7,468 matches
-
Tudorel Urian Kyrie Lex, debutul de romancieră al poetei Flavia Teoc este o cu totul surprinzătoare combinație între un roman istoric și ceea ce mai nou se numește ego ficțiune. Primele pagini ale cărții par desprinse parcă din Migrațiile, splendidul roman istoric al lui Milo� Crnjanski. În zorii Evului Mediu
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
Nu de-geaba Brătianu scria că românii sunt o enigmă și un miracol istoric. Moștenește cine rămâne, cine rămâne câștigă, chiar dacă pierde toate bătăliile" (p. 168). Așa cum foarte bine reamarca Ovidiu Pecican în pertinentele rânduri de recomandare a vo-lumu-lui, sensibilitatea poetei Flavia Teoc se simte la tot pasul în această primă încer-care majoră de pro-ză. Dincolo de meditațiile despre sensul istoriei sau despre o eventuală morală a istoriei, permanentul balans între întâmplările din anul 1068 și stricta contemporaneitate (semnificative sunt eforturile autoarei
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
stricta contemporaneitate. Rememorându-și zilele copilăriei, naratoarea (autoarea) își retrăiește singurăta-tea, bucuria și spaima permanentei (re)descoperiri a lumii înconjurătoare. Rod al unei sensibilități cu totul speciale, însemnările trădează, la nivelul simțirii, dar și al realizării stilistice, consistentul trecut de poetă al Flaviei Teoc: "Era vârsta la care absența lui îmi era mai familiară decât zilele singuratice pe care le trăiam acolo. Dimineața deschideam ochii, vedeam desenul auriu pe fond roz în care era colorat peretele, auzeam sunetele casei și știam
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
previzibile și opace, pîndește inevitabil și ipostaza inversă, aceea a scriitorului care pictează, în care se înscrie și expoziția de pictură și grafică, prima de o asemenea anvergură deschisă în România, pe care Galeria Dialog i-a organizat-o celebrei poete Gabriela Melinescu. Cele cîteva zeci de lucrări, pe care artista le-a adus cu sine din Suedia, acoperă trei tehnici, foarte apropiate între ele, dar și foarte diferite în același timp, ceea ce arată din primul moment că avem de-a
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
a ființei în-seși. Congruența narativă și expresivă a fiecărei lucrări în parte, coerența de ansamblu a expoziției și bogăția informației plastice consacră, în Gabriela Melinescu, un pictor autentic și inconfundabil. Și dacă ar fi să facem, totuși, o trimitere la poeta Gabriela Melinescu, cea care o precede copios, cel puțin în conștiința publică, pe pictorița cu același nume, aceasta ar fi o afirmație cu aer de axiomă: artistul care s-a afirmat indiscutabil într-un limbaj anume este ferit aprioric de
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
din perspectiva hazardului monturii, textul rămâne pe deplin rațional și chiar purtător al unor puternice infuzii de sentimentalism pentru că fiecare element din compunerea complicatului colier este bine înfipt în solul unei cât se poate de verificabile realități. Persoanele din jurul romancierei/poetei își poartă numele reale, episoadele epice la care se face referință sunt cunoscute din mass-media, judecățile de valoare emise sunt în ton cu gândirea mereu surpinzătoare, nonconformistă a Norei Iuga, binecunoscută din toate aparițiile publice ale scriitoarei. La un asemenea
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
și inițiatice evidente încă din Cântarea Cântărilor, sugerează simultaneitatea vieții și a morții, a trăirii și a cunoașterii. Confesiunea se transformă totuși într-o fabulă agonală despre instinct și gând". "În Iubind în taină, I Violet (2001), carte prin care poeta își celebra cincantenarul, sângele (ca vehicul al pasiunii) e puntea între Paradis și Infern, un elixir sacru prin care îndrăgostiții se cuminecă vampiric cu foc". Dincolo de aceste notații temerare prin care eul hiperemic sparge platoșa pudorii, temperamentul torid se exprimă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
în noiembrie 1977 - legată de sejurul sicilian al lui Goethe: "In quest'ala del Palazzo Butera (prima d'esservi incorporata) fosse la casa di Francesco Benso che adidita a pubblico albergo accolse nella primavera del 1787 JOHANN WOLFGANG GOETHE, il poeta che nella Italienische Reise șcuvânt nedescifratț al mondo la Sicilia come la chiave per intendere l'Italia perché ne sopraviva il ricordo / Il Rotary Club di Palermo ovest questa lapide offre alla comunitá / Palermo novembre 1977". O formulă în placa
Căutându-l pe Bălcescu la Palermo by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7623_a_8948]
-
pleoapa nevederii (...) partitura e în cheia sol. cheia victoriei/ ai pierdut majorul/ chiar și gongul final/ o ghioagă în gong/ nu știi să scoți din sunet poemul." (Experiment cu marionetă). Printr-un glissando, o alunecare dintr-o tonalitate în alta, poeta își transferă, în bună tradiție metafizică, sentimentele într-un plan mai înalt. "M-am obișnuit să-mi torni poemele/ la cafeaua de dimineață/ sunt ca aburul bărbatului din mine/ căruia niciodată nu am să-i recunosc fața./ chiar dacă l-aș
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
fiind în sine cutremurătoare, nu mai are nevoie de retuș, încât poemele de acest tip sunt mai degrabă izbucniri în proză, mizând pe emoțiile provocate de moment. Suita de amenințări și catastrofe cere un limbaj aspru. Singura îmblânzire adusă de poetă e așezarea în formă dialogală. După ce am ajuns și eu la Ierusalim, după ce am văzut cum tresare timpul când atingi un zid, cum cenușa învie printr-un cuvânt, praful (analog minimei) dispărând în cerul albastru, mâna albită de lumina arhetipală
Cele opt note ale gamei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7647_a_8972]
-
o carte de plumb, o lume ce ne arată cum să ne oprim cu un efort de reptilă, seninul otrăvit al inocenților ce-și șterg orbește rănile de poala lui Dumnezeu conturează un întreg univers stigmatizat de rău. Astfel încît poeta cere iertare nu doar în numele său, încercînd a capta ecourile dezastrului ce o împresoară, uneori mascat de tăcere: Această liniște murmură / și se vor înmulți curînd ecourile / măcinînd. / Sfios iertare așteptînd, postind întru rănire pură cu numai apă și / prescură
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
mod expres, este să ieși din tine însuți, în măsura în care ești creatură" (Meister Eckart). Relevantă e împrejurarea că această lepădare de sine are loc chiar în perimetrul cel mai sensibil pentru un scriitor, în cel al textului pe care-l emite. Poeta dorește a șterge amprenta auctorială ce-l distinge, a-i da drumul în anonimat, după cum procedează arta orientală, după cum procedau adesea creatorii Evului Mediu: "Orice text continuă să-și consume combustia / în sine, fără autor, fără glorie, fără urmași, / fără
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
șarpe/ printre desinențele câmpului semantic, cine știe unde/ cât pielea lepădată mai strălucește-n asfalt/ pocnind ușor ca o filă de carte" (Conspect despre năluci). Ovidia Babu și salvarea prin religie Fervoarea religioasă a Ovidiei Babu este o treaptă recentă în evoluția poetei. De la volumul Un fel de patimi, apărut în 2007, la cel de față, Ovidia Babu a trecut un prag al suferinței care i-a limpezit profund scriitura. Lacrima deschide digul sentimentelor, ca un vitraliu prin care îngerii din biserică vin
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
Un fel de patimi, apărut în 2007, la cel de față, Ovidia Babu a trecut un prag al suferinței care i-a limpezit profund scriitura. Lacrima deschide digul sentimentelor, ca un vitraliu prin care îngerii din biserică vin în odaia poetei: "Lacrimile nu sunt toate la fel./ În apele lor, transparente sau groase,/ în alchimii diferite/ poate sta raiul ori iadul" (Alchimiile lacrimii). De la măștile lumii, purtate anterior, la chipul sfâșiat de suferință de acum, pentru care nu mai e loc
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
romanul său. Dar, din cauza prolixității textului, a prozaismului său iremediabil, ca și caracterului jucăuș-pueril al considerațiilor asupra vieții care pot fi întâlnite în aproape fiecare pagină, formula care i s-ar potrivi ar fi mai degrabă "De toate pentru nimeni". Poeta Gabriela Volumul de versuri Flacără violet-albastră (prefață de Mihaela Sandu, Pitești, Ed. Carminis) este semnat "Gabriela". Nu "Gabriela Ionescu" sau "Gabriela Popescu", ci "Gabriela". Numai vedetele muzicii rock mai au acest aplomb de a-și scrie pe afișe exclusiv prenumele
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
conștientă de inadecvarea ghidușiilor amoroase la vârsta pe care o declară: "Cupidon ce se amuză cu-orice suflet muritor/ ne-a atins - amor tomnatic - cu-al pasiunii cald fior/ Nu contează că reuma ne-afectează grav cocoașa..." (Joc ilar). Totuși, poeta nu se descurajează niciodată și, când nu flirtează, își povestește flirturile de altădată, inclusiv unul de la Techirghiol, unde se afla probabil la băi... "La căsuțe-am înnoptat/ Cu patos ne-am alintat." (În furtună). Felicitări! Era mai bine însă pentru
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
se descurajează niciodată și, când nu flirtează, își povestește flirturile de altădată, inclusiv unul de la Techirghiol, unde se afla probabil la băi... "La căsuțe-am înnoptat/ Cu patos ne-am alintat." (În furtună). Felicitări! Era mai bine însă pentru viitorul poetei dacă, înnoptând la căsuțe, citea o carte de poezie bună.
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
Mircea Horia Simionescu, Mircea Cărtărescu și Șerban Foarță sunt numai câteva exemple. Pe de altă parte, se observă azi o creștere sensibilă a matematicienilor care își încearcă puterile în literatură. Pentru a da un exemplu foarte recent, voi semnala că poeta Constanța Buzea, foarte exigentă în aprecierile sale, a făcut loc, în pagina sa de corespondență cu cititorii, din Romania literară, versurilor unui proaspăt doctor în matematică, Monica Patriche. Poate că a devenit actuală nevoia înființării unei "Asociații a matematicienilor scriitori
Plus sau minus poezie by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/7274_a_8599]
-
trâmbe retorice, pe confesiunea când vibrant-afectivă, când numai prinsă în alint. Dar aceasta presupune efortul de a distila emoția, căci poeziile "eseistice" nu fac altceva decât să atârne ca un lest enunțiativ într-un câmp ce se vrea al diafanității. Poeta presimte, visează mereu în stare de veghe, cu viziuni fremătătoare, transformă în cuvinte, cum însăși spune, un fulg de zăpadă, transcrie ceea ce trăiește, cu limpezime dusă, însă, până la sublimare. Trece ușor de la discursul patetic la intimismul candid, de la neliniște la
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
ca din strune din propriile funii, / Subțiri prinți de țipăt jertfiți ascuțit / Singurătăților lunii" (În somn). Aici inserțiile barbiene se lasă la vedere. Dar transcendența coboară declarativ. Nu mai e nici "țipătul", nici orația ritualică, ci doar metafizica în impas. Poeta a obosit să se mai nască "din idee" și își alege o frunză din care să se zămislească "locuită de un cântec" în libertatea jocului, în penumbră, unde vânătoarea diurnă de cuvinte fără suflet n-are nici un rost. "Lauda somnului
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
om de cultură al lumii, la sosire. Georgeta Adam inventariază stările lirice feminine, de la aer, la zbor. Nicolae Scurtu, la rubrica Restituiri, aduce completări biografiei lui MHS (și el distins colaborator al Litere-lor), analizînd un schimb epistolar al prozatorului cu poeta Victoria Ana Tăușan. La rîndu-i, Iordan Datcu descoperă un Radu Petrescu inedit, publicînd două cărți poștale trimise redactoarei de la Editura pentru Literatură, și apoi de la Editura Eminescu, Ioana Andreescu. Despre cărți, și despre prieteni. Școala de la Târgoviște revine, din fărîme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
lui discerno și înseamnă a distingeť. Ultima Medină poartă albul drumurilor mediteraneene, e un volum în care senzația de căutare, de rătăcire, de penitență se concentrază apoftegmatic: ŤArde moartea ca un tăciune./ La focul ei/ nu ne mai putem încălziť. Poeta e fascinată de temele fundamentale (viață, moarte, iubire, credință etc.) și le scrie cu majuscule. Drept urmare, prea multe vorbe mari, prea multe explicații inutile inundă volumul (Ťurma despicată a Timpului/ se umple de suferință, / de apă deznădăjduităť: nu e nevoie
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
suferință, / de apă deznădăjduităť: nu e nevoie de majusculă pentru ca timpul să aibă greutate, iar urma copitei sale umplută cu suferință sugerează oricum apa, lacrimile). Am găsit însă poeme de mare frumusețe, care mă fac să cred în viitorul acestei poete, dacă va renunța la emfaza Ťtemelor esențialeť și va insista pe trasarea unor portrete delicate, caligrafiate cu emoție, precum cel numit Din nebăgare de seamă: ŤAritina nu mai este/ a fumegat ușor, s-a rostogolit/ prin sufletul meu ca un
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
Luminița Voina-Răuț Wendy Guerra s-a născut la Havana (Cuba), în 1970. Poetă, cineastă și romancieră, a urmat workshop-ul de creative writing ținut de Gabriel García Márquez în Cuba. A susținut conferințe la universitățile din Mexic, Argentina și Statele Unite și în prezent colaborează la revistele „Encuentro”, „La Gaceta de Cuba”, „Nexos”, precum și la
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
Felicia Antip Cristina Garcia: poetă si prozatoare americană, fiica unui guatemalez si a unei cubaneze, refugiați din Cuba încă din 1960, anul preluării puterii de către Castro. Cristina avea doi ani. Ziaristă (The New York Times si Time), apoi scriitoare, acum si profesoară. The Lady Matador's Hotel (Hotelul
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]