1,495 matches
-
degrabă demagogic decât sincer. Dovezile fac trimitere la ecoul pe care acest discurs l-a avut cel puțin asupra unei categorii anume de votanți (Deegan-Krause, 2006: 185-190), iar eficiența sa reprezintă cel mai puternic argument în privința efectelor negative pe care populismul în sine îl are asupra instituțiilor (deși el trebuie să împartă responsabilitatea cu naționalismul cu care se întrepătrunde). Slăbiciunea oricărei legături cauzale autentice dintre anti- elitismul național al lui Mečiar și comportamentul său de uzurpare a instituțiilor este destul de evident
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sugerează că Mečiar a folosit mecanismele plebiscitare într-o manieră manipulatoare, accentuându-le importanța doar atunci când avea nevoie de ele pentru a-și atinge scopurile politice și respingându-le atunci când acestea îi limitau puterea. De fapt, combinația de naționalism și populism a lui Mečiar era o formă de împotrivire pe viață și pe moarte față de regulile politice de bază și o dorința de a folosi fiecare discurs politic care ar putea să ducă la o victorie. Discursul populist cu privire la problemele medierii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o dorința de a folosi fiecare discurs politic care ar putea să ducă la o victorie. Discursul populist cu privire la problemele medierii instituțiilor a făcut ca eforturile lui Mečiar de control politic să fie acceptabile în ochii publicului - la fel de mult pe cât populismul său, care accentuează faptul că opoziția este ajutată din afară de elitele internaționale, i-a permis să-și radicalizeze apelurile naționaliste -, dar nu și-a revelat și motivul adevărat. Împreună, naționalismul și populismul au susținut scopurile adevăratei aspirații a lui Mečiar
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fie acceptabile în ochii publicului - la fel de mult pe cât populismul său, care accentuează faptul că opoziția este ajutată din afară de elitele internaționale, i-a permis să-și radicalizeze apelurile naționaliste -, dar nu și-a revelat și motivul adevărat. Împreună, naționalismul și populismul au susținut scopurile adevăratei aspirații a lui Mečiar (poate ideologie, poate simplă mentalitate): un autoritarism moderat care respingea orice fel de exercitare a răspunderii liderului de partid, prin intermediul minorității sau a majorității. 9.3 Evaluarea impactului populismului după mečiarism Studiile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Împreună, naționalismul și populismul au susținut scopurile adevăratei aspirații a lui Mečiar (poate ideologie, poate simplă mentalitate): un autoritarism moderat care respingea orice fel de exercitare a răspunderii liderului de partid, prin intermediul minorității sau a majorității. 9.3 Evaluarea impactului populismului după mečiarism Studiile de caz sunt ocazii nu doar pentru a reflecta în profunzime asupra unor anumite circumstanțe, ci și pentru a reflecta asupra tipului de întrebări pe care ar trebui să le punem atunci când studiem alte cazuri. Lăsând comparațiile
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
alte cazuri. Lăsând comparațiile între diversele studii pe seama editorilor acestui volum, este totuși util să mergem mai departe de cazul lui Mečiar pentru a vedea dacă și alte guverne ale țării au cunoscut impactul indirect negativ și oarecum moderat al populismului asupra democrației. În această privință este mai ales utilă o comparație între guvernele conduse de Mečiar și cel condus de Robert Fico între 2006 și 2010. Comparația este una irezistibilă nu doar pentru că guvernul lui Fico i-a avut ca
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Mulți chiar l-au acuzat pe Fico că îi calcă pe urme lui Mečiar, că procedează exact ca acesta atunci când s-a afirmat (Bútora et al., 2009). La prima vedere, evidența ne spune că, cel puțin în privința folosirii termenului de populism în discursul lui Fico, analogia este foarte potrivită. Figura 9.2 ne arată că guvernul lui Fico se clasează nu cu mult mai jos decât guvernele lui Mečiar din perspectiva unei definiții largi a discursului populist (Deegan-Krause și Haughton 2009
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Mečiar). Asemenea lui Mečiar, Fico și-a îngustat în cele din urmă definiția "poporului" în conformitate cu anumite calități; deși, spre deosebire de Mečiar, Fico a pornit de la criterii socio-economice și doar mai târziu s-a îndreptat spre ideea etniei slovace. Totuși, în ciuda asemănărilor, populismul lui Fico nu a coincis cu o erodare semnificativă a democrației. Este adevărat că guvernul lui Fico a interferat cu independența justiției, impunând restricții asupra folosirii limbii maghiare și manifestând un nivel mare ridicat de corupție. Dar, spre deosebire de Mečiar, Fico
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pus în pericol în mod categoric instituțiile de bază ale democrației slovace. Rezultatele Polity și Freedom House nu sunt nici pe departe niște indicatori pertinenți, dar ne oferă un punct de pornire acceptabil pentru a măsura ceea ce știm deja. Spre deosebire de populismul începutului anilor 1990, care a apărut în același timp cu afirmarea mai multor indicatori non-democratici, niveluri asemănătoare de populism sub Fico nu au generat același declin al democrației (vezi Figura 9.3)3. Figura 9.3. Indicatorii democrației în Slovacia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nici pe departe niște indicatori pertinenți, dar ne oferă un punct de pornire acceptabil pentru a măsura ceea ce știm deja. Spre deosebire de populismul începutului anilor 1990, care a apărut în același timp cu afirmarea mai multor indicatori non-democratici, niveluri asemănătoare de populism sub Fico nu au generat același declin al democrației (vezi Figura 9.3)3. Figura 9.3. Indicatorii democrației în Slovacia, 1992-2008. Sursa: Freedom House (2009), Polity (2009). O privire mai largă asupra tuturor guvernelor Slovaciei în timpul independenței sale sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și competiție politică). Aranjamentul arată într-o manieră aproximativă că declinul scorului Slovaciei a avut loc în exclusivitate în timpul celor două guverne ale lui Mečiar, în timpul celorlalte guverne acest scor a crescut. Conform ipotezelor din capitolul introductiv, tabelul sugerează că populismul a amenințat democrația din Slovacia atunci când populiștii s-au aflat la guvernare și când democrația nu era încă consolidată. În cazul Slovaciei, declinul calității democrației s-a produs doar atunci când ambele condiții au fost prezente. Desigur, dat fiind numărul limitat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ales numărul mic de guverne cu scor în declin, se poate arăta că scăderile în cazul Slovaciei nu s-au datorat în general populiștilor aflați la guvernare în cadrul unei democrații neconsolidate, ci mai degrabă eforturilor lui Mečiar, care a combinat populismul cu naționalismul în scopuri autoritare, pe care alți populiști (printre care și Fico, probabil) nu le-au împărtășit. Ar putea fi de asemenea adevărat că și în situația în care populismul lui Fico era la fel de periculos pentru democrație ca cel
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ci mai degrabă eforturilor lui Mečiar, care a combinat populismul cu naționalismul în scopuri autoritare, pe care alți populiști (printre care și Fico, probabil) nu le-au împărtășit. Ar putea fi de asemenea adevărat că și în situația în care populismul lui Fico era la fel de periculos pentru democrație ca cel al lui Mečiar, între timp Slovacia se transformase într-o asemenea măsură încât democrația a devenit mult mai adaptabilă. Țara în care Fico a început să guverneze în 2006 era diferită
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
era diferită de cea pe care începuse s-o guverneze cu paisprezece ani în urmă Mečiar, mai ales datorită celor opt ani de guvernare a partidelor cu un grad foarte redus de atractivitate populistă. Tabelul 9.1. Relația dintre forța populismului și democrație în Slovacia cu schimbările procentuale medii ale rezultatelor referitoare la democrație în perioada de mandat guvernamental Populism democrație Guvern Opoziție Consolidată 2006-2010 (Fico): + 05 2010 - (Radičová): Nu există date 2002-2006 (Dzurinda II): + 03 Neconsolidată 1994-1998 (Mečiar III): - 03
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
celor opt ani de guvernare a partidelor cu un grad foarte redus de atractivitate populistă. Tabelul 9.1. Relația dintre forța populismului și democrație în Slovacia cu schimbările procentuale medii ale rezultatelor referitoare la democrație în perioada de mandat guvernamental Populism democrație Guvern Opoziție Consolidată 2006-2010 (Fico): + 05 2010 - (Radičová): Nu există date 2002-2006 (Dzurinda II): + 03 Neconsolidată 1994-1998 (Mečiar III): - 03 1993-1994 (Mečiar II): -14 1998-2002 (Dzurinda I): + 18 1994 (Moravčik): + 06 Sursa: Freedom House (2009), Polity (2009). Diferențele devin
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Mečiar III): - 03 1993-1994 (Mečiar II): -14 1998-2002 (Dzurinda I): + 18 1994 (Moravčik): + 06 Sursa: Freedom House (2009), Polity (2009). Diferențele devin mai clare când se identifică diversele zone de competiție democratică pe care le presupun formele de atractivitate a populismului. Se pot deosebi măcar cinci astfel de zone de competiție: - Relațiile majoritate-minoritate. Populiștii își concep atractivitatea prin intermediul ideii că puterea politică a căzut în mâinile unei minorități anume - deseori una de tip economic sau etnic -, în timp ce adversarii lor aduc în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
timp, a putut acționa conform cu ceea ce spunea, fără a risca prea mult să destabilizeze echilibrul de putere din cadrul sistemului politic. - Instituționalizarea sistemului de partide. Populiștii citează frecvent instituționalizarea unui sistem de partid ca o limitare a vocii poporului, în timp ce adversarii populismului se tem de instabilitatea generată de o schimbările prea mari. Partidul lui Mečiar s-a născut pe fondul unor reconfigurări uriașe ale partidelor după dispariția mișcării anticomuniste care a patronat viața politică prin intermediul VPN. Aceste valuri de noi partide au
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai capabil să facă față marilor transformări. - Circulația elitelor. Populiștii avertizează opinia publică cu privire la apariția unei elite care controlează puterea politică și se folosesc de acest control pentru a-și însuși resursele publice în folosul lor sau al susținătorilor. Adversarii populismului, în contrast cu cei de mai înainte, se tem că noile elite vor întrerupe funcționarea unui sistem eficient și ar putea ca, la rândul lor, să se folosească de nou-căpătatele funcții pentru a parveni. Ascensiunea lui Mečiar în 1994 în poziția de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
înlăturarea elitelor corupte conținea măcar promisiunea unei guvernări îmbunătățite. Faptul că guvernul lui Fico nu a rezolvat problema, în special în domeniul corupției încetățenite, are legătura mai mult cu opțiunile guvernării lui Fico, decât cu potențialul rol de remediu al populismului în direcția identificării și reducerii corupției. - Intensitatea competiției. Populiștii arată înspre problema apatiei și dezamăgirii alegătorilor, în vreme ce adversarii lor se tem de o competiție politică prea extinsă și prea pasională. Mečiar a aprins noi pasiuni care le întreceau pe cele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai instituționalizate, dar în aparență mai puțin receptive la vocea cetățenilor obișnuiți. Nici guvernul lui Fico nu a făcut uz de manifestările populiste fără a cauza probleme democrației din Slovacia, în câteva domenii balanța s-a schimbat până acolo încât populismul putea sluji de remediu, mai ales în zona corupției, a receptivității politicilor publice și a mobilizării populare. Aceste cinci aspecte sugerează faptul că, în general, capacitatea populismului de a amenința sau remedia dezvoltarea democratică depinde foarte mult de contextul în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrației din Slovacia, în câteva domenii balanța s-a schimbat până acolo încât populismul putea sluji de remediu, mai ales în zona corupției, a receptivității politicilor publice și a mobilizării populare. Aceste cinci aspecte sugerează faptul că, în general, capacitatea populismului de a amenința sau remedia dezvoltarea democratică depinde foarte mult de contextul în care se derulează respectivele acțiuni. Mergând pe acest raționament, populismul nu are un impact moștenit, pozitiv sau negativ, asupra democrației, cu excepția cazului în care deplasează sistemul politic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a receptivității politicilor publice și a mobilizării populare. Aceste cinci aspecte sugerează faptul că, în general, capacitatea populismului de a amenința sau remedia dezvoltarea democratică depinde foarte mult de contextul în care se derulează respectivele acțiuni. Mergând pe acest raționament, populismul nu are un impact moștenit, pozitiv sau negativ, asupra democrației, cu excepția cazului în care deplasează sistemul politic înspre o extremă. Manifestarea populismului sprijină sau stânjenește democrația, de obicei, în funcție de cât de bine funcționează deja democrația. Chestiunea "relațiilor majoritate-minoritate" constituie un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
remedia dezvoltarea democratică depinde foarte mult de contextul în care se derulează respectivele acțiuni. Mergând pe acest raționament, populismul nu are un impact moștenit, pozitiv sau negativ, asupra democrației, cu excepția cazului în care deplasează sistemul politic înspre o extremă. Manifestarea populismului sprijină sau stânjenește democrația, de obicei, în funcție de cât de bine funcționează deja democrația. Chestiunea "relațiilor majoritate-minoritate" constituie un exemplu util în acest sens. După cum subiliniază Mudde și Rovira Kaltwasser, ambivalența relației este direct legată de contradicțiile interne ale democrației, adică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
constituie un exemplu util în acest sens. După cum subiliniază Mudde și Rovira Kaltwasser, ambivalența relației este direct legată de contradicțiile interne ale democrației, adică de conflictul dintre promisiunea democratică a regulii majorității și realitatea protecției constituționale a drepturilor minorităților. De vreme ce populismul este clar de partea regulii majorității, apariția unei reguli populiste într-un sistem politic deja bazat pe majoritate ar putea amenința democrația însăși. Dar, după cum arată Figura 9.4, eforturile populiste bazate pe regula majorității într-un mediu politic, la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
9.4, eforturile populiste bazate pe regula majorității într-un mediu politic, la celălalt capăt al spectrului ajută, de fapt, la redresarea balanței și la protecția democrației. Iar regula majorității nici nu este sigurul aspect al democrației în dreptul căruia impactul populismului depinde de context. Democrația depinde de soldurile mai multor bunuri politice aflate în competiție, de multe "variabile exacte" care provoacă probleme dacă valorile acestora sunt prea ridicate sau prea scăzute, aproape toate modurile de manifestare ale populismului afectează pe ce
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]