1,416 matches
-
seniorii-pensionari, cât și de personalul care lucrează în acest locaș de suflet. Copiii și-au ales parteneri de dialog “bunicii“, cu care au legat o prietenie de invidiat. Activitățile s-au desfășurat începând cu postul Paștelui, prin confecționarea de felicitări, “portofele“ pentru fotografii, semne de carte etc. Întâlnirile săptămânale au fost deosebit de interesante pentru că au beneficiat atât “bunicii“, prin plimbări în Parcul Copou, la braț cu tinerii, ori vizinare de filme, dar și copiii s-au folosit de sfaturile unor persoane
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Lorica AXINTE, Carmen FILOTI () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93168]
-
În acea rotire aberantă a lumii, băiatul apucase un acordeon găsit prin preajmă și, ca pentru a pune bărbătește umărul la covorul fermecat ce-o purta pe ea pe deasupra tuturor abisurilor, slobozi din rărunchi: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u-u-u făăăă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". Alergând pe clapele instrumentului, mâna-i dezmorțită se ușură de bună parte din frustrările suferite recent. Pentru că în sufletul Marietei răsunau deja muzicile altor sfere, se simțise îmboldit să le acompanieze și el după
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
peste frontieră. Turcul ridicase pătura de sub coviltir și, văzând marfa, dăduse din cap, cum că nu-i deloc a bună. Se ducea cu pași răi și hotărâți drept spre telefon când Ciriu îl întorsese din drum și dusese mâna la portofel, că să se tocmească și să fie înțelegător, ca oamenii, să se uite la copiii lui mulți și lipsiți de toate cele în afară de orăcăit, să nu-l jupoaie tocmai pe-un amărât ca el, care n-avea nici dinți în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să te gândești la un altul, pândind dedesubtul lui și pândit, la rându-i, de încă un altul, și tot așa. La malul ei împânzit de mătasea broaștei, libertatea nu-l speria; dovadă că nu se dădea înapoi de la șutit portofele, de la spart felinarele nepăzite de pe șosea, de la înghesuit câte-o fată prin boscheți, de la furat ici-colo câte-o mașină (dar numai cu chei cu tot) și multe altele, echivalente cu intrarea cam până la glezne în stihia vorace a posibilului înconjurător
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
joc între piese cât hăul. În mintea băiatului începu iar să se depene melodia tânguitoare, compusă de el pentru el, ce-i punea ordonator pe note sufletul din împrăștierea-i cea de toate zilele: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u fă-ă-ă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". De câte ori se rătăcea de sine, refrenul ăsta de nimic îl aduna grijuliu de pe drumuri, repunându-l înapoi în matcă. Blondei nu-i găsea portofelul, cum ar veni, și asta în ciuda percheziției asidui. Fiecare om
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cea de toate zilele: "Umblu noaptea prin Milano/ auiliu-u-u fă-ă-ă/ portofele să șutesc/ viața să-mi agonisesc". De câte ori se rătăcea de sine, refrenul ăsta de nimic îl aduna grijuliu de pe drumuri, repunându-l înapoi în matcă. Blondei nu-i găsea portofelul, cum ar veni, și asta în ciuda percheziției asidui. Fiecare om își dosește pe unde poate sclipătul trezoreriei - câți bani face el, adică; pentru Rică, totul era să dai de tainița asta ipotetică și, dacă erai deștept, să te lipești neîntârziat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ei. Însă eluziva nudistă îi cam dăduse teoria peste cap cu luminiscența ei difuză; aur viu, nu alta! Semăna mai degrabă cu noaptea permeabilă prin care umbla el în cântec, și care și ea se deschidea cam tot ca un portofel, deloc mai prejos în strălucire decât cel căutat și cu mult mai adânc ca el. Numai cu astronomia stătea prost: lumina foșgăia anarhic prin ea, în derivă și fără graba-i etalon; nu lupta cu bezna, ci doar abandonul îi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tunsorii lui Johan.) De supărare am mărit viteza și am ajuns al doilea în avion. "Hippie-ul" s-a așezat repede la coada avionului pe partea dreaptă. M-am așezat în partea opusă și i-am ținut loc lui Gård cu portofelul. Ca de obicei, Gård stătea la telefon. Afirmă că deține recordul apelurilor la difuzor. "Hippie-ul" și-a luat rucsacul pe genunchi. Era o parașută! Stewardesa a sosit și a controlat centurile de siguranță. Fără să-și schimbe expresia l-a
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
zice că Johan a prea tânăr pentru "prostii". Habar n-am cine ar putea să fie fata. Johan nu mai povestește nimic acasă. E ciudat mai ales faptul că le ține în geanta de școală; de obicei se țin în portofel sau într-un buzunar interior. A trebuit să fiu de acord că miroase a neglijență, căci nu-i nicio noutate că Petter are obiceiul să scotocească prin gențile fraților lui. M. avansează ideea că Johan a cumpărat prezervativele numai ca să
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ghinion extraordinar. La început părea să meargă bine: autobuzul era plin ochi, lumea se călca în picioare, iar șoferul frâna mereu și bulucea oamenii unii peste alții la fiecare semafor. Așadar, lui Aurică nu i-a fost greu să scoată portofelul din buzunarul fraierului ăla cu balonzaid. Apoi a dat să se împingă încet-încet spre ieșire, când cineva a strigat: „Hoțul! Uite-l, nene! Ți-a luat portofelu’! Puneți mâna pe el!“. Până să-și dea seama fraierul că a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
care n-aveau altă treabă începuseră deja să-i tragă pumni și palme lui Aurică. Unul i-a răsucit o mână la spate și au coborât toți patru, cu tot cu păgubaș, la prima stație. Nici n-a apucat să scape de portofel. Astea erau riscurile când lucrai singur. La secția de poliție, înconjurat de cei trei bărbați gălăgioși, Aurică încerca cu disperare să se apere în fața agentului din tură. — Io n-am luat nimic, șefu’! Pă onoarea mea! N-am pus io
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
din tură. — Io n-am luat nimic, șefu’! Pă onoarea mea! N-am pus io mâna! Ei, lasă, Aurică! îl luă polițistul peste picior. Doar ne știm de atâta vreme. — N-am pus io mâna, dom’ comisar, să trăiți! — Și portofelul cum a ajuns în buzunar la tine, ai? se răsti la el unul din cei doi martori nepoftiți, un ăla mustăcios și lat în spate. — De unde să știu io? — Te-am văzut cu ochii mei! insistă mustăciosul. Așa-i că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
L-ai văzut mata că m-a văzut? Asta-i o înscenare, domnu’ comisar! se întoarse el către agentul de poliție. — Înscenare? se înfurie iar mustăciosul. Cu portofelu’ lu’ ăsta la tine în buzunar, ai? — Vasilescu. Paul, preciză păgubitul. — Cu portofelul lui Vasilescu la tine în buzunar? repetă, parcă și mai înfuriat, mustăciosul. — Și ce dacă era la mine în buzunar? îndrăzni Aurică. Ce știu eu cum a ajuns acolo? Poate mi l-a strecurat careva. Poate chiar mata, că văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
boselate și face precaut câțiva pași, în vreme ce consumatorul de usturoi care chemase ambulanța îi scutură hainele de praf părintește. "Trebuie că e paznicul universității țărănoiul ăsta care pute de trăznește", gândește și, recăpătându-și reflexele umane, își duce mâna la portofel. Ca să dea un bacșiș sau ca să vadă dacă nu i s-au furat banii? Uită pe loc ce vrusese să facă: pulovărul gri perlat, care se albăstrea văzând cu ochii, se află acum la o lungime de braț. "Vă rog
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe calapodul divertismentului, acesta devenind "supra-ideologia" epocii noastre. Pe bună dreptate mulți sociologi au protestat, acuzînd activitățile din timpul liber ca o recădere în "studiul infantil". O mitologie simplistă s-a instalat și omul e redus, astfel, la instinct și portofel. Aceste grave acuze erau lansate încă în 1962 de Joffre Dumazedier în Vers une Civilisation du loisir (Ed. du Seuil), tot cercetătorul francez notînd că funcțiunile majore ale timpului liber (Le Loisir) sînt solidare. Adică odihna (ca timp de recuperare
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
căruța sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea în căruță. În special fetițelor, le plăceau pieptenii strălucitori, panglicele, mărgelele, hurmuzul, broșele, inele și fluturii. Băieții preferau curelele lucitoare, țipătorile, fluierașele, coifurile, portofelele, praștiile etc. Eu nu m-am lăsat până nu mi-am luat o broșă în formă de inimioară și un pieptene cu mărgele, pe care-l purtam mereu în păr (țop). În schimb i-am dat rufarului un braț de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se află la originea acestei stări de lucruri, atât politică, din interior, cât și a celor care aleg să ne reprezinte afară... Am făcut 4 drumuri cu Eurolines, pe 2 trasee diferite, și am putut vedea cine lucrează (și la portofel...) peste hotare. Oameni aflați la granița analfabetismului, cu un picior în animalitate, care vorbesc în cuvinte pe care hârtia nu le-ar suporta defel, care se îmbată și fac mizerie în autocar... Oameni certați cu civilizația, cu bunul simț. Știați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ochilor și... a izbucnit în plâns!... E greu să-ți păstrezi spiritul veșnic tânăr și să suporți, în același timp, haina grea a senectuții. Este o idee pe care o accepți cu dificultate. Atunci mi-am amintit de calendarele din portofel și le-am împărțit pe toate. La fel au procedat și fetele cu ale lor. Am părăsit stabilimentul lăsând în urmă niște oameni condamnați la o bătrânețe diferită de ceea ce și-ar fi dorit și ar fi meritat, oameni neputincioși
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
că numele este atât de important acum, zâm- bește ea. — Bine, fie. Domnișoară fără nume, credeți în dragoste la prima vedere ? — La prima, la a doua, la a treia, cred în orice dragoste ar fi atâta timp cât există blănuri, bijuterii și portofele uitate pe noptieră. Ha ! râde Mamutu’ din spate, ce ți-a zis-o. — Și-acum, dacă vreți să mă scuzați, am o întâlnire impor- tantă. — Vă grăbiți, așadar ? — Mă grăbesc, da. Unde mai exact ? intervine Pribeagu. Ea nimic. — Mi-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aceasta este o seară de-a dreptul minunată ? — Da, dar... — Dar ce ? De ce s-o oprim tocmai acum și să nu vedem ce alte minunății ne mai ascunde ? Lasă așa, că la următorul chef îmi las ficatul în mâinile și portofelul dumitale. — Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
intervii. Păi, cum să ne apropiem de ea ? Ar fi ridicol. — Dar nici vorbă să ne apropiem ! O vom cuceri de la distanță. Nu ne murdărim noi de sânge, suntem doar niște intelectuali rafinați. — Cu visurile măcinate, fără ocupație și cu portofelele cam goale, Sachi, îl completează sec Cristi. — Dar cu talente ! — O, care dau pe dinafară ! — Domnișorule Cristian, această făptură minunată poate fi a dumitale numaidecât. Cristi tace de această dată și e numai ochi și urechi. — E simplu. E inimaginabil
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca să vă mulțumesc cum nici nu vă imaginați ! V-am sărutat fiindcă nici nu știți cum vă pot iubi. — Ah, nu cu iubirea... Dar vai ! Nu credeți în iubire ? — Cred în orice ar fi, atât timp cât există blănuri, bijute- rii și portofele uitate pe noptieră, îi răspunde ea rece și sec. Care iubire ? — Ah, da ! Cum aș putea uita această replică memorabilă ? Blănurile, bijuteriile și portofele uitate... Acum v-aș putea umple viața cu blănuri, bijuterii și v-aș putea lăsa câte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vai ! Nu credeți în iubire ? — Cred în orice ar fi, atât timp cât există blănuri, bijute- rii și portofele uitate pe noptieră, îi răspunde ea rece și sec. Care iubire ? — Ah, da ! Cum aș putea uita această replică memorabilă ? Blănurile, bijuteriile și portofele uitate... Acum v-aș putea umple viața cu blănuri, bijuterii și v-aș putea lăsa câte un portofel plin în fiecare noapte lângă perna dumneavoastră, dar când nu îmi permiteam nimic din toate astea, mi-am deschis sufletul și v-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe noptieră, îi răspunde ea rece și sec. Care iubire ? — Ah, da ! Cum aș putea uita această replică memorabilă ? Blănurile, bijuteriile și portofele uitate... Acum v-aș putea umple viața cu blănuri, bijuterii și v-aș putea lăsa câte un portofel plin în fiecare noapte lângă perna dumneavoastră, dar când nu îmi permiteam nimic din toate astea, mi-am deschis sufletul și v-am cântat. M-am urcat pe o scenă, mi-am înfruntat toate fricile și îndoielile pentru dumneavoastră, cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o noapte, o simplă noapte cu femeia care, prin fru- musețea și eleganța ei, m-a vrăjit și mi-a dat curajul să devin ceea ce sunt astăzi. Dumneavoastră, Domnișoară Coincidență, din partea mea puteți să simțiți ce vă poftește inima sau portofelul. Încă un bărbat între picioarele dumneavoastră, ce contează ? — Ironic, nu, domnule Vasile ? râde ea. Câte femei ar vrea să se culce probabil cu dumneavoastră, căci de auzit s-au auzit multe în oraș despre dormitorul dumitale, câte femei v-ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]