45,800 matches
-
cu piele diafană ca piersica s-ar fi întors, așa cum era, strălucitoare sub soarele de napalm sau tenebroasă ca Styxul atunci când își lua înecatul dorit, după ce gura ei vâscoasă striga: OOOM, OOOM!, jertfa fiind ceva firesc, unanim acceptată de oamenii portului, fără crâcnire. Se schimbau santinelele. Se auzea gălăgie în baraca soldaților, limba lor seamănă cu răpăitul A.K.M.-urilor zicea Mutu, în timp ce își ascundea sub șapcă nimbul de culoarea Lunii, dar Niftode îl contrazicea, pe când își hârjâia spinarea de stâlpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ți-am spus de cei legați cu funia de picior, la capătul căreia se afla mâna vânjoasă a destinului. Erau cei ce nu trebuiau să plece mai departe de casă. Evident, bieții de ei nici nu știau unde se află portul sau gara. Și i-a ținut zdravăn destinul, slăbind încet strânsoarea, până în clipa în care lama uriașului buldozer, după ce a ras tot, lăsând orașul cu o arhitectură pitică, parcă neterminată, a dispărut. Numai unul singur a reușit să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
i-a îndesat toți peștii pedepsiți. Mâncați-i cu bine pentru că au făcut rău! le spuse. Și frații lipoveni au mulțumit cu câte un sărut și cu plasa plină băteau apa cu picioarele precum fetusul în pântecul mamei. În rada portului, macaralele-portal încărcau cu pietriș șlepurile așezate la coadă. Am început să scriu cele văzute și... Aici filmul se întrerupse. Ecranul deveni alb. Abia bănuit chipul-crochiu a lui Gustav. Foarte palid. Pe frunte verdictul cu litere groase. Imaginea-schiță deveni fotografie, respectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-și dea seama că cineva i a umblat printre lucruri, că i-a împrumutat uniforma și i-a ștepelit efectele militare. Ai înnebunit, începuse Delfina să zbiere cînd îi spusese cum avea de gînd să acționeze. O să te bage la port ilegal de uniformă, încercase să-l sperie, pentru una ca asta poți lua ani buni de închisoare, adăugase, dar el se prefăcuse că n o aude, pentru ce am eu de gînd să fac, gradele mele sînt bune de nimic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de destinul omului. Ne simțim cu adevărat plini de viață atunci cînd prospectăm noi teritorii și cînd ne asumăm angajamente pe care apoi le ducem la bun sfîrșit. O navă este indubitabil mai în siguranță atunci cînd se află în port, dar ea nu a fost construită pentru a rugini prin rade. Avem nevoie de sentimentul de securitate personală, dar avem nevoie și de schimbare și aventură. Evoluăm numai dacă încercăm lucruri noi și răspundem unor provocări din ce în ce mai mari. Oamenii cu
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
anul ăsta am luat premiul Întâi... Premiantule, tu știi poezia cu Mircea și Baiazid, spune dacă știi, măcar cât știi tu? „La un semn deschisă-i calea și se-apropie de cort/ Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port ...”, și tot așa până la finalul fragmentului din Citirea de clasa a treia: „De din vale de Rovine...”. Vrei să-ți spun poezii de Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, George Coșbuc, Dimitrie Bolintineanu sau vrei una mai veselă ... „În țara lui Mură
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sluțire a limbii", În mintea localnicilor, acel sever și atent auditoriu, de cele mai multe ori extrem de conservator, și dintr-o anume ignoranță nevinovată, care pe loc sunt dispuși a spune: „vorbește cum ți-e vorba și poartă-te cum ți-e portul”, este iute taxat de ceilalți și considerat un fel de Coana Chirița locală spre hazul general Încât cel În cauză se debarasează de acele ifose de „om cult” și reintră În propria sa piele, Într-o normalitate firească. Bun și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
națiile. Creștini, păgîni, musulmani, budiști și de toate religiile din lume. Ne temem unii de alții. Și eu l-am făcut pe un angolez. L-ai omorît? întreb îngrozit. Nu chiar. Adică nu știu. Nava aștepta să fie primită în port și era o vîntoasă cu valuri cît casa. Și l-ai aruncat peste bord? La a treia lovitură de cuțit..., dar cred că a înotat pînă la mal. Abia atunci văd o față contorsionată și o privire de gheață care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu intenția de a privi cerul din cretă; umerii, amăgindu-se a zbor, exersează o cruce sub formă de aeroplan; genunchii însemnează păcatul; mai sus de brâu doar la mila lui Dumnezeu. Genia, în mănăstire mă simt ca într-un port cu nave eșuate: putrezesc pânzele, se desfac nodurile, pocnesc punțile și nici o lacrimă de catarg frânt. În lume, furtună până și în ceașca de ceai, munți de sare sub ochii păcătoșilor; durerea sapă galerii în icoană. Nici dincolo, nici dincoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acum am vînat sturzi cu mîna mea; mă sculam înainte de a se face ziuă, pregăteam bețișoarele unse cu clei pentru prins păsările și porneam cu o legătură de colivii în spinare de păream aidoma cu Geta cînd se înapoia din port cu cărțile lui Amfitrion; prindeam cel puțin doi sturzi și cel mult șase. Toată luna septembrie, asta am făcut. Pe urmă, joaca aceasta, așa cum era ea, aleasă parcă din amărăciune și neobișnuită pentru mine, a încetat, spre părerea mea de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
stăpînește. Cred că un monarh care ar stăpîni întinsele deșerturi din Libia și Barca n-ar fi prea redutabil, iar un milion de lei și de crocodili nu fac cît un milion de supuși din orașe bogate, nu fac cît porturile navigabile pline de corăbii, cît meșteșugarii, trupele și tot ceea ce produce o țară populată. Toată lumea este de acord că forța unui stat nu stă în întinderea lui, ci în numărul locuitorilor. Comparați Olanda cu Rusia. Prima, formată doar din insule
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
in trînd cu tot avîntul În zid. CÎștigasem, dar ce folos!... Cabi netul medical, după ce m-a pansat, m-a dat În grija unui băiat mai mare, care să mă ducă la spital. Deschiderile rănii au fost prinse În copci, port și astăzi semnul În mijlocul frunții. — Ruba a vrut să dărîme clădirea școlii cu capul, dar capul lui s-a dovedit mai slab! se rîdea pe seama mea la acel Început de trimestru. Numai că din privirea mea, cea venită de departe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tine. Pomean a zîmbit la vorbele nevestei, a găsit oameni tulburați de nenorocirea lui gata să-l Împrumute cu bani de drum, s-a adunat laolaltă cu alții mînați de necaz ori chiar de visuri și a luat drumul spre porturile de la Adriatica. Floare s-a Întors În casa părintească din Giungi și s-a pus pe așteptat. Părinții și surorile ei mergeau zilnic la cîmp, la moară, la pădure, iar ea vedea de casă și de gospodărie. Greu de Închipuit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Gheorghe peste apa cea mare. Sfînta Fecioară să se Îndure de noi toți.“ Au luat trenuțul Suzi, apoi trenul cel mare, au mers pe jos, cu căruța, din nou cu trenul și călare pe catîri peste munții Dalmației, pînă În portul Fiume. Azurul Adriaticii era totuna cu cerul, iar Floare, cînd a aflat că de cealaltă parte a mării se găsește Roma cu Sfîntul Părinte Papa, s-a temut că a ajuns de acum chiar În Rai și că de America
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
infinitului. Indicarea capătului drumului, America, nu aduce aici nici o limitare, căci nu asupra acestui terminus se focalizează admirația, ci asupra instanței separatoare, a cauzei izvorîrii continue a depărtării: „Atîta apă este, că-i numa’ apă!“ De pe Coasta Dalmată pînă În portul New York, memoria mea e purtată de o succesiune de imagini, nu de șiruri de evenimente: un vapor mare și galben Încărcat cu mulțime de oameni la Fiume, păsări albe Însoțindu-l de dimineața pînă la asfințit, dar rărindu-se de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bună de dus oa menii la tîrg și la Bixad, de SÎntămăria Mare. Nu călcase pînă atunci Într-un oraș și nu zărise un munte. A ajuns să treacă Alpii Dinarici, să tremure de mirare În fața mărimii vapoarelor și a porturilor, a mulțimii oamenilor. Trebuie că a dat din perplexitate În perplexitate, cea mai arzătoare fiind aceea care a făcut-o să redea, cu ochii măriți ca la hierofanie, imaginea infinității vizibile: „Atîta apă este, că-i numa’ apă.“ Despre America
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe celălalt țărm al oceanului, cu alte cuvinte, la doi pași, ce mai, ci ivită din fundul Ungariei, de dincolo de Viena, adică de la capă tul pămîntului. A istorisit pe larg cum o găsise el la servi ciile de imigrare din port și cum făcuse ea dop la sticla cu apă de băut din plicul cu adresa bărbatului ei. L-a lăudat pe un domn, de asemenea irlandez, de la Chicago la care lucrea ză bărbatul femeii, a cerut confirmarea celor spuse de către
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a Împărăției se Îmbarcau pe cheltuiala lor pe niște vase de lemn rudimentare - făurite parcă-n răspărul navigației, aproape cubice -, botezate de cei ce le vedeau legă nîndu se și plutind În jos pe Dunăre „lădoaiele din Ulm“, după numele portului de Îmbarcare. Purtau asupra lor o Biblie masivă, legată În scoarțe de lemn, cu o cruce de fier pe coperta din față și cu interiorul ambelor scoarțe potrivit de neted, ca stăpînul familiei să poată Încrusta În scris cele mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Au schimbat și corabia, Îngrămădindu-i pe una mai mică. Unor prizonieri li s-a făcut vînt pe apă mai spre nord, iar alții s-au văzut descătușați. Între ei și Gheorghe pe care l-au dat jos În micul port Surgut și așa, dezlegat, l-au predat unei obști sătești din apropiere, prețăluindu-l ca fiind numai bun de argat pe la curțile gospodarilor. Cu țăranii siberieni s-a Înțeles de minune. — N-ai unde să fugi, Îi spuneau ei. Dacă o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nu ningea, dar din ceață picurau stropi înghețați, cenușii și sărați aproape că le simțeai gustul. Vuietul mării părea și el vătuit în fuioarele lungi de ceață. Abia dacă se auzea, când și când, sirena de ceață de la intrarea în port. În rest, liniște. Casa era departe de port. Poate de asta întârzia. Promisese că vine de Crăciun. Nu împodobise bradul era bradul pe care-l sădiseră împreună, când se născuse copilul. Și în fiecare an îl împodobeau împreună, de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cenușii și sărați aproape că le simțeai gustul. Vuietul mării părea și el vătuit în fuioarele lungi de ceață. Abia dacă se auzea, când și când, sirena de ceață de la intrarea în port. În rest, liniște. Casa era departe de port. Poate de asta întârzia. Promisese că vine de Crăciun. Nu împodobise bradul era bradul pe care-l sădiseră împreună, când se născuse copilul. Și în fiecare an îl împodobeau împreună, de Crăciun. Acum erau amândoi plecați. Dimineața se uitase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Nu se mai pomenise așa grozăvie până acum. Toyotomi Hideyoshi și edictul lui. "Japonia țara spiritelor kami", spusese. Optzeci și opt de milioane de spirite kami8, bune și rele, ucigașe sau nu, dar ele locuiesc aici. Nagasaki nu aparține creștinilor, portul Nagasaki nu e al iezuiților, un daimyo creștin nu poate fi în funcție și autoritate n-are cum avea. Dar tot îi era frică de daimyo creștin. Era vorba de Omura Sumitada și de cei 60 000 de japonezi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
luminoasă și... la fel de tăcută. Între ele două, vii erau doar lacrimile și tăcerea fără sfârșit. Și lumina. Dar cum să vezi lumina în atâta mâhnire ? Era străină. N-o mai văzuserăm până atunci. Nimeni n-o zărise venind. Și nici portul nu-i era de pe la noi. Cine știe ce dureri or fi adus-o... Când a intrat, a văzut trupul întins la pământ, s-a uitat cu atâta uimire și disperare, de parcă toată viața ei s-ar fi prăbușit acolo, la pământ, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
treptele bisericii și urmărea sau ți se părea că urmărește cu privirea pe cei care intră și ies din biserică. Era orb. Vestea se dusese repede în sat. La noi nu erau orbi, înseamnă că nu era de pe la noi. Nici portul nu-i era ca al nostru. E drept, eram printre puținele sate unde costumul național încă se mai purta mai ales la sărbători și era o mândrie pentru fiecare să avem costumul curat, alb ca zăpada țesut și cusut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu râd. Știți, lady, a continuat Antu, l-am scos în fiecare zi la plimbare pe El-Zorab. După cum m-a povățuit și spaniolul, l-am lăsat să zburde și liber. În două rânduri a luat-o la fugă spre micul port, unde vă conduce ori de câte ori plecați. Când ajungeam acolo, îl găseam lângă țărm, scrutând orizonturile mării. Nu mă aștepta pe mine, lady... N-am mai vorbit mult timp în ziua aceea cu nimeni. Nici cu El-Zorab. La plecare, Antu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]