ivi din nou, descumpănit. Strigă ceva și începu să dea furios lovituri de macetă în saci, care plesniră lăsând să le scape un pământ roșiatic. — Ce se întâmplă acum? Nu e nimeni, traduse José Correcaminos. Albii au fugit... — Dumnezeu fie lăudat! Se ridică în picioare scuturându-se de praf și simțindu-se ridicol. Avu impresia că și războinicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-se la liniuța care îi indica viitorul copil, Alice a realizat cu câtă disperare își dorise un prunc. Și cât de mult se străduise să-și reprime ceea ce păruse un vis imposibil. Alice și-a purtat strălucitorul secret peste tot. Plesnea de energie; nici măcar ideea de a face față singură diverselor și dificilelor stadii ale sarcinii nu-i tăia elanul. Făcuse destui bani ca să se protejeze de cele mai multe probleme și era obișnuită să ia decizii de una singură. Avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
despre reciclare. Ar trebui să aibă cartierul general în zona de vest, numai că nu sunt sigură unde. Ai putea să-l găsești în cartea de telefon. —Pot să încerc. Cum se numește revista asta? —Ah! Frustrată, Alice s-a plesnit peste frunte. — Am uitat să-l întreb. Maică-sa a oftat. —O să fac tot ce pot. Dar toate eforturile doamnei Duffield și cercetările făcute de Alice pe internet n-au condus la nici un rezultat. Per total, Alice se simțea ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]