KorAP: Find »[drukola/base=porto & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...53 >

1,306 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910

și partizanii săi. Nimeni nu se mișcă. În toată țară domnește liniștea iar Don Miguel își poate organiza în libertate armata sa regulată, de 60.000 de oameni. Mai mult ca oricând, Portugalia e alături de el. Rebelii se fortifică în Porto și așteaptă. Sunt alimentați pe mare, de escadra engleză. Lunile se scurg monotone, fără nici o luptă hotărâtoare. Generalii lui Don Pedro nu se înțeleg între ei și, mai ales, nu se înțeleg cu ofițerii englezi. Dar generalii lui Don Miguel

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
ofițerii englezi. Dar generalii lui Don Miguel sunt și mai incapabili. Nu folosesc superioritatea lor numerică strivitoare, nu profită de solidaritatea întregii țări, sunt apatici, confuzi, invidioși unul pe altul. Exasperat de inactivitate, comandantul escadrei rebele, Englezul Napier, pleacă din Porto, în ziua de 2 iulie 1833 - un an de la începerea războiului civil - și întîlnește escadra lui Don Miguel la capul S. Vicente. Două ceasuri îi sunt de-ajuns ca s-o atace, s-o scufunde în parte și să captureze

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
ajuns ca s-o atace, s-o scufunde în parte și să captureze restul, pentru că Napier era englez, dinamic și însuflețit de un mare spirit de aventură. Cu câteva zile înaintea bătăliei navale, o parte din forțele rebele asediate în Porto plecaseră în sudul țării și ocupaseră Algarve. Începuse seria de lovituri curajoase, în puncte mult depărtate între ele, ceea ce dezorganiza apărarea armatei guvernamentale - destul de deprimată de reaua conducere a războiului, de asediul ineficient de la Porto și de neînțelegerea dintre generali

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
din forțele rebele asediate în Porto plecaseră în sudul țării și ocupaseră Algarve. Începuse seria de lovituri curajoase, în puncte mult depărtate între ele, ceea ce dezorganiza apărarea armatei guvernamentale - destul de deprimată de reaua conducere a războiului, de asediul ineficient de la Porto și de neînțelegerea dintre generali. La 24 iulie, armata lui Terceira intră în Lisabona, evacuată de armatele lui Don Miguel. Trupele guvernamentale se retrag neîncetat, deși au efective superioare armatei lui Don Miguel*. Iar atunci când atacă, o fac fără pricepere

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
sociologică și autorul achitat. Antonio José de Almeida și Afonso Costa sunt nume care trebuiesc reținute; revoluția și republica li se datoresc, în bună parte, lor. Republicanii au încercat să-și pună programul în aplicare chiar în timpul crizei ultimatumului. La Porto, centrul insurecției permanente, un grup revoluționar declară instaurarea republicii. Aventura durează numai câteva ceasuri, înfrîntă de armată. O parte din conspiratorii din Nord trec granița. Lovitura fusese atât de prost înscenată, încît majoritatea republicanilor se desolidarizează de insurecție. Joîo Chagas

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
durează numai câteva ceasuri, înfrîntă de armată. O parte din conspiratorii din Nord trec granița. Lovitura fusese atât de prost înscenată, încît majoritatea republicanilor se desolidarizează de insurecție. Joîo Chagas continuă însă să-și intituleze ziarul pe care-1 conducea la Porto: Republica Portugheză. Și deși Don Carlos izbutește să depășească momentul critic, se poate spune că ultimatumul a fost lovitura decisivă dată monarhiei. Căci anul 1890 înseamnă trezirea conștiinței și a orgoliului național portughez; iar aceste forțe cresc și se organizează

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
1868, în timpul revoluției spaniole, - părea obosit, dezorientat; îi lipseau șefi politici tineri, care să ducă mai departe acțiunea generației de la 1870. Ceea ce îl susținea și îi prilejuia momente de vertiginoasă ascensiune, erau pretextele interne; afacerea tutunului, ciuma bubonică, vinurile din Porto, sanatoriile etc., sunt tot atâtea teme de agitație, în Parlament, în redacții și pe stradă, împotriva monarhiei și regimului. Strada a fost cucerită de abia la urmă. Revoluția, începută și proclamată de cărturari și intelectuali, avea nevoie de un tribun

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
fost ministru monarhist - se înscriu la republicani. Alegerile din 28 august 1910 dau 24 de deputați republicani. Regimul își trăia ultimele clipe și oamenii din Guvern încercau de pe acum să-și asigure simpatia urmașilor - a republicanilor. Zadarnic se organizează în Porto o Legiune Albastră, pentru apărarea monarhiei. Zadarnic se zbate Nordul, neodihnitul centru al insurecției portugheze, manifestîndu-și cu orice prilej devotamentul față de tânărul Suveran. Partidele monarhice se macină între ele, și rotativa funcționează într-o indiferență totală. Republicanii se pregătesc pentru

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Și se ține de cuvânt. Dintre toți miniștrii Guvernului provizoriu, Afonso Costa este singurul care realizează o operă revoluționară. Introduce divorțul, stabilește ofițerul stării civile, separă Biserica de Stat, legitimează dreptul la grevă, dă câteva lovituri grele proprietății. Episcopul de Porto îi rezistă și Costa îl cheamă în cabinetul lui de la Ministerul de Justiție ca să-l certe și să-l trimită pentru doi ani peste graniță. Guerra Junqueiro, celălalt mare geniu semit al revoluției, spunea despre Costa: "este un ciclon și

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
monarhiste - pe cei care nu aveau convingeri și doreau să-și continuie bunul trai", mărturisește Guerra Junqueiro lui Brandîo. În partidul lui Afonso Costa "intră negustori, provinciali care vor să-și păstreze locurile și pozițiile, și radicalii din Lisabona și Porto, care îi dau consistență, făcând din acest partid, cu toate defectele și calitățile sale, unicul organism viu al Republicii. Viu și insuportabil". Văzîndu-i odaia, trecând pe stradă, Guerra Junqueiro îi spune lui Brandîo: "Prevăd că omul acesta va fi nenorocirea

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
trezește într-o buna zi cu o insurecție civilă și militară. Marinarii de pe vasele de război încep să bombardeze sediul Guvernului; pe străzile Lisabonei se fac baricade; războiul civil începe cu o furie oarbă. Costa, șeful conspirației, se afla la Porto, gata să fugă în cazul când revolta n-ar izbuti. Dar izbutește. La 14 mai 1915 "Republica este a doua oară biruitoare". Generalul Pimenta de Castro, Amiralul Machado dos Santos și alții sunt arestați și deportați, pe un vas de

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
biruitoare". Generalul Pimenta de Castro, Amiralul Machado dos Santos și alții sunt arestați și deportați, pe un vas de război, în insulele Azore. La 16 mai, Președintele Republicii, Arriaga, își dă demisia. Joîo Chagas, ministrul Portugaliei la Paris, pleca de la Porto spre Lisabona, ca să depună jurământul ca șef al noului Guvern revoluționar. Un senator republican, Dr. Joîo de Freitas, om de mare bunătate sufletească și aleasă cultură, intră în compartiment și descarcă mai multe focuri de revolver asupra lui Chagas, rănindu

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
fatalitate trăiește, de altfel, și Sidonio. Are totuși încredere în steaua lui. Uneori pare obosit, deprimat: "De s-ar termina odată!...". Dar repede prinde curaj: Ori ei, ori eu!...". Câteva zile după primul atentat, se hotărăște să se ducă la Porto, să se convingă personal de starea lucrurilor de acolo, care părea atât de confuză de departe. Prietenii încearcă să-1 oprească. Nu se tem de Porto propriu zis, ci de gările prin care avea să treacă trenul Președintelui până la capitala Nordului

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
Ori ei, ori eu!...". Câteva zile după primul atentat, se hotărăște să se ducă la Porto, să se convingă personal de starea lucrurilor de acolo, care părea atât de confuză de departe. Prietenii încearcă să-1 oprească. Nu se tem de Porto propriu zis, ci de gările prin care avea să treacă trenul Președintelui până la capitala Nordului. Comandantul garnizoanei din Porto expediază ministrului de război o telegramă cifrată arătând riscurile călătoriei. "Telegrama ajunge neinteligibilă, indescifrabilă. Niciodată nu s-a știut cum a

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
personal de starea lucrurilor de acolo, care părea atât de confuză de departe. Prietenii încearcă să-1 oprească. Nu se tem de Porto propriu zis, ci de gările prin care avea să treacă trenul Președintelui până la capitala Nordului. Comandantul garnizoanei din Porto expediază ministrului de război o telegramă cifrată arătând riscurile călătoriei. "Telegrama ajunge neinteligibilă, indescifrabilă. Niciodată nu s-a știut cum a fost încurcată și mutilată după expedierea ei de către poșta din Porto" (Rocha Martins). În fața hotărârii lui de a pleca

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
trenul Președintelui până la capitala Nordului. Comandantul garnizoanei din Porto expediază ministrului de război o telegramă cifrată arătând riscurile călătoriei. "Telegrama ajunge neinteligibilă, indescifrabilă. Niciodată nu s-a știut cum a fost încurcată și mutilată după expedierea ei de către poșta din Porto" (Rocha Martins). În fața hotărârii lui de a pleca, în seara de 14 decembrie, prietenii îl sfătuiesc să ia trenul de la altă gară decât Rossio, gara centrală a Lisabonei. Sidonio refuză și acest ultim sfat. La 9 seara, se îndreaptă în

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
care se organizaseră în Portugalia, iar victoria Aliaților asupra Puterilor Centrale insuflase forțe noi democrației portugheze; toate greșelile și excesele care o compromiseseră în 1917 începeau să fie uitate în iarna anului 1919. În fața continuei agitații demagogice, garnizoanele militare din Porto și Lisabona se răscoală, la 19 și 22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al Juntei, se transformă într-

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
la 19 și 22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al Juntei, se transformă într-o mișcare monarhică. La Porto, Monarhia e proclamată în ziua de 19 ianuarie, iar steagul roșu-verde al Republicii este înlocuit cu stindardul alb-albastru. Așa cum au fost începute, ambele mișcări monarhice nu aveau sorți de izbândă. Numai un fanatic naiv ca Paiva Couceiro, care încerca acum

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
că, după o lună de la moartea lui Sidonio Paes, și numai răspândind printre ofițerii monarhiștii vestea că fostul suveran, Don Manuel, ordonă restaurarea - veste fără nici un temei de adevăr - Monarhia ar fi putut fi restabilită. Paiva Couceiro se află la Porto. Rând pe rând, orașele din nordul țării - Braga, Viana de Castelo, Guimaraes și altele - aderă la mișcarea monarhică. Dar Couceiro face greșeala să se oprească la jumătatea drumului, în loc să coboare spre Sud și să ocupe Coimbra. La Lisabona, conducerea insurecției

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii, femeile. Lisabona e transfigurată de un nou mesianism: "Republica trebuie salvată!". Și e într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât prin haosul ce domnea la Monsanto și Porto ca și prin greșeli de intuiție politică, de tactică militară și chiar de propagandă, pe care le fac insurgenții. Aleg, la Monsanto, o poziție care nu putea fi apărată. Artileria lor numeroasă nu le folosește la nimic, pentru că nu putea

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
orice rezistență pare de prisos. E 24 ianuarie 1919. Republica e încă odată victorioasă la Lisabona. Entuziasmul străzii nu mai cunoaște margini, încep să cadă cele dintâi victimei ale răzbunării populare. Altele, infinit mai numeroase, aveau să vină curând. La Porto, lucrurile nu par mai încurajatoare. Don Manuel telegrafiază locotenentului său în Portugalia, spunîndu-i că ceea ce se întîmplă în Nord "e o nebunie", ținând seama că Europa se află încă la Conferința de Pace. Guvernul trimite pe Theofilo Duarte să recucerească

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
că a fost trădat. Deși aproape totul e pierdut, se revoltă împotriva lui Relvas și organizează, în Nord, un centru de rezistență militară. Poate că totuși ar mai fi putut dobândi ceva, dacă ar fi trecut de partea insurgenților din Porto; dar Guvernul, temîndu-se de marele său prestigiu și îndoindu-se dacă ar putea înăbuși această nouă și neprevăzută răscoală militară, îl invită pe Duarte la Lisabona, Relvas dîndu-și cuvântul de onoare că va fi liber să se întoarcă în mijlocul trupelor

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
tramvaiele electrice și Compania de Apă, a lucrătorilor Municipiului, a micilor negustori, a croitorilor și a cizmarilor; în iulie, grevele Uniunii Fabricanților, ale tipografilor, ale atelierelor presei zilnice; în august, greva feroviarilor Companiei Portugheze; în septembrie, greva constructorilor civili din Porto și Guimaraes; în octombrie, greva bărbierilor, a muncitorilor din Porto, a topitorilor din Olhao, a lucrătorilor fabricilor de conserve din Setubal și a măcelarilor; în noiembrie, greva cizmarilor din Braga; în sfârșit, în decembrie, greva funcționarilor tramvaielor electrice, a cofetarilor

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
micilor negustori, a croitorilor și a cizmarilor; în iulie, grevele Uniunii Fabricanților, ale tipografilor, ale atelierelor presei zilnice; în august, greva feroviarilor Companiei Portugheze; în septembrie, greva constructorilor civili din Porto și Guimaraes; în octombrie, greva bărbierilor, a muncitorilor din Porto, a topitorilor din Olhao, a lucrătorilor fabricilor de conserve din Setubal și a măcelarilor; în noiembrie, greva cizmarilor din Braga; în sfârșit, în decembrie, greva funcționarilor tramvaielor electrice, a cofetarilor, bucătarilor și lucrătorilor din portul Lisabonei. Strada era stăpâna absolută

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
a petrecut învățînd, meditând și pregătindu-se pentru profesorat. Pentru că nu încape îndoială Coimbra a fermecat de le început mintea și sufletul acestui tânăr sfios și cuminte, iar liniștea savantă a Cetății Universitare i-a apărut - de îndată ce a trecut de Porto Ferrea - drept singura care îl putea consola de paradisul pierdut al sacerdoțiului în Santa Comba. Atât de mult s-a îndrăgostit Salazar de Coimbra, încît n-a mai părăsit-o de atunci, decât ca să ia în mâini destinele Portugaliei. Întâlnise

Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]