2,403 matches
-
Zarifopol, RFR, 1935, 3; Șerban Cioculescu, Corespondența dintre I. L. Caragiale și Paul Zarifopol (1905-1912), București, 1935; Streinu, Pagini, I, 236-246; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 68-69; Călinescu, Ist. lit. (1941), 825-827, Ist. lit. (1982), 909-911; E. Lovinescu, T. Maiorescu și posteritatea lui critică, București, 1943, 289-292; Al. Rosetti, Diverse, București, 1962, 42-43; Simion, Orientări, 315-346; G. Călinescu, Cronicile optimistului, București, 1964, 414-416; Scrisori - Ibrăileanu, I, 261-305; Sevastos, Amintiri, 391-395; Ov. S. Crohmălniceanu, Retușări la un portret, LCF, 1969, 7; Muthu, Orientări
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
și societate (1991), Identitate/alteritate în spațiul cultural românesc (1996), Basarabia. Dilemele identității (2001), Globalism și dileme identitare. Perspective românești (2001), Franța, model cultural și politic (2003). A debutat în 1957 la „Viața studențească” cu eseul Ștefan cel Mare și posteritatea, iar editorial în 1971 cu biobibliografia Mihail Kogălniceanu. Colaborează la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (Iași), „Ateneu”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete botoșănene”, „Columna” (Roma), „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Dacia literară” (unde este director de onoare), „Familia”, „Iașul
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
rolul instituției monarhice În dezvoltarea statului și a societății, tendințele și particularitățile „modelului” românesc În economie și politică, direcțiile și relațiile diplomatice articulate În a doua jumătate a secolului XIX și Începutul secolului XX, dar și imaginea și reprezentările pentru posteritate ale lui Carol, ale familiei regale și ale monarhiei În general. Deși inițiat cu prilejul unui moment aniversar, volumul nu este o sumă de intervenții omagiale, ci mai curând un mijloc de reflecție și de analiză documentată, atât de necesar
CUVÂNT ÎNAINTE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe Cliveti, Adrian- Bogdan Ceobanu, Ionuţ Nistor () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1245]
-
Majestății Sale Regelui Mihai I, căruia i se cuvine Întreaga noastră gratitudine, a reunit istorici de seamă din România și Republica Moldova, recunoscuți pentru preocupările lor sistematice În direcția evaluării și reevaluării instituției monarhice, a domniei lui Carol I și a posterității sale. Cei mai mulți dintre ei se regăsesc În paginile volumului de față, ca autori ai unor studii de impact pentru cercetarea românească și nu numai. Le mulțumim și lor pentru amabilitatea și promptitudinea cu care au răspuns invitației noastre. Nu În
CUVÂNT ÎNAINTE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe Cliveti, Adrian- Bogdan Ceobanu, Ionuţ Nistor () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1245]
-
le compun”. În felul acesta se „atinge clasicitatea”, opera fiind „la adăpost de mode”. Articolele politice învederează, în egală măsură, posibilități de analiză pătrunzătoare și vocația combativității pătimașe, ceea ce impune reconsiderarea imaginii lui Z. în conștiința multor contemporani și a posterității, el fiind văzut îndeobște ca un personaj excesiv de protocolar, trufaș, cu fumuri aristocratice. Unele intervenții exprimă situări curajoase, sfidări chiar la adresa monarhiei, atitudini demofile riscante. Amintirile, ca și portretele unor politicieni (P. P. Carp, Ion C. Brătianu, Dimitrie Sturdza, Alexandru
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
G. C. Nicolescu, Structură și continuitate, București, 1970, 165-231; Lucian Predescu, Duiliu Zamfirescu. Viața și opera, București, 1938; Constantinescu, Scrieri, V, 241-259; Călinescu, Ist. lit. (1941), 470-479, Ist. lit. (1982), 532-541; Vianu, Opere, V, 152-159; E. Lovinescu, T. Maiorescu și posteritatea lui critică, București, 1943, 113-151; Pillat, Tradiție, 245-262; Breazu, Studii, I, 286-338; Franco Cardinali, La poesia di Duiliu Zamfirescu, București, 1947; Georgeta Horodincă, Duiliu Zamfirescu și contribuția lui la dezvoltarea romanului nostru realist, București, 1956; Dima, Studii, 125-143; Baltazar, Evocări
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
A. D. Xenopol” Iași; stagii de documentare În Israel (1993, 2004-2006), Cehia (2006); lucrări reprezentative: Alexandru Ioan Cuza. Acte și scrisori, Iași, Editura Junimea, 1973; Documente din arhive ieșene, București, Editura Minerva, 1976-1988, vol. I III; Alexandru Ioan Cuza În conștiința posterității, Iași, Editura Junimea, 2001 (distinsă, În 2003, cu premiul „Mihail Kogălniceanu” al Academiei Române); Documentul Între biografie și operă, Iași, Editura Alfa, 2004; Stări de spirit și mentalități În timpul Marelui Război, Iași, Editura Junimea, 2005; Documentele românești ale Mănăstirii Dochiariu de la
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
cu simpatizarea legionară, destinul tragic al lui Mircea Streinul, frânt prea repede, autorul unei opere impresionante până la numai 35 de ani câți i-a hărăzit soarta, o mare speranță a literaturii interbelice, ar fi putut fi ridicat el însuși de posteritate la rangul unei legende tragice. Foarte adesea coalizările politice fac scriitorilor cele mai penibile feste. Dar trebuie să spun încă o dată răspicat [...] că nu este afectată întreaga operă a lui Mircea Streinul: zona tumorii politice este mult mai restrânsă decât
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
esențial la impunerea în conștiința românească a imaginii reale a operei și personalității lui Panait Istrati. Cunoscându-l în decembrie 1934, cu puțin timp înainte de a se stinge, T. și-a asumat îndatorirea morală de a-i perpetua mesajul în posteritate. Mai întâi traduce în românește și publică în „Litere” (1934) și în „Cruciada românismului” (1935) - unde concomitent semnează o serie de articole despre Panait Istrati, pe care le va reuni ulterior într-o încercare biografică -, în „Politica vremii, „Azi” ș.a.
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
Ibrăileanu, C. Stere, Spiru Haret, ca și mai vârstnicii I. L. Caragiale, Ioan Slavici, B. Delavrancea, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, N. Gane, Calistrat Hogaș ș.a. -, nu toți animați de aceste convingeri, dar asigurând prestigiul revistei, ecoul ei în epocă și în posteritate. În litera lui, p. a fost ilustrat doar de autori periferici din ambianța publicației ieșene, precum Spiridon Popescu, I. I. Mironescu ș.a. După primul război mondial p. își pierde însă aproape total autonomia ca ideologie, fiind abandonat chiar de inițiatorii
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
filologice la Cluj. După absolvire (1881) va fi funcționar la Săcărâmb, județul Hunedoara, apoi director general fiscal la Baia Mare. Colaborează la publicații budapestane și din Transilvania, este membru al Societății Literare Ardelene. Deși a publicat mai multe volume de poezie, posteritatea îl reține ca realizator al primului volum de traduceri în limba maghiară din versurile lui George Coșbuc - Költemények (1905). Culegerea a avut un deosebit succes în epocă datorită, în primul rând, transpunerilor izbutite, dar și antologării competente, R. prezentând publicului
REUNIUNEA LITERARA DIN REGIUNEA CERNAUŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289177_a_290506]
-
un mod al umanității de a se înscrie în univers. O serie de studii introductive și prefețe (la Cezar Bolliac, B.P. Hasdeu, Eminescu, Creangă) întregesc preocupările istoricului literar, iar întrucât îl privește pe eminescolog, culegerea de glose Eminescu și antinomiile posterității (1998) suplinește, într-o anumită măsură, unele aspecte expediate sau neabordate în sintezele lui anterioare. SCRIERI: B.P. Hasdeu, București, 1963; Atitudini, București, 1966; Hyperion, vol. I: Viața lui Eminescu, București, 1973; ed. postfață Theodor Codreanu, Chișinău, 2002; Sub semnul lui
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Chișinău, 2002; Sub semnul lui Aristarc, București, 1975; Introducere în opera lui Ion Creangă, București, 1976; Istoria literaturii române, vol. I: Epoca marilor clasici, București, 1980; ed. 2, I-II, Galați, 1994; Eminescu și eminescianismul, București, 1987; Eminescu și antinomiile posterității, București, 1998. Repere bibliografice: Felea, Reflexii, 170-176; Martin, Generație, 174-180; Liviu Leonte, Biografia poetului, CRC, 1973, 2; Nicolae Manolescu, O biografie a lui Eminescu, RL, 1973, 25; Adrian Anghelescu, „Hyperion” (Viața lui Eminescu), TMS, 1973, 14; Virgil Ardeleanu, „Hyperion (I
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
într-o mare”. Deși în forme nu prea originale sau expresive, versurile reușesc să figureze imaginea unei sensibilități vii care, ajutată de modele oferite de predecesori (în special de Mihai Eminescu), dar și de simplitatea exprimării, accede la o modestă posteritate. SCRIERI: Poezii, București, 1909. Repere bibliografice: Dragomirescu, Scrieri, 218; Tr. D. L., „Poezii”, CL, 1909, 7; I. Borcia, „Poezii”, LU, 1909, 19; N. Iorga, [„Poezii”], NRL, 1909, 7; C. Ș. Făgețel, Volumul de poezii al d-rei Ecaterina Pitiș, R, 1909, 11
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
când te uiți bine la lumea nescrisă și la cea scrisă”; „Nu cred că viața mea e atât de interesantă încât să merite o cronică zilnică și nici nu intenționez cumva să transform aceste foi ușurele în tribună de pe care posteritatea să asculte lecțiile mele postume. Caietele de față sunt cutii de sticlă, în care bag fluturi cu speranța că, odată, uitându-mă la ele, voi avea surpriza agreabilă de a vedea că fluturii sunt tot vii și zboară între pereții
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
I. Negoițescu, Opera lui Radu Petrescu, VR, 1990, 12; Alexandru George, Radu Petrescu și Școala de la Târgoviște, RL, 1991, 21; Mihai Dragolea, În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-Napoca, 1992, 34-40, passim; Grigurcu, Peisaj, I, 93-95; Ioan Ilieș, Posteritatea lui Radu Petrescu, Târgu Mureș, 1993; Simuț, Incursiuni, 156-160; Negoițescu, Scriitori contemporani, 342-345; Lovinescu, Unde scurte, III, 248-253; Costache Olăreanu, Bérénice, în gară la Beclean, ALA, 1995, 300; Mircea Muthu, Călcâiul lui Delacroix, București, 1996, 93-102; Cosma, Romanul, II, 244-248
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
maghiari. Câteva prefețe la ediții din scrierile lui Emil Isac, ale Anișoarei Odeanu (o preferință a criticului), Nicolae Prelipceanu, Camil Petrescu ș.a. întregesc o activitate exegetică notabilă în deceniile al șaptelea și al optulea, dar inaptă să se impună în posteritate. SCRIERI: Opinii despre poezie, București, 1965; Oglinzi paralele, București, 1967; Prezențe poetice, București, 1968; Destine și valori, Cluj-Napoca, 1974. Ediții: Anișoara Odeanu, Noaptea creației, pref. edit., București, 1969, Ciudata viață a poetului, pref. edit., Timișoara, 1975; Emil Isac, 110 poezii
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
ajungând până în Transilvania. După el au rămas și edificii culturale în stil renascentist baroc la Viena și Tyrnavia, unde a și fost înmormântat. Opera lui O. pare să fi fost mai cunoscută contemporanilor, prin vehiculul universal al limbii latine, decât posterității, care o primește în ediții bilingve incomplete și traduceri lacunare. Două lucrări istorice, Hungaria și Atila, finalizate în 1536, la cererea regentei Maria, reprezintă o monografie și un capitol de etnogeneză dintr-un proiect mai vast, nerealizat. Hungaria este o
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
reprezintă mai mult modul în care voia el să se prezinte pe sine în fața altora? Cu alte cuvinte, ne putem întreba dacă o asemenea declarație nu este distorsionată. Dacă declarația în cauză a fost făcută cronicarului, pentru a fi transmisă posterității, am putea considera că există o anumită probabilitate ca ea să nu reflecte ceea ce realmente avea domnitorul în minte, ci imaginea pe care el voia să o transmită „istoriei”. Deci o deformare oarecum conștientă a transmiterii. Presupunem însă că domnitorul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ar fi fost înclinați să accepte un statut mai independent al țării, puteau condiționa aceasta de schimbarea domnitorului cu unul mai de încredere. Dacă acesta a fost calculul făcut în mod real, este clar că el nu putea fi transmis posterității prin intermediul cronicarului. El nu putea fi declarat nici celor din jurul său. Probabil că domnitorul ar fi comunicat curții sale motivele prime, care să acrediteze ideea grijii față de destinele colective. Comprehensiunea se află aici în dificila situație de a delimita ceea ce
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Protagonistul romanului, domnul țării, se poartă ca un dictator. Vodă îl are alături pe Artemie, cronicarul Curții, scribul, care alcătuiește o istorie cu două fețe: una aparentă, oficială, pe placul stăpânului și ca atare mincinoasă, alta secretă, adevărată și destinată posterității. N. izbutește aici „o carte de mare virtuozitate lingvistică” (Ioan Holban), într-un registru comparabil, însă diferit de acela din Princepele lui Eugen Barbu. SCRIERI: Rana statuilor, București, 1977; Legătura de chei, București, 1980; Sărbători marțiale, București, 1980; După mine
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
Gh. Bulgăr, Tudor Vianu, „Dicționar de maxime comentat”, ALA, 1997, 349; Teodor Vârgolici, B.P. Hasdeu și folclorul, ALA, 1997, 375; Datcu, Dicț. etnolog., II, 130-131; Micu, Ist. lit., 732; Teodor Vârgolici, Jurnalul lui Grigore Nandriș, ALA, 2000, 503; Daniel Cristea-Enache, Posteritatea lui G. Călinescu, ALA, 2001, 563, 564; Constantin Trandafir, O biografie impunătoare, „Pagini literare”, 2002, 12; Teodor Vârgolici, Publicistica politică a lui B.P. Hasdeu, ALA, 2002, 601; Teodor Vârgolici, „B.P. Hasdeu sau Setea de absolut”, ALA, 2002, 604; Teodor Vârgolici
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
de Paul Cornea și destinată școlii. Depășind strictul interes și nivel didactic, exegetul reconstituie „destinul pieziș” al scriitorului, stăruie, pe urmele lui Florin Manolescu, asupra evoluției imprevizibile a operei, cu efecte contradictorii și derutante asupra receptării în epocă și în posteritate, caută explicații și corectează cu detașare, de la cota prezentului, opiniile care nu au trecut „proba timpului”. În felul acesta, în prima secțiune (urmată de antologia de texte și de comentarii la fiecare piesă) se află deschiderea către viitoarele inițiative ale
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
ei, surpriză, și frățânele Cincinat), dintre cei care se cred mai importanți decât sunt, actori, pictori, medici, oameni politici. În superbia unui Epilog se disimulează, iarăși, vagi neliniști: „Privind la cei câțiva cu ticuri/ Pe care pana mea-i urzică,/ Posteritatea o să zică,/C-am pierdut vremea cu nimicuri”.) Din păcate, posteritatea l-a uitat de mult și pe bietul P. Un Pavelescu, Cincinat, i s-o fi părut de ajuns. SCRIERI: Sigilii de aur, București, 1916; Zile de purpură (în
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]
-
importanți decât sunt, actori, pictori, medici, oameni politici. În superbia unui Epilog se disimulează, iarăși, vagi neliniști: „Privind la cei câțiva cu ticuri/ Pe care pana mea-i urzică,/ Posteritatea o să zică,/C-am pierdut vremea cu nimicuri”.) Din păcate, posteritatea l-a uitat de mult și pe bietul P. Un Pavelescu, Cincinat, i s-o fi părut de ajuns. SCRIERI: Sigilii de aur, București, 1916; Zile de purpură (în colaborare cu Oreste), București, [1916]; Sonete postume, Râmnicu Sărat, 1925; Epigrame
PAVELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288737_a_290066]