2,024 matches
-
de la Cristina, cea veșnic frustrată pentru că genialitatea ei unanim recunoscută în familie nu se concretizase decât într-un post de supraveghetoare la hipermarket-ul Carrefour, unde își rotunjea veniturile prin tot soiul de mișmașuri imprudente? S-ar putea deduce că poșeta roșie îl atrăsese ca un magnet pe profesorul sorbonard, care nu era propriu-zis homosexual, dar nici metrosexual, ci un biet pervers excitabil cu tot felul de fantasmagorii. La fel de bine Beligrad ar fi putut stârnit de romanul pe care Leo îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
chiuvetă din fontă, în timp ce încerca să se ferească de un coleg care-l amenința cu un bulgăre de zăpadă. Știută este, de asemenea, congruența nasului cu mădularul cel mai capricios al individului de parte bărbătească. Trăgând ultimele concluzii posibile, atât poșeta, cât și seducătorul evoluționist puteau fi doar niște găselnițe care să-l ascundă pe Leo sub un travesti suplimentar. L XL Multe după-amieze mi le petreceam la spital, cu Sabina. Uneori o găseam în vervă - voia să recupereze timpul pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se întorcea de la Botoșani, unde avusese grijă să facă imposibilă retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai probabil plecase la Constanța, să-și desfunde ceakrele în bătaia brizei. Pe Tubu îl închisese în casă, unde rezistase eroic timp de două săptămâni fără apă și fără mâncare, doar cu limacși. Atât. Despre cum fusese salvat, ambalat în poșetă și depus la ușa lui nu scria o iotă. L XLV Eram în pragul vacanței de iarnă. Răscoala minerilor fusese zdrobită. Începuse vânătoarea de vinovați - se studiau casetele cu înregistrări de la locul faptei. Talpa piciorului se făcuse roșie ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
atâta carne tânără, albă, delirantă? La despărțire am luat-o pe Sabina la rost: cum naiba ajunsese prizonieră acolo? Mi-a răspuns spășită că ea venise doar la un control. Odată intrată pe poartă, maică-sa îi șterpelise actele din poșetă și-o internase forțat. De parcă avea zece ani. De fapt așa făcuse Maria mereu: la cea mai mică depresie își băga fiica la zdup. Înainte de a ieși pe poarta blindată, s-a aruncat în brațele mele, mi-a șoptit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Trebuie să plec numaidecît! murmură Nadina necontenit, îmbrăcîndu-se cu o grabă desperată, ca și când s-ar fi aprins casa. Unde mi-e pălăria?... A, trebuie să plec! Își adună micile obiecte de toaletă, și ceasornicul și câteva mărunțișuri, le înfundă în poșeta de piele roșie cu monograma de aur. Trecând pe lângă oglindă, își aruncă ochii fără să vrea și se înfioră văzând o figură străină, parcă. ― O, săraca de mine! bâlbâi pierdută. Și toate astea numai pentru că... A, să plec repede, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Petre de mînecă: ― Petrică, nu-l lăsa, că vrea s-o omoare! ― Da fire-ar ai dracului dacă nu m-ascultă, mormăi flăcăul, stăpînindu-se. Că eu i-am spus și... In clipa când Toader pătrundea în vestibul, Nadina, îmbrăcată, cu poșeta în mână, ieșea din odaia de dormit. Zărind-o, țăranul se îndreptă spre ea, zicând cu o glumă batjocoritoare: ― Unde porniși, porumbiță frumoasă?... Stai, dă-mi și mie o guriță! Nadina ezită un fragment de moment, apoi țâșni ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac, cu poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe față. Își luă toporul de la Ilie, zicând cu un glas hîrîit: ― Hai, du-te și tu, Ilie, că poate să mai fie caldă! Oamenii îl priveau cu o curiozitate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asupra omenirii. La fel de periculoase ca drogurile ? Nu-mi vine să cred urechilor. Inevitabil, fac o comparație cu secvența anterioară de știri și nu reușesc să văd prea multe legături. Dar dacă totuși ?... Și încep să fabulez. Îmi aduc aminte de poșeta pe care am încasat o în cap de la o trecătoare plinuță, în Central Park, acum vreo zece ani, pentru că mi aprinsesem o țigară. Good old times, acum plinuța ar fi probabil în pușcărie, pentru port ilegal de bomboane ! Dar și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
privi și din profil, uitîndu-se în oglinda mare prin oglinjoara pudrierei. Deși se gândise la "arma secretă" spunîndu-și că o va folosi după ce se va îmbrăca, nu mai avu răbdare. Deschise ușa șifonierului din odaie și scoase dintr-o veche poșetă o pereche de cercei în două culori, rombici, foarte la modă, care se prindeau de ureche ca niște clipsuri. Și-i puse, dar nu era asta arma secretă, ci acel obiect pe care îl descoperise cu câteva zile în urmă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și, clătinîndu-se somnolent pe birou (ea zicea mereu "biuro"), mandarinul își îngînă melodia metalică, irizată... Acum vreo doi ani scotoceam după un act în bufet. Ai mei țineau chitanțele și procesele- verbale și carnețelele de tot felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca domnișoară când lucra la țesătoriile Donca Simo. Într-o despărțitură, alături de niște siguranțe electrice și niște arcușoare pentru nu mai știu ce, am dat peste un pachețel de ziar, a cărui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și eu, tu doar mi-ai povestit - și pe mine m-a apucat tremuratul, îți iau mâna și-ți privesc inelul cu peruzea, îmi place să mă port frumos cu tine, cu altele sânt imposibil. Te ridici și scoți din poșetă un pachet auriu de cafea în care zuruie boabele. Cafea austriacă, unii spun că e cea mai bună, alții că e cea mai proastă. O pui în aparatul de râșnit, potrivești deasupra capacul de plastic transparent și în timp ce motorașul începe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toată cafeaua s-ar risipi prin cameră. Mă potolesc și, în timp ce pui apa la fiert, stăm de vorbă, calm, despre ultimele noastre lecturi. Tu citești o carte obscură, ai luat-o mai mult pentru titlu și ai plimbat-o în poșetă pe la serviciu. Cartea se numește Adâncuri și ți-ai imaginat că nu poate fi decât profundă. Sigur că e vorba despre adâncurile insondabile ale unei femei, îți spun sarcastic că, de obicei, autorii care scriu despre aceste adâncuri nu prea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din astea (altfel nu se farda niciodată), un ruj dintre cele mai ieftine, mirosea a lavandă proastă. Mie însă îmi plăcea, pentru că-mi amintea de mirosul parfumat al anumitor bomboane discoidale, roze, făinoase, numite "cerceluși". Pe Zizi o ținea în poșeta ei care imita pielea de crocodil. După multe ocoluri pe străduțe necunoscute, trecând pe lângă școli galbene și turtite, cu cercevele verzi la ferestre și cu acoperișuri maro, pe lângă centre de butelii unde era mereu coadă și centre de sifoane dominate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai întoarse o dată în primul salon, șovăind în fața vitrinelor, se îndreptă hoțărîtă către ascensor și apăsă pe buton. Câteva clipe în urmă, ușa ascensorului se deschise, și era gata să intre, când auzi șoapte precipitate în spatele ei. Femeia deschise repede poșeta și, ca și când și-ar fi dat seama că a uitat ceva, se întoarse brusc, îndreptîndu-se grăbită spre bar. Privi ca din întîmplare femeia palidă, cu un mic șorț verde, care-și stăpânea anevoie emoția, și tânărul care-i vorbea în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vai, madam Delcă, vaaai, da fii și dumneata mai cu grijă !... De la o vârstă încolo, suntem datori să ne purtăm singuri de grijă, vorba lui Muti. Ce mult ținea Muti la dumneata, madam Delcă... Și Ivona o să se caute prin poșetă după batistă și-o să înceapă să plângă. Las’ că și are de ce : mă-sa i-a ținut casa. Nu i-a plăcut gospodăria lu Ivona și nici n-a fost pricepută ; ea cu dusul la servici, ea cu cafelile și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ana, doar ca să n-o trimiți la azil ? Când și așa stăteam înghesuiți și terorizați, tu și mai ales Muti găseați momentul să vă mai faceți asemenea scrupule ! Și pe stradă, de atâtea ori te-am observat cum îți deschizi poșeta la fiecare cerșetor ! Ți am atras de atâtea ori atenția că majoritatea lor sunt escroci și mai sănătoși ca noi, dar nu ți-a servit la nimic ! Nu ți-a fost cu nimic o învățătură de minte... E acrișor tonul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
soacră-sa cu traiu rău și-a făcut-o să-și ia lumea-n cap. Că madam Ioaniu plecase așa cum era, într-un capot de diftină, d-ăla de i-l lucrasem eu, închis în față la nasturi. Și fără poșetă plecase, n-avea un act la ea, n-avea nimica... Atâta noroc a fost că atunci era cald, era vară. Să fi fost mai ? Să fi fost iunie ? Și mai mare noroc a avut madam Ioaniu c-a dat peste
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un taxi, numai ca să ajungeți ! Merită și bietul Țuțulică, care și-a făcut atât de greu o situație ! Pentru că el a mers mai greu cu examenele, nu ca Tudor al tău, ceea ce era într-un fel explicabil ! Ortansa își deschide poșeta, scoate dinăuntru un portfard jerpelit și își retușează buzele. — N-ai de ce, dragă Ivona, să te miri că Țuțu nu a învățat în școală la fel de bine ca Tudor ! Că mai avea câte o corijență, că n-a intrat din primul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fată pe atunci de optsprezece ani, a sărit pur și simplu, în seara unui festival pop, pe motocicleta unui prieten, și acesta sub douăzeci de ani, cu intenția (împlinită de altfel) de a fugi de acasă. A fugit numai cu poșeta, fără să aibă măcar un pardesiu pe ea. Tânărul ei „răpitor“ a dus-o pe motocicletă până la Ennistone, unde se pare că s-au certat și a părăsit-o. Primul om pe care l-a întâlnit Fiona a fost Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întotdeauna în magie și știa că John Robert Rozanov e un magician. — Di, ce-i la televizor? Dă-i drumul să vedem cutremurul din San Francisco. Astea-s imaginile pe care-mi place să le văd. — Mi-am uitat aseară poșeta la familia Blackett, spuse Gabriel. — Mereu uiți câte ceva! ripostă Brian iritat. Jeremy Blackett era profesor la Școala Generală. El și soția sa Sylvia se numărau printre pasionații jucători de bridge. Gabriel nu juca bridge, dar sora lui Jeremy, Sarah, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai văzuse de când acesta îi trimisese o scrisoare de mulțumire pentru cadoul de nuntă, foarte scump, expediat lui și Lindei. Dar, firește, nu era nevoie să i se spună cine era „el“. Nu rosti nici un cuvânt și strecură scrisoarea în poșetă. Își continuă drumul, alături de Ruby, amândouă cu fețele împietrite, ca două zeități în mers. Robin Osmore, care își scoase pălăria, salutându-le, neobservat, de pe celălalt trotuar, se întoarse și privi în urma lor. Stella McCaffrey, născută Henriques, zăcea pe canapeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
râzând. O liră. Două lire. S-a făcut. Două lire. Zece lire, douăzeci de lire, o sută de lire! Vă dau două lire pe peștele ăsta. Mai întâi să vedem banii. Dumnezeule!... Gabriel n-avea bani la ea, își lăsase poșeta pe plajă, sub o pătură, laolaltă cu resturile de la prânz. — Nu-i am la mine. Trebuie să-i iau de pe plajă. Dar dați drumul peștelui, vă rog, dați-i drumul, și vă promit că vă aduc cele două lire. Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a lui Emma, suavă și puternică totodată, marea smălțuită în albastru și cerul glasat făcea ca momentul prezent să fie perfect pentru Tom. Gabriel alergase cu sufletul la gură, istovită, prin nisipul care-i fugea de sub tălpi, până își găsise poșeta pe plajă. Transpirase și gâfâia. Scoase din poșetă două lire și își dezbrăcă jacheta de lână, lăsând-o pe plajă. Nu luă în seamă chemările lui Alex care voia s-o antreneze în expediția ei și porni înapoi în goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
smălțuită în albastru și cerul glasat făcea ca momentul prezent să fie perfect pentru Tom. Gabriel alergase cu sufletul la gură, istovită, prin nisipul care-i fugea de sub tălpi, până își găsise poșeta pe plajă. Transpirase și gâfâia. Scoase din poșetă două lire și își dezbrăcă jacheta de lână, lăsând-o pe plajă. Nu luă în seamă chemările lui Alex care voia s-o antreneze în expediția ei și porni înapoi în goană să se cațere pe stâncile colțuroase. Îi găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]