1,303 matches
-
În seară, cu un mers ușor săltat, dar destul de sigur, trecându și mâna prin părul bogat și scuturându-și capul Într-o parte și În cealaltă. Probabil că ochii neiertători ai vecinilor mei (madam Gușă, de la 3, ori Țiți Mițura, poreclită „Țurca”, ce Împroașcă vorbe veninoase ca o vuvuzelă bezmetică, ori „Scoancsa”, de la 2 - prima la cancaniadă) și cuvintele lor intrigante mă vor desființa completamente. Probabil că reputația mea de om liniștit se va duce de râpă. Începând de acum. Sau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
al lui Filip, o solniță din vremea lu’ mamaie, care, când a Început să sune, s-a auzit până departe, la cei care ne căutau. După aceea, i-am vorbit despre Duța cea din copilărie, fata vecinilor pe care am poreclit-o „fetița cu chibriturile” pentru că odată, din greșeală, a aprins rochița păpușii ei preferate, care a ars toată, și Duța a plâns ore În șir cu mari sughițuri până s-a Învinețit, spre disperarea lui tanti Valeria, și a murit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu Maria Eliza cea cu mutriță spălăcită (blondă-blondă, cu un păr de zână, lung și auriu, pe care și-l Împletea În două cozi grozave, ce le purta Întinse În lateral ca niște aripi de libelulă - de-aia o și poreclisem Libelula - fapt care-i creiona o alură absolut fantastică) și cu un băiat grăsun, jerpelit Îmbrăcat, vulgar, grețos și cu burta veșnic Înfometată. Lui Îi spuneam Goanță. Ieșeam alături de ei În fiecare zi, plimbând cele trei vițelușe și o capră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tachinat serios pe această temă și văzând că nu se supără, decât În interiorul său destul de tulburat, băieții, dar și câteva fete au abordat și alte teme, relația dintre Victor și Maricuța, cea dintre Va și Marinița (pe care ei o porecleau „Epuroaica” și Va s-a uitat la „sora sa” să vadă asemănările fizice dintre aceasta și un iepure!), despre sărăcie materială și altele. Pe parcurs, relațiile s-au mai schimbat În bine și Valerică a fost acceptat ca membru al
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care cartografiază cu atâta limpezime Întortocheatele drumuri ale Începuturilor vremii moderne la noi este G. Călinescu. Dacă la Început occidentalizații români (care Își spun „tineri”) sunt numiți În derâdere când „nemți”, când „franțuzi”, când „capete stropșite”, spre 1848 ei sunt porecliți „bonjuriști”. Antibonjurismul Încrâncenat naște „tombaterele”, apărătorii vechiului regim, Încremeniții În trecut. Deși descins dintr-o familie boierească, M. Kogălniceanu e, ca și Rosetti, democrat prin structură, dar deopotrivă Înzestrat „cu instinct conservator”. Și mai ales cu spirit critic, apreciază elogios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Brummell Începe să Îl disprețuiască pe viitorul rege George al IV-lea și din cauza pântecelui său tot mai rotund, a obrajilor buhăiți. Are curajul să Îl persifleze În fața asistenței, comparându-l cu portarul de la Carlton House, de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, sau rostind În plin Hyde Park: „Cine-i bărbatul ăla gras?”. Bărbatul care tocmai trece, adevărat, destul de dolofan, nu e altul decât Alteța Sa. De la suita aceasta de zeflemele scăpate de sub control i se vor trage, În fapt, lui Brummell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
acel orgoliu de tigru pe care Îl dă succesul, luase de câteva ori peste picior strădaniile de cochetă neputincioasă În fața dezastrelor timpului, care Îl compromiteau pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, Brummell trecuse porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi de joc ajunseseră până În străfundul acestor suflete vanitoase, iar doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul moștenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
totuși de faptul că Leon Africanul, Leon călătorul, eram tot eu. W. B. YEATS Poet irlandez (18651939) Eu, Hassan, fiul lui Mohamed măsurătorul, eu, Giovanni Leone de Medici, circumcis de mâna unui bărbier și botezat de mâna unui papă, sunt poreclit azi Africanul, dar eu nu mă trag nici din Africa, nici din Europa și nici din Arabia. Mi se mai spune și Granadinul 1, Fasiotul 2, Zayyati 3, numai că eu nu vin din nici o țară, din nici o cetate, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a asigura corectitudinea practicilor comerciale; asta le-a adus membrilor familiei mele porecla de al-Wazzan, Măsurătorul, pe care o port și eu; în Maghreb, nimeni nu știe că mă numesc astăzi Leon sau Giovanni-Leone de Medici, nimeni nu m-a poreclit vreodată Africanul; acolo, eu eram Hassan, fiul lui Mohamed al-Wazzan, iar în actele oficiale mai era adăugat „al-Zayyati“, după numele tribului de baștină, „al-Gharnati“, Granadinul, iar când plecam departe de Fès, mă chemau și cu numele de „al-Fassi“, referire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Majoritatea erau granadini, dar mai erau și doi dintre prietenii mei. Unul era, bineînțeles, Harun, care avea să facă în curând din problema mea propria lui problemă, aproape dându-mă la o parte. Celălalt se numea Ahmed. La colegiu era poreclit Șchiopul. Evocându-i amintirea, nu-mi pot împiedica pana să-și oprească sinuosul drum pe hârtie, făcându-mă să rămân preț de o clipă dus pe gânduri și nedumerit. Până la Tunis, până la Cairo, la Mecca, la Neapole chiar, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
amândoi. Astăzi nu este un necunoscut În cercul lui, ceea ce - recunosc sincer - nu Înseamnă mai nimic, dar e drept că și eu mă străduiesc să-i ascund identitatea; mă voi referi la el cu numele de „Nesbit“, după cum l-am poreclit (sau afirm acum că l-am poreclit), nu numai din cauza pretinsei lui asemănări cu primele portrete ale lui Maxim Gorki, o mediocritate regională a acelei epoci, din ale cărui prime povestiri, una, și anume Tovarășul meu de călătorie (o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cercul lui, ceea ce - recunosc sincer - nu Înseamnă mai nimic, dar e drept că și eu mă străduiesc să-i ascund identitatea; mă voi referi la el cu numele de „Nesbit“, după cum l-am poreclit (sau afirm acum că l-am poreclit), nu numai din cauza pretinsei lui asemănări cu primele portrete ale lui Maxim Gorki, o mediocritate regională a acelei epoci, din ale cărui prime povestiri, una, și anume Tovarășul meu de călătorie (o altă notă oportună) a fost tradusă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
învățătoarei. Îi plăcea mult coliva. Mă trimitea (lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui gând frumos, recunoscător (i-am răspuns, cândva, la o scrisoare, prin care-i confirmam că suntem vecini cu satele), îmi aduce o copie pe hârtie pergamentoasă a Declarației de Independență. Și cu traducerea românească („Eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stângaci și nesigur, mereu atent să nu comită vreo inconveniență. Timiditatea bolnăvicioasă îi cenzura reacțiile determinîndu-i pe cei din jur să-l creadă rigid și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul meu? Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate, murdare de noroi și își trase brusc picioarele sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așa ceva, trebuie ca În același timp să ofere umbră printr-un tavan parțial, acoperit impecabil cu stuf, și să fie deschis către briza oceanului, chiar dacă asta Înseamnă distrugerea la cote alarmante, din cauza sării marine, a antichităților maure. Casa Papa, cum poreclise Lauren casa tatălui ei, este un castel mexican spoit cu var, decolorat de soare, cu o piscină albastră care-l Înconjoară ca un șanț de apărare. Când am ajuns, Lauren m-a condus prin casă până la salonul cu pereți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe căldura asta. Și asta după ce toată familia ei a murit de cancer de piele! Și-a scos cu laserul toți pistruii. Tinsley este și ea În luna de miere după divorț, ceea ce e un lucru bun pentru mine. Am poreclit-o Miss Mini-Mariaj. A fost căsătorită cu Jamie mai puțin de trei zile, ceea ce e totuși o performanță, nu? În fine, mai vrei să-ți povestesc despre ziua divorțului? Bineînțeles, i-am răspuns eu, căci cine ar fi putut rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Grand Street. Locul ăla era atât de celebru pentru lucrările artistice pop-art pe care le adăpostea, că nimeni nu a putut refuza o astfel de invitație, nici măcar Sophia. Pretextul a fost un cocktail În cinstea lui Prince Angus, cum era poreclit tipul, de fapt un artist avangardist specializat În instalații, din Glasgow. Expoziția lui urma să se deschidă În seara următoare la galeria de artă „Gagosian“. Nimeni nu știa numele real al lui Prince Angus, dar, În New York, nimănui nu Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sexuală o luase razna. Era hotărâtă să ducă la bun sfârșit o Provocare la Cuplare chiar mai dificilă decât a lui Lauren. Veștile despre Lauren nu erau la fel de Îmbucurătoare. Dispăruse de pe fața pământului. Știrea fu dată În ziare, iar Lauren poreclită de presă cu un nume nou: „Divorțata proaspăt dispărută“. Părea să devină peste noapte la fel de faimoasă ca Prințesa Diana, cu dispariția descrisă ca o tragedie plină de splendoare disperată. Chiar și Dominick Dunne plecase pe urmele acestei povești pentru editorialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe cale să o depăn. Nu sunt eu personajul principal al acestei povești. Onoarea de a purta titlul de Erou principal în cartea de față îi aparține nepotului meu, Tom Wood, unicul fiu al surorii mele, June, decedată. Gâza-de-iunie, cum am poreclit-o, s-a născut când eu aveam trei ani, iar sosirea ei pe lume a fost cea care a precipitat mutarea părinților mei dintr-un apartament aglomerat din Brooklyn într-o casă din Garden City. Am fost întotdeauna prieteni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai mult ca sigură, existența vieții și în alte sisteme solare învecinate sau chiar galaxii. Există păreri preconcepute despre cei ce citesc mult. Aceștia ne apar ca niște ființe cu obrajii scofâlciți, glas pițigăiat, puțin aduși din spate și sunt porecliți, pe nedrept, "șoareci de bibliotecă". Concepție total falsă și lipsită de orice temei. Acest, așa-zis, rozător de cărți era un tip curajos, puternic, cu o forță musculară pe măsură. O lovitură a sorții a nimerit exact acolo, unde nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cost, chiar în bucătăria pensiunii în care erau și două mese cu câte patru scaune fiecare. Deși în bucătăria lui Nea Laie se gătea excelent, Bidaru era nevoit, de cele mai multe ori, să ia prânzul la restaurantul cu autoservire de pe Lipscani poreclit de studenți "La Mila Domnului", la cantina subterană "Victoria" din pasajul cu același nume sau la colț de stradă, în funcție de programul de la Universitate sau de la biblioteca la care își pregătea seminariile. Patronul, adică Nea Laie, ducea o viață liberă, de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Eram obișnuiți să acordăm titlul acesta, de domnișoară, profesoarelor foarte tinere, acelora la care, nu știu de ce, ne fugeau mereu ochii până pe sub fusta lor. Profesoarelor mai în vârstă le ziceam, normal, doamne, atunci când nu eram supărați, pentru că altfel le porecleam, ca și directorul, de nu se vedeau, cu tovarășe. Trecută binișor prin viață, domnișoara de chimie avea părul alb, ca marchizii, mergea bățoasă și se făcea foc dacă-i ziceai doamnă. Nea Toni, administratorul, m-a rugat, cunoscându-mi aplecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la coadă, băi, boule? Bou ești tu, cu tot neamul tău! Radu, o așchie de om, sare cu pușca la bătaie și în vînzoleala creată se lovește la arcadă, din care a început să curgă sînge. Mister Polis, cum îl porecleam pe un căpitan, care era și politrucul Unității Militare complexat de lipsa unor studii mai acătării, se repede la Săvescu și ordonă o anchetă. Să fie exclus din UTC! Mare foială în Unitate. Comandanții de plutoane sînt surprinși de atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o imagineze Într-un rol amenințător În fruntea acestui grup, a cărui menire n-o Înțelegea. Răspunsul lui era pe cît de sincer, pe atît de nimerit, căci stîrni entuziasmul doamnei Bellairs, un entuziasm cald ca o Îmbrățișare. — Vă voi porecli „filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cald ca o Îmbrățișare. — Vă voi porecli „filozoful nostru“, zise ea. Avem deja un poet, un critic, un... — Dar domnul Cost ce este? o Întrerupse Rowe. — Un om de afaceri. Un mare om de afaceri. Lucrează În City. L-am poreclit „omul nostru misterios“. CÎteodată simt că emană o influență ostilă. — Și domnișoara Pantil? — Are un talent extraordinar de a picta lumea lăuntrică, pe care o redă În cercuri dispuse ritmic și invers colorate, sau uneori În forme dreptunghiulare... Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]